Unii au gândit că ar fi mai ușor să lucreze cu mâinile lor și adesea s-au exprimat că ar prefera să facă astfel. Unii ca aceștia nu știu despre ce vorbesc. Ei se înșeală singuri. Alții au familii numeroase de întreținut și nu știu să se administreze. Ei nu își dau seama că sunt datori cauzei lui Dumnezeu pentru locuințele lor și pentru tot ce au. Nu își dau seama cât costă să trăiești. Dacă s-ar angaja în lucru cu mâinile lor, ei nu s-ar elibera de griji și oboseală. Nu vor putea să stea la gura sobei în tihnă și totodată să lucreze pentru a-și întreține familiile. Un om care lucrează pentru o familie dependentă de el poate petrece doar câteva ore cu familia, acasă. Unor pastori nu le place să lucreze cu hărnicie și nutresc un spirit de nemulțumire, care nu este rezonabil. Dumnezeu a însemnat orice murmurare prin gând, cuvânt sau simțământ. Cerul este insultat printr-o astfel de dovadă de slăbiciune și lipsă a adevăratei devoțiuni pentru cauza lui Dumnezeu.
-377-
Unii și-au plecat urechea în fața ispititorului și și-au mărturisit necredința, prejudiciind cauza lui Dumnezeu. Satana îi pretinde ca fiind ai săi, pentru că nu au fost recuperați din cursa lui. Ei s-au purtat precum copiii, care nu cunosc nimic despre vicleniile ispititorului. Au avut suficientă experiență și ar fi trebuit să-i priceapă planurile. El le-a sugerat îndoieli, iar ei, în loc să le respingă de îndată, au discutat și negociat cu arhiamăgitorul, ascultându-i motivațiile ca și când ar fi fost fermecați de șarpele din vechime. Câteva texte, pe care nu le puteau explica în totalitate, așa încât să-i mulțumească, au fost suficiente pentru a clătina întreaga temelie a adevărului și a întuneca lucrurile cele mai clare din Cuvântul lui Dumnezeu. Acești oameni sunt ființe muritoare, supuse greșelilor. Ei nu au o înțelepciune desăvârșită și cunoștință în toate Scripturile. Unele pasaje sunt dincolo de priceperea omenească, până când vine un timp, ales de Dumnezeu, după înțelepciunea Lui, ca să fie cunoscute. Satana i-a condus pe unii pe o cărare care duce în mod sigur la necredincioșie. Ei au îngăduit necredinței lor să întunece lanțul armonios, măreț, al adevărului și au acționat ca și când era treaba lor să rezolve orice pasaj dificil al Scripturii, iar dacă religia noastră nu îi făcea în stare să facă acest lucru, era socotită greșită.
Am văzut că aceia care au o inimă rea și o voință necredincioasă se vor îndoi și vor socoti că este un lucru nobil și o virtute să pui la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Aceia care consideră că este o virtute a te eschiva de la un răspuns au toate perspectivele de a nu crede în inspirația și adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă. Ei pot alege să se bizuie pe dovezile pe care El a avut plăcere să le dea sau să se îndoiască, să critice și să piară.
Mi-a fost arătat că cei care sunt încercați de îndoieli și necredincioșie nu trebuie să meargă să lucreze pentru alții. Ceea ce este în minte trebuie să se reverse în afară și ei nu își dau seama de efectul unei aluzii sau a celei mai mici îndoieli exprimate. Satana face din acest lucru o săgeată cu țepi. Aceasta acționează ca o otravă lentă, care, înainte ca victima să simtă pericolul, afectează întregul organism, subminează sănătatea și în final produce moartea. Tot astfel stau lucrurile și în privința otrăvii îndoielii și necredinței față de lucrurile din Scriptură. Unul care are influență sugerează altora ceea ce Satana i-a sugerat lui, faptul că un pasaj din Scriptură îl contrazice pe un altul; și astfel, într-un mod foarte neînțelept, ca și când ar fi descoperit vreo taină minunată, care a fost ascunsă celor credincioși și sfinți în fiecare veac al lumii, el aruncă cel mai dens întuneric asupra minților lor. Aceștia pierd plăcerea pe care o avuseseră altădată pentru adevăr și ajung necredincioși. Toate acestea sunt urmarea doar a câtorva cuvinte rostite, care au avut o putere ascunsă deoarece păreau impregnate de acel mister.
-378-
Aceasta este lucrarea diavolului cel viclean. Cei care sunt confruntați cu îndoieli și care au dificultăți pe care nu le pot rezolva nu ar trebui să arunce alte minți slabe în aceeași neliniște. Unii au făcut aluzii și au vorbit despre necredința lor și au mers mai departe, fără să viseze măcar ce efect vor produce acestea. În unele cazuri, sămânța necredinței a avut efect imediat, în timp ce în alte cazuri a stat îngropată destul de mult timp, până ce persoana a apucat pe o cale greșită, făcând loc vrăjmașului, iar lumina lui Dumnezeu a fost retrasă de la ea, și aceasta a căzut cu totul sub ispitirile puternice ale lui Satana. Atunci a răsărit sămânța necredinței care fusese semănată cu atât de mult timp în urmă. Satana hrănește aceste semințe, iar ele aduc roade. Tot ce vine de la pastori, care ar trebui să stea în lumină, are o puternică influență. Iar atunci când aceștia nu au stat în lumina clară a lui Dumnezeu, Satana îi folosește ca agenți și prin ei trimite săgețile lui arzătoare asupra minților nepregătite să se împotrivească la ceea ce a venit prin pastorii lor.
Am văzut că și pastorii, ca și poporul, trebuie să lupte ca să se împotrivească lui Satana. Cel care susține că este pastor al lui Hristos se așează într-o poziție înfricoșătoare atunci când slujește scopurilor ispititorului, ascultând la șoaptele lui și lăsându-l să captiveze mintea și să pună stăpânire pe gânduri. În ochii lui Dumnezeu, cel mai mare păcat al pastorului este acela de a vorbi despre necredința lui și de a atrage și alte minți pe același canal întunecos, îngăduindu-i astfel lui Satana să atingă un dublu scop, ispitindu-l. El tulbură mintea aceluia care, prin calea pe care a apucat, i-a încurajat ispitirile și apoi îl conduce pe acesta să tulbure mințile multora.
-379-
Este timpul ca străjerii de pe zidurile Sionului să înțeleagă responsabilitatea și sfințenia misiunii lor. Ei ar trebui să simtă că vor veni necazuri asupra lor dacă nu îndeplinesc lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu. Dacă ajung necredincioși, ei pun în pericol siguranța turmei lui Dumnezeu, pun în pericol cauza lui Dumnezeu și o expun batjocurii vrăjmașilor noștri. O, ce lucrare este aceasta! Cu siguranță, își vor primi răsplata. Unii pastori, ca și membrii, trebuie să fie convertiți. Ei trebuie făcuți bucățele și apoi înnoiți. Lucrarea lor în comunități este mai mult decât pierdută, iar în starea lor de slăbiciune, pe punctul de a se prăbuși, Dumnezeu ar fi mai mulțumit dacă și-ar înceta eforturile de a-i ajuta pe alții și vor lucra cu mâinile lor până se vor converti. Atunci îi vor putea întări pe frații lor.
Pastorii trebuie să se trezească. Ei pretind că sunt generali în armata marelui Împărat, dar, în același timp, simpatizează cu marele conducător rebel și cu oștirea lui. Unii au expus cauza lui Dumnezeu și adevărurile sacre ale Cuvântului Său batjocurilor oștirii răzvrătitului. Au înlăturat o parte a scutului lor, iar Satana și-a aruncat într-acolo săgețile lui otrăvite. Ei au întărit mâinile conducătorilor răzvrătiți și au slăbit ei înșiși, făcând ca Satana și clanul lui diavolesc să-și ridice capul cu triumf și să tresalte pe seama victoriei pe care ei au lăsat ca el s-o câștige. O, ce lipsă de înțelepciune! Câtă orbire! Ce tactică nesăbuită, de a-și descoperi punctele slabe în fața dușmanilor lor de moarte! Cât de diferit a fost cursul urmat de Luther! El era gata să-și sacrifice viața, la nevoie, însă adevărul, niciodată. Cuvintele sale au fost: “Să avem grijă doar ca Evanghelia să nu fie supusă insultelor celor necredincioși și mai degrabă să ne dăm viața pentru a o apăra decât să le îngăduim acestora să triumfe. Cine poate spune dacă viața sau moartea mea va contribui mai mult la salvarea fraților mei?”