Capitolul 64 — Unitatea credinței
Cei din _____ și din împrejurimi, care pretind că sunt credincioși, nu s-au înrolat în lucrare pentru a pune în practică adevărurile pe care le susțin. Nordul statului Wisconsin este bântuit de o influență distrugătoare. Dacă toți ar fi dovedit acel atașament față de Review pe care Dumnezeu l-a dorit, ei ar fi avut multe foloase și ar fi fost instruiți prin adevărurile pe care această revistă le susține. Ei ar fi avut o credință corectă, o poziție hotărâtă în privința adevărului pentru acest timp și ar fi fost apărați și izbăviți din acest fanatism. Simțurile multora sunt tocite; emoțiile artificiale le-au distrus discernământul și vederea spirituală. Acum este foarte important ca ei să acționeze cu înțelepciune, astfel ca obiectivul lui Satana să nu poată fi împlinit prin înfrângerea acelora pe care el a avut puterea să-i înșele.
Când aceia care au greșit ajung să se convingă că au greșit, atunci Satana trage foloase de pe urma greșelii lor, ținând-o în mod permanent în fața ochilor lor, pentru ca ei să se dea înapoi de la orice exercițiu spiritual, și pe această cale el caută să le distrugă credința în adevărata evlavie. Pentru că au fost înșelați o dată, ei se tem să facă vreun efort prin rugăciune serioasă, arzătoare, pentru ca Dumnezeu să-i ajute în mod special și să le dea biruință. Unii ca aceștia nu trebuie să-l lase pe Satana să-și atingă obiectivul de a-i atrage în formalism rece și necredință. Ei trebuie să nu uite că temelia lui Dumnezeu este sigură, de neclintit. Să se dovedească faptul că Dumnezeu este credincios, iar omul mincinos. Unica lor siguranță este să-și așeze piciorul pe o temelie trainică, să vadă și să înțeleagă întreita solie îngerească, să prețuiască, să iubească și să se supună adevărului.
-324-
Domnul Hristos pregătește un popor, aducându-i pe membrii acestuia la unitatea credinței pentru ca ei să fie una, așa cum El este una cu Tatăl. Trebuie să se renunțe la deosebirile de păreri, astfel ca toți să ajungă în unitate cu trupul bisericii, ca să aibă același gând și aceeași judecată. 1 Corinteni 1, 10: “Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire.” Romani 15, 5.6: “Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte, unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” Filipeni 2, 2: “Faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând”.
Întregul popor al lui Dumnezeu ar trebui să dovedească interes față de cauza Sa. Frații din Wisconsin nu au dat dovadă de acest interes. De asemenea le-a lipsit energia. Unii gândesc că nu este păcat să-și irosească timpul în trândăvie, în timp ce alții, care iubesc cauza prețioasă a adevărului, își economisesc timpul și în puterea lui Dumnezeu lucrează și trudesc greu pentru ca familiile lor să poată trăi ordonat și confortabil și să aibă ceva pe deasupra spre a investi în lucrare, aducându-și astfel aportul la înaintarea ei, bucurându-se, în final, și de o comoară în ceruri. Nu trebuie ca unii să lenevească, iar alții să fie împovărați. Dumnezeu le cere acelora care au sănătate și putere în corp să facă tot ce pot și să-și folosească puterea spre slava Sa, pentru că ei nu-și aparțin lor înșiși. Ei vor da socoteală lui Dumnezeu pentru felul în care își folosesc timpul și puterea, care le sunt acordate de cer.
Datoria de a contribui la înaintarea adevărului nu stă numai asupra celor avuți. Fiecare are o anumită parte de făcut. Cel care și-a folosit timpul și puterea pentru a strânge bogății este răspunzător de felul în care le folosește. Dacă cineva are drept capital al său sănătate și putere, trebuie să le folosească în mod corect. Dacă petrece timpul în trândăvie, făcând vizite inutile și antrenându-se în discuții fără rost, el este leneș în lucru, ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu interzice. Unii ca aceștia au o lucrare de făcut: să asigure cele necesare familiilor lor și apoi să pună deoparte câte ceva pentru scopuri caritabile din cele cu care Dumnezeu i-a binecuvântat.
-325-
Nu trebuie să ne purtăm de grijă doar nouă înșine în această lume, ci ni se cere să contribuim la marea lucrare a mântuirii, imitând în acest fel viața plină de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine și atât de folositoare pentru alții, a Domnului Hristos. Cei cărora le place mai mult o viață tihnită decât adevărul lui Dumnezeu nu vor fi doritori să-și folosească timpul și puterea în mod înțelept și bine, pentru a putea avea o parte în răspândirea adevărului. Mulți tineri din Wisconsin nu au simțit greutatea cauzei sau nevoia de a face vreun sacrificiu pentru înaintarea adevărului. Ei nu vor avea putere până când nu-și vor schimba viața și nu vor face eforturi deosebite pentru înaintarea cauzei adevărului, astfel ca suflete să poată fi salvate. Unii fac sacrificii, dovedesc interes și lucrează dublu, cu eforturi neobosite pentru a susține cauza pe care o iubesc. Lucrarea lui Dumnezeu este pentru ei o parte din viața lor; dacă aceasta suferă, ei suferă împreună cu ea, iar când aceasta prosperă, ei sunt fericiți.
Proverbe 3, 9.10: “Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, și teascurile tale vor geme de must.” Cei care sunt leneși se amăgesc cu gândul că Dumnezeu nu le pretinde nimic pentru că ei nu au nici un venit. Însă aceasta nu va fi o scuză pentru ei. Dacă ar fi dorit cu tot dinadinsul să câștige câte ceva pentru vistieria lui Dumnezeu, s-ar fi deschis căi pentru ei și ar fi avut câte ceva spre a consacra lucrării Sale, făcându-și astfel o comoară în ceruri.