Mărturii pentru Comunitate – Ziua 57

De asemenea, mi-a fost arătat că se fac mari greșeli din partea soției. Ea nu face eforturi suficiente pentru a-și ține în frâu spiritul și pentru a-și face căminul fericit. Adesea este nemulțumită și se plânge fără rost. Soțul vine de la lucru obosit, buimac, și este întâmpinat de o privire încruntată, în loc de cuvinte vesele, încurajatoare. Și el este om, și în acest fel sentimentele sale se răcesc față de soția sa, pierde iubirea căminului său, cărarea îi devine întunecată și curajul nimicit. El își pierde respectul față de sine și acea demnitate pe care Dumnezeu cere să o aibă. Soțul este capul familiei, așa după cum Hristos este capul bisericii; și orice lucru pe care îl face soția pentru a-i slăbi influența și a-l face să coboare de la poziția de răspundere pe care o are, nu este pe plac lui Dumnezeu. Este datoria soției să renunțe la dorințele și voința ei în favoarea soțului. De fapt, amândoi ar trebui să renunțe, însă Biblia acordă prioritate judecății soțului. Și, în acest fel, demnitatea femeii nu va fi defăimată dacă ea cedează în favoarea aceluia pe care l-a ales ca sfătuitor al ei, consilier și protector. Soțul ar trebui să-și mențină poziția în familie cu toată blândețea și totuși cu hotărâre. Unii și-au pus întrebarea: Trebuie să fiu tot timpul în gardă și să exercit mereu o reținere? Mi-a fost arătat că avem o mare lucrare în fața noastră, aceea de a ne cerceta propriile inimi și a veghea asupra noastră cu cea mai mare grijă. Ar trebui să observăm unde greșim și apoi să veghem asupra acelui punct. Trebuie să ne ținem spiritul în mod desăvârșit sub control. “Dacă nu greșește cineva în vorbire este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.” (Iacov 3, 2.) Lumina care strălucește pe calea noastră și adevărul care este acceptat de conștiința noastră ori vor condamna și distruge sufletul, ori îl vor transforma și sfinți. Noi trăim mult prea aproape de încheierea timpului de probă pentru a fi mulțumiți cu o lucrare superficială. Același har care s-a dovedit îndestulător până acum nu ne va susține în acest timp. Credința noastră trebuie să crească și noi trebuie să ajungem asemenea Domnului Hristos în purtare și caracter, pentru a putea să suportăm și să ne împotrivim cu succes ispitirilor lui Satana. Harul lui Dumnezeu este îndestulător pentru fiecare urmaș al lui Hristos.

-308-

Eforturile noastre de a ne împotrivi atacurilor lui Satana trebuie să fie serioase și stăruitoare. El își folosește puterea și dibăcia pentru a încerca să ne abată de la calea cea dreaptă. El urmărește când ieșim și când intrăm, pentru a găsi ocazia de a ne face rău și a ne distruge. El lucrează mai cu succes în întuneric, vătămând pe aceia care sunt ignoranți cu privire la planurile sale. N-ar putea obține foloase dacă metoda sa de atac ar fi înțeleasă. Mijloacele pe care le folosește pentru a-și atinge scopurile și a-și arunca săgețile sale arzătoare sunt adesea membrii propriilor noastre familii.

Cei pe care îi iubim s-ar putea să vorbească sau să acționeze în mod necugetat, lucru care ne poate răni adânc. Nu a fost intenția lor să facă acest lucru; însă Satana amplifică faptele și cuvintele lor în minte și astfel aruncă o săgeată din tolba sa pentru a ne străpunge. Noi ne întărim pentru a ne împotrivi aceluia despre care gândim că ne-a jignit și în acest fel încurajăm ispitirile lui Satana. În loc să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere pentru a ne împotrivi lui Satana, noi îngăduim ca fericirea să ne fie afectată, încercând să luăm poziție pentru ceea ce considerăm a fi “drepturile noastre”. În acest fel, îi îngăduim lui Satana un avantaj dublu. Noi ne dăm pe față sentimentele afectate de tristețe, iar Satana ne folosește drept agenții săi pentru a-i răni și descuraja pe aceia care nu au avut intenția de a ne face rău. Cerințele soțului ar putea uneori să i se pară soției ca fiind lipsite de chibzuință, și dacă ea ar privi încă o dată, calm și senin, asupra chestiunii respective, într-o lumină cât mai favorabilă lui, ar vedea că, dacă ar renunța la propria ei cale și s-ar supune judecății lui, chiar dacă acest lucru este împotriva a ceea ce simte ea, acest lucru îi va scuti pe amândoi de nefericire și le va da o mare biruință împotriva ispitirilor lui Satana.

-309-

Am văzut că vrăjmașul va lupta fie împotriva bucuriei de a trăi, fie va căuta să afecteze viața celor evlavioși și va încerca să le zdruncine pacea cât trăiesc în această lume. Însă puterea lui este limitată. El poate încinge cuptorul, însă Domnul Isus și îngerii Săi vor veghea asupra credinciosului care are credință și nimic nu va fi ars în afară de zgură. Focul aprins de Satana nu poate avea puterea de a distruge sau a vătăma metalul adevărat. Este important să închidem orice ușă cu putință împotriva pătrunderii lui Satana. Este privilegiul fiecărei familii să trăiască astfel, încât Satana să nu profite de ceea ce ar putea spune sau face ei, pentru a doborî când pe unul, când pe altul. Fiecare membru al familiei ar trebui să aibă în minte faptul că toți au datoria să facă tot ce le stă în putere pentru a se împotrivi vrăjmașului viclean și, cu rugăciuni serioase și credință susținută, fiecare să se bizuie pe sângele lui Hristos și să facă apel la puterea Lui salvatoare.

Puterile întunericului se adună împrejurul sufletului și Îl alungă pe Domnul Isus din fața ochilor noștri și uneori noi nu putem face altceva decât să așteptăm cu durere și uimire până ce va trece norul. Aceste momente sunt uneori teribile. Nădejdea pare să se ducă și ne apucă disperarea. În aceste ore înspăimântătoare, noi trebuie să învățăm să ne încredem și să ne bizuim doar pe meritele ispășirii și, în nevrednicia noastră, neajutorată, să ne aruncăm în meritele Mântuitorului crucificat și înviat. Nu vom pieri niciodată dacă vom face acest lucru — niciodată! Când lumina strălucește pe calea noastră, nu este mare lucru să fii tare prin puterea harului. Însă să aștepți cu răbdare, în nădejde, atunci când norii ne înconjoară și totul este întuneric necesită credință, supunere și cuprinderea voinței noastre de către voința lui Dumnezeu. Ne descurajăm prea repede și strigăm tare ca să fie îndepărtată încercarea de la noi, când de fapt ar trebui să ne rugăm pentru răbdare spre a putea îndura și har pentru a birui.

-310-

Fără credință este cu neputință să fim pe plac lui Dumnezeu. Ne putem bucura de mântuirea lui Dumnezeu în familiile noastre, însă noi trebuie să credem în aceasta, să trăim pentru aceasta și să avem o încredere și încredințare continuă, statornică în Dumnezeu. Trebuie să supunem temperamentul pripit și să ne ținem sub control cuvintele și astfel vom obține biruințe mari. Dacă nu ne stăpânim cuvintele și temperamentul, noi suntem sclavii lui Satana. Suntem în supunere față de el. El ne ține captivi. Orice cuvânt gălăgios, neplăcut, nerăbdător și nervos reprezintă o ofrandă adusă maiestății sale satanice. Și aceasta este o jertfă scumpă, mai costisitoare decât ar putea fi orice sacrificiu pe care l-am putea face pentru Dumnezeu, deoarece distruge pacea și fericirea întregii familii, distruge sănătatea și, în cele din urmă, constituie cauza pierderii vieții și fericirii veșnice. Restricțiile pe care ni le impune Cuvântul lui Dumnezeu sunt spre folosul nostru. Sporesc fericirea familiilor noastre și a tuturor celor din preajma noastră. Ne rafinează gustul, ne sfințește judecata, ne aduce pacea minții, iar în final, viața veșnică. Sub această restricție sfântă vom crește în har și umilință și vom fi în stare să vorbim așa cum este drept. Temperamentul firesc, pătimaș, va fi ținut în supunere. Mântuitorul, care locuiește în noi, ne va da putere în fiecare ceas. Îngerii slujitori vor zăbovi în locuințele noastre și, cu bucurie, vor duce spre cer vești bune în legătură cu înaintarea noastră în viața de credință, iar îngerul raportor va duce un raport vesel, optimist.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment