Continuare.
-159-
Mi s-a arătat că i-ați asuprit pe simbriași, cu privire la leafa lor. Ați profitat de circumstanțe și v-ați asigurat ajutorul la prețul cel mai scăzut. Aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu. Trebuia să vă plătiți ajutoarele în mod generos, să le dați tot ceea ce meritau. Dumnezeu vede și știe. Cercetătorul de inimi cunoaște gândurile, intențiile și scopurile inimii. Fiecare bănuț pe care l-ați câștigat în felul acesta, dacă este reținut, va fi risipit prin suferință și nenorocire. Lumea, lumea, lumea a fost la ordinea zilei la voi. Salvarea sufletului a ajuns pe planul al doilea. O, dacă ați putea vedea în lumina veșniciei aceste lucruri, exact așa cum le vede Dumnezeu! V-ați alarma și n-ați mai avea odihnă până când n-ați face restituirea.
Ați avut lumină în legătură cu reforma sanitară, dar n-ați primit-o și nici n-ați trăit-o. V-ați satisfăcut pofta și ați predat băiatului vostru o lecție rea, îngăduindu-i să mănânce când vrea și ce vrea. În iubirea voastră de lume, ați continuat să lucrați după un plan forțat. Mâna lui Dumnezeu a fost îndepărtată și ați fost lăsați în propria voastră slăbiciune. Apoi, amândoi vă clătinați cu un picior în groapă, totuși, n-ați învățat lecțiile pe care Dumnezeu ar fi dorit să le învățați în multe lucruri. Ați menținut iubirea voastră pentru lume. Iar iubirea egoistă după câștig, și comportarea voastră meschină și ascunsă nu le-ați îndepărtat. N-ați apreciat simpatia, amabila purtare de grijă, atenta delicatețe a aceleia care a avut grijă de voi, în timp ce erați bolnav. Dacă ați fi apreciat-o, aceasta v-ar fi făcut să manifestați un spirit de bunăvoință, mai presus de orice tratament înjositor, față de cea care a fost așa de sinceră cu voi. I-ați exploatat pe cei săraci și ați procedat nedrept. “Unul care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească.” (Proverbe 11, 24.)
-160-
Când aceste lucruri au fost prezentate înaintea mea, mi s-a părut că Satana avusese o așa putere de a orbi mințile prin iubire de lume, încât chiar și pretinșii creștini au uitat sau au pierdut orice simț al faptului că Dumnezeu trăiește și că îngerii Săi înregistrează toate faptele fiilor oamenilor; că fiecare faptă neînsemnată, orice afacere, cât de mică, este inclusă în raportul vieții. Fiecare zi duce povara ei, cu rapoartele sarcinilor neîmplinite, cu neglijență, egoism, înșelăciune, fraudă, și șiretenie. Ce mulțime de lucruri rele se adună pentru judecata finală! Când va veni Hristos, “iată că plata este cu El, și răsplătirea vine înaintea Lui.” (Isaia 40, 10), ca să dea fiecăruia după cum au fost faptele lui. Ce descoperire va fi făcută atunci! Ce uluire pe fața unora, când faptele vieții lor vor fi date la iveală de pe paginile istoriei!
“Ascultați prea iubiții mei frați: nu i-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? și voi îl înjosiți pe cel sărac! Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi zice: ‘Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!’, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce le-ar folosi? Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” (Iacov 2, 5.6.14-17.) Puteți crede întreg adevărul; totuși, dacă principiile lui nu sunt împlinite în viața voastră, mărturisirea de credință nu vă va mântui. Satana crede și tremură. El lucrează. știe că timpul lui este scurt și a coborât cu putere mare să facă lucrările cele rele, conform cu credința lui. Dar pretinsul popor al lui Dumnezeu nu-și sprijină credința prin faptele sale. El crede în scurtimea timpului, totuși se prinde tot atât de dornic de bunurile acestei lumi, ca și cum lumea ar dăinui o mie de ani, așa cum este acum.
-161-
Umblarea multora este marcată de egoism. “Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr, și ne vom liniști inimile înaintea Lui, ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, și cunoaște toate lucrurile. Prea iubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea lui.” (1 Ioan 3, 17-22.)
Dezbrăcați-vă de egoism și faceți o lucrare conștiincioasă pentru veșnicie. Răscumpărați trecutul și nu reprezentați sfântul adevăr pe care-l mărturisiți unde locuiți acum, așa cum l-ați reprezentat unde ați locuit până acum. Lumina voastră să strălucească în așa fel, încât alții, văzând faptele voastre bune, să fie conduși să-L slăvească pe Tatăl nostru din ceruri. Stați pe platforma înaltă a adevărului veșnic. Orânduiți-vă toate tranzacțiile de afaceri, în strictă conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Combativitate condamnată
Iubite frate M,
Când ne-am întâlnit la _____, eram doritori să te ajutăm și ne-a fost teamă că nu vei primi acolo ajutorul de care aveai nevoie. Am propus să vii la noi și să te asociezi cu noi și cu alți copii scumpi ai lui Dumnezeu, ca să poți învăța lecții atât de importante, înainte de a putea fi puternic și să înduri ispitele și pericolele acestor zile de pe urmă. Mi-am amintit de înfățișarea ta, pe care mi-o arătase Domnul; era a unuia care se lupta pentru stăpânirea puternicelor obiceiuri rele, care duceau nu numai la nimicirea trupului tău, ci la pierderea vieții veșnice de dincolo. Ai câștigat biruințe, dar mai ai de câștigat biruințe și mai mari; ai de dus lupte cu vrăjmașii lăuntrici care, dacă nu sunt biruiți, vor ruina în mare măsură fericirea ta și a tuturor celor care se asociază cu tine.
Trăsăturile rele din caracterul tău trebuie să fie biruite. Trebuie să te apuci de lucrare, cu rugăciune serioasă și cu umilință înaintea lui Dumnezeu, simțindu-ți neputința fără harul Lui special. Credința adevărului a produs deja o reformă în viața ta, totuși, această reformă nu este atât de completă cât ar trebui să fie, pentru ca să corespunzi standardului lui Dumnezeu. Tu iubești adevărul, dar el trebuie să pătrundă mai adânc în viața ta, să-ți influențeze cuvintele și toată purtarea. Ai o mare lecție de învățat, și nu trebuie să pierzi timp spre a o învăța. Tu nu te-ai educat pentru stăpânire de sine. Iată o biruință specială, pe care o ai de câștigat. În organismul tău sunt mai multe elemente de război decât de pace. Ai nevoie să cultivi curtoazie și politețe. “În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” “Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Romani 12, 10; Filipeni 2, 3.)
-163-
Combativitatea ta este mare și tu stai gata încins, pregătit, să respingi totul, oriunde ai ocazia. Nu te străduiești să vezi cât te poți apropia spre a-ți armoniza ideile și vederile cu cele ale altora, ci stai pregătit să te deosebești, dacă există o șansă posibilă pentru tine să faci astfel. Aceasta păgubește propriul tău suflet, întârzie înaintarea ta spirituală, și nu numai că întristează și îi rănește pe cei care ar fi cei mai sinceri prieteni ai tăi, ci, uneori, și dezgustă, așa că societatea ta nu este agreabilă și plăcută, ci supărătoare. Pentru tine, este tot atât de normal, ca și respirația, să consideri vederile și opiniile altora inferioare față de ale tale. În privința aceasta, greșești adesea, pentru că nu ai toată acea înțelepciune și cunoștință pe care ți-o arogi. Adesea, pui opiniile tale mai presus de cele ale bărbaților și femeilor care au mai mulți ani de experiență decât tine și care sunt mai calificați să spună cuvinte de judecată înțeleaptă, decât tine. Dar n-ai văzut toate aceste asalturi permanente și de aceea nu ți-ai dat seama de fructul cel rău și amar pe care l-au produs. Timp îndelungat, ai nutrit un spirit de controversă, de război. Spiritul tău de contradicție te face să jubilezi în contradicții.
Educația ta a fost deplorabilă; ea n-a fost favorabilă, pentru ca să ai acum o experiență religioasă corectă. Tu trebuie să te dezveți aproape de toate și să înveți din nou. Ai un temperament iute, care îi supără pe prietenii tăi și pe sfinții îngeri, și îți rănește propriul suflet. Acesta este cu totul contrar spiritului adevărului și adevăratei sfințiri. Tu trebuie să înveți cultivarea modestiei în vorbire. Eul trebuie învins și ținut în supunere. Un creștin nu trebuie să se țină de ciorovăială și controversă nici chiar cu cei mai răi și mai necredincioși. Ce rău este să nutrești un astfel de spirit față de cei care cred adevărul și caută pace, iubire și armonie! Pavel spune: “Trăiți în pace între voi.” (1 Tesaloniceni 5, 13.) Acest spirit de controversă este împotriva tuturor principiilor adevărului. În predica Sa de pe Munte, Hristos a spus: “Ferice de cei împăciuitori, că ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” (Matei 5, 9.5.) Tu vei avea necaz oriunde vei merge, dacă nu înveți lecția pe care Dumnezeu intenționează s-o înveți. Tu trebuie să fii mai puțin sigur și încrezut în propria ta opinie și să ai un spirit ascultător, acela al unui învățăcel. “Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” “Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.” (Proverbe 16, 32; 14, 25.) Iacov spune: “știți bine lucrul acesta, prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1, 19.20.)
-164-
În experiența ta se menține un spirit de încredere în sine. Dacă ai avea o experiență completă în lucrurile lui Dumnezeu, ai înțelege că roadele pe care le aduci sunt rele. Ele nu conțin hrană, ci îi umplu cu amărăciune pe toți cei ce au parte de ele. Tu trebuie să-ți învingi spiritul arogant și dictatorial. Am o puternică speranță, iubitul meu frate, că tu, care ai dovedit că ai curaj moral pentru a-l înfrunta pe vrăjmașul din tine și tăria morală de a lupta cu vrăjmașul poftei și cu puternicele obiceiuri rele, care te-au încercuit asemenea unor legături de fier, te vei apuca de îndată să lucrezi și să câștigi biruința. Ai avut un spirit nepăsător; ți s-a părut că nimeni nu-ți poartă de grijă, că aproape fiecare era dușmanul tău și că n-are nici o importanță ce se alege de tine.
Adevărul te-a găsit nenorocit. Ai văzut în el o putere care avea să te ridice și să-ți dea forța și tăria pe care nu le aveai. Ai apucat razele de lumină care au strălucit asupra ta; și dacă te vei supune acum pe deplin influenței adevărului, acesta te va converti pe deplin, te va sfinți și te va pregăti pentru ajungerea, în final, la nemurire. Tu ai multe trăsături bune de caracter; ai o inimă largă. Dumnezeu dorește să fii drept, foarte drept. Tu nu ești dispus să ți se dicteze sau să fii îndrumat. Vrei ca toată îndrumarea să ți-o dai tu însuți. Dar trebuie să ai un spirit umil, de învățăcel și să fii amabil, stăruitor, îndelung răbdător, plin de gentilețe și îndurare.
-165-
Noi ne interesăm de tine și dorim să te ajutăm. Te rog să primești aceste rânduri în spiritul cel bun, și fie ca ele să schimbe în mod corespunzător inima și viața ta.
Răspuns
Soră White,
Mărturia pe care am primit-o ieri, am privit-o ca pe o binemeritată mustrare, pentru care vă mulțumesc sincer. Sper, cu toată seriozitatea, că am să fiu un biruitor. Sunt pe deplin conștient de mărimea lucrării pe care o am de făcut, totuși sunt încredințat că, prin harul lui Dumnezeu care mă ajută, voi fi în stare să biruiesc.
Purtători de poveri în biserică
Iubite frate și soră N,
La 12 iunie 1868, mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la voi. Aveți o lucrare de făcut, dar n-o vedeți; voi n-ați fost purtători de poveri. Ar trebui să aveți un interes mai mare pentru lucrarea și cauza lui Dumnezeu decât acela pe care-l aveți. Sunteți atât de orbiți de iubirea de lume, încât nu vedeți cât de mare este influența pe care o are lumea asupra voastră. Nu simțiți că asupra voastră apasă o greutate specială, de responsabilitate, și nici nu vă dați seama de importanța timpului și de lucrarea care este de adus la îndeplinire. Sunteți asemenea persoanelor adormite. Unitatea este putere. În biserică, există multă slăbiciune, pentru că există în ea atât de mulți șovăielnici, care nu poartă poveri. Voi nu sunteți împreună lucrători cu Hristos. Spiritul lumii înlătură din inimile voastre impresiile pe care ar trebui să le facă adevărul.
Este important ca acum să se ridice toți pentru lucrare și să acționeze ca și când ar fi ființe vii, care lucrează pentru salvarea sufletelor care pier. Dacă toți din biserică s-ar ridica în ajutorul Domnului, am vedea o astfel de reînviorare a lucrării Sale la care până acum n-am fost martori. Dumnezeu cere aceasta de la voi și de la fiecare membru al bisericii. Nu este lăsat pe seama voastră să hotărâți dacă este cel mai bine pentru voi să ascultați de chemarea lui Dumnezeu. Se cere ascultare; și dacă nu ascultați, veți sta pe un teren mai rău decât neutru. Dacă nu sunteți favorizați de binecuvântarea lui Dumnezeu, aveți blestemul Lui. El cere de la voi să fiți serviabili și ascultători, și spune că veți mânca din roadele cele bune ale țării. Asupra celor care nu vin în ajutorul Domnului, este pronunțat un blestem amar. “Blestemați pe Meroza, a zis îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui; căci n-au venit în ajutorul Domnului. În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.” (Judecători 5, 23.) Satana și îngerii lui sunt pe teren spre a se împotrivi oricărui pas de înaintare pe care-l întreprinde poporul lui Dumnezeu, de aceea se cere ajutorul fiecăruia.
-166-
Frate și soră N., influența prietenilor necredincioși vă afectează mai mult decât vă dați seama. Ei nu vă aduc putere, ci întuneric și necredință. Aveți o lucrare individuală în via Domnului. Ați cugetat și v-ați îngrijit prea mult de voi înșivă. Puneți-vă inimile în ordine, și apoi stați de vorbă serios. Întrebați: “Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9, 6.) Dumnezeu cere de la voi o serioasă stăruință spre a ajunge la El. El vă poruncește să vă cercetați cu atenție inimile spre a descoperi tot ceea ce vă împiedică să aduceți rod mult, care va rămâne. Motivul pentru care voi nu aveți mai mult din Duhul lui Dumnezeu este faptul că nu purtați cu bucurie crucea lui Hristos. În ultima viziune, am văzut că ați fost înșelați cu privire la puterea iubirii voastre pentru această lume. Grijile acestei vieți și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și ajungeți neroditori. Dumnezeu cere de la noi să aducem acum mult rod. El nu va da porunci fără să ne dea și putere pentru a le împlini. El nu va face partea noastră de lucru și nici nu cere ca noi s-o facem pe a Lui. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi, dar noi trebuie să lucrăm la propria noastră mântuire, cu frică și cutremur. “Credința, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși.” (Iacov 2, 17.) Credința trebuie sprijinită pe fapte; făcătorii de fapte sunt îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Voi nemulțumiți pe Dumnezeu, vorbind despre sărăcia voastră, în timp ce aveți din belșug. Tot ceea ce posedați Îi aparține Lui, totuși, a vrut să vă facă ispravnici pentru un scurt timp; El vă încearcă și vă pune la probă. Cum veți trece proba? El va cere cu dobândă ce este al Lui.
-167-
V-ați îndreptat privirea la ceea ce ați dat diferitelor întreprinderi și vi se pare mult. Dar, dacă ați fi făcut mult mai mult, dacă v-ați fi deschis inimile, și mâinile voastre ar fi fost pentru cauza lui Dumnezeu și pentru cei săraci, v-ați fi făcut mai mult decât datoria și ați fi fost cu mult mai fericiți. Domnul vă cheamă să vă aduceți darul la altar și să nu-l țineți numai la îndemână, ci să-l puneți pe altar. Altarul sfințește darul când este pus pe el, și nu înainte.
Voi nu sunteți atât de despărțiți de lume cât cere Dumnezeu să fiți; nu vedeți și nu vă dați seama de pericolul în care vă aflați. Sunteți induși în eroare prin iubirea de lume. Amândoi aveți nevoie de o sorbitură mai adâncă din Fântâna adevărului. Dacă nu vă veți afla într-o situație diferită, de unde să-L puteți onora pe Dumnezeu cu influența și averea voastră, blestemul Lui va rămâne asupra voastră. Puteți aduna, dar El va risipi. În loc ca sănătatea voastră să apară repede, veți ajunge ca o ramură ofilită. Domnul cheamă lucrători — bărbați care pot și vor să caute salvarea sufletelor și să sacrifice orice, ca să poată fi salvați. Nimeni nu poate face aceste lucruri pentru voi; darurile altora, oricât de generoase ar fi, nu le pot înlocui pe ale voastre. Ceea ce trebuie să faceți este să vă predați lui Dumnezeu, ceea ce nimeni nu o poate face pentru voi. Numai puterea Duhului este cea care, lucrând prin credință puternică, vă poate face în stare să rezistați cu succes multelor capcane puse de Satana pentru picioarele voastre. Cuvintele și exemplul Răscumpărătorului vor fi lumină și putere pentru inimile voastre. Dacă Îl urmați și vă încredeți în El, El nu vă va lăsa să pieriți. Voi vă temeți prea mult de neplăcerea celor care nu-L iubesc și nu-I servesc lui Dumnezeu. De ce să doriți să păstrați prietenia vrăjmașilor Domnului vostru sau să fiți influențați de părerile lor? “Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu.” (Iacov 4, 4.) Dacă inima ar fi în regulă, ar fi o mult mai hotărâtă despărțire de lume.
-168-
Domnul ar fi făcut o mare și bună lucrare în aceste locuri, în primăvara trecută, dacă toți ar fi simțit nevoia acestei lucrări și ar fi venit în ajutorul Domnului. N-a fost unitate de acțiune. Nu toți au simțit necesitatea lucrării și nu s-au angajat cu toată inima în ea. N-a fost o predare a tuturor înaintea lui Dumnezeu. Voi mi-ați fost arătați ca fiind tulburați și încurcați, adunându-vă asupra voastră un nor de întunecime. Erați îndoielnici și nu vă găseați în poziția de a primi putere pentru voi înșivă și nici de-a o împărți altora. Acesta este un timp solemn și înfricoșat. Acum nu este timpul de a îndrăgi idoli, nici un loc pentru înțelegere cu Belial sau prietenie cu lumea. Aceia pe care îi acceptă Dumnezeu și îi sfințește pentru Sine sunt chemați să fie harnici și credincioși în slujba Sa, fiind puși deoparte și consacrați pentru El. Nu o formă de evlavie, și nici numele trecut în registrul comunității sunt cele care constituie o “piatră vie” în clădirea spirituală. Să fii reînnoit în cunoștință și sfințenie adevărată, fiind răstignit față de lume și făcut viu în Hristos, aceasta este ceea ce unește sufletul cu Dumnezeu. Urmașii lui Hristos au un țel conducător în vedere și o mare lucrare: salvarea semenilor lor. Oricare alt interes trebuie să fie mai prejos față de acesta; acesta trebuie să angajeze cel mai serios și mai profund interes.
Dumnezeu cere mai întâi inima, simțămintele. El cere urmașilor Lui să-L iubească și să-I slujească cu toată inima, cu tot sufletul lor și cu toată puterea lor.
Va continua.