Ezra 8, 21-23: “Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot ce era al nostru. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc. Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.”
Profetul acestor înaintași nu priveau poporul țării ca fiind închinători ai adevăratului Dumnezeu și, deși aceștia pretindeau că le sunt prieteni și vor să-i ajute, ei nu îndrăzneau să se unească cu ei în nici unul din lucrurile care privea închinarea față de El. Când erau pe punctul de a pleca la Ierusalim pentru a construi Templul lui Dumnezeu și pentru a restaura închinarea față de El, ei nu au cerut ajutor împăratului pentru drumul pe care-l aveau de făcut, ci, cu post și rugăciune, au căutat pe Domnul pentru ajutor. Ei credeau că Domnul îi va apăra și-i va ajuta pe slujitorii Săi în eforturile lor de a-I sluji. Creatorul tuturor lucrurilor nu are nevoie de ajutor din partea vrăjmașilor Săi pentru a restaura închinarea adevărată față de El. El nu cere jertfă din partea celor nelegiuiți și nici nu acceptă darurile acelora care au alți dumnezei în afară de Domnul.
Adesea auzim remarca: “Sunteți prea exclusiviști.” Ca popor, noi facem orice sacrificiu ca să salvăm suflete sau să le conducem la adevăr. Însă, noi nu îndrăznim să ne unim cu ei să iubim lucrurile pe care le iubesc ei și să fim prieteni cu lumea, căci atunci am fi în vrăjmășie cu Dumnezeu.
Citind următoarele pasaje din Scriptură, vom vedea cum a privit Dumnezeu pe vechiul Israel:
Psalm 135, 4: “Căci Domnul Și-a ales pe Iacov, pe Israel ca să fie al Lui.”
Deuteronom 14, 2: “Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău și Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.”
-283-
Deuteronom 7, 6-7: “Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele.”
Exod 33, 16: “Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?”
Cât de adesea s-a răzvrătit vechiul Israel și cât de adesea au fost atinși de judecățile Lui și mii dintre ei au pierit, fiindcă nu vroiau să ia seama la poruncile lui Dumnezeu care îi alesese pe ei! Israelul lui Dumnezeu din aceste timpuri ale sfârșitului este în continuă primejdie de a se amesteca cu lumea și a pierde toate semnele care îl deosebesc ca popor ales al lui Dumnezeu. Citiți din nou Tit 2, 13-15. Suntem aduși aici la timpul sfârșitului, când Dumnezeu Își curățește pentru El Însuși un popor deosebit. Să-L provocăm noi oare așa cum a făcut vechiul Israel, să atragem asupra noastră mânia Lui, îndepărtându-ne de El, amestecându-ne cu lumea și urmând urâciunile popoarelor din jurul nostru?
Domnul îl pusese deoparte să-I fie credincios Lui; această consacrare față de Dumnezeu și această separare de lume au fost în mod clar și hotărât înfățișate atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Există un zid de despărțire pe care Însuși Domnul L-a pus între lucrurile din lume și lucrurile pe care El le-a ales din lume și le-a sfințit pentru El. Chemarea și caracterul poporului lui Dumnezeu sunt deosebite, perspectivele lor sunt deosebite și aceste particularități îi fac să fie deosebiți de toate celelalte popoare. Toți aceia care fac parte din poporul lui Dumnezeu de pe pământ alcătuiesc un singur trup, de la începutul până la sfârșitul timpului. Ei au un singur Cap care călăuzește și stăpânește trupul. Aceleași cerințe care erau pentru Israelul din vechime sunt și pentru poporul lui Dumnezeu de acum: să fie despărțiți de lume. Căpetenia Bisericii nu s-a schimbat. Experiența creștinilor din aceste zile seamănă cu călătoriile vechiului Israel. Vă rog, citiți 1 Corinteni 10, în special de la versetul 6 până la versetul 15:
-284-
“Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: ‘Poporul a șezut să mănânce și să bea; și s-au sculat să joace.’ Să nu curvim cum au făcut unii din ei, așa că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin șerpi. Să nu cârtiți cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. De aceea, prea iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecați voi singuri ce spun.”
1 Ioan 3, 1: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.”
1 Ioan 2, 15-17: “Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.”
2 Petru 2, 20: “În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.”
-285-
Iacov 4, 4: “Suflete prea curvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”
Iacov 1, 27: “Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.”
Tit 2, 12: “Și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.”
Romani 12, 2: “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.”
Ioan 17, 14.15.17: “Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.”
Luca 6, 22.23: “Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu proorocii.”
Ioan 15, 16-19: “Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea.”
1 Ioan 4, 4.5: “Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu; și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume; de aceea, vorbesc ca din lume și lumea îi ascultă.”
-286-
1 Ioan 2, 5.6: “Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.”
1 Petru 2, 9: “Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”
Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, este atât de evident că poporul Său trebuie să fie deosebit și distinct de lumea necredincioasă din jurul lor. Poziția noastră este de mare însemnătate și înfricoșătoare; pentru că trăim în timpul sfârșitului, cât este de important să imităm exemplul Domnului Hristos și să umblăm exact așa cum a umblat El. “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” (Matei 16, 24.) Părerile și înțelepciunea oamenilor nu trebuie să ne călăuzească sau să ne stăpânească. Acestea îndepărtează întotdeauna de cruce. Slujitorii lui Hristos nu au aici nici cămin, nici vreo comoară. Ce bine ar fi ca ei să înțeleagă că numai pentru că Domnul locuiește între noi putem trăi în pace și siguranță printre vrăjmașii noștri. Nu este privilegiul nostru să pretindem favorurile speciale ale lumii. Trebuie să consimțim să fim săraci și disprețuiți în mijlocul oamenilor, până ce lupta se va sfârși și se va obține biruința. Mădularele lui Hristos sunt chemate să iasă afară din lume și să se despartă de prietenia și spiritul lumii; tăria lor constă în faptul că sunt aleși și primiți de Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu era moștenitorul tuturor lucrurilor și stăpânirea și slava acestei lumi I-au fost promise Lui. Cu toate acestea, când a venit în această lume, nu a venit cu bogății sau splendoare. Lumea nu înțelegea unirea Sa cu Tatăl; desăvârșirea și slava caracterului Său divin erau ascunse de la ei. De aceea, El a fost “disprețuit și părăsit de oameni”, și “noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.” (Isaia 53, 3.) Așa cum a fost Domnul Hristos când a fost în lume, așa trebuie să fie și urmașii Lui. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu, împreună moștenitori cu Hristos; iar domnia și stăpânirea le aparțin lor. Lumea nu înțelege caracterul și chemarea lor sfântă; ei nu văd că aceștia fac parte din familia lui Dumnezeu. Unirea și părtășia lor cu Tatăl și Fiul nu sunt vădite și, în timp ce lumea privește la umilirea și rușinea lor, nu se vede ceea ce sunt sau ce vor fi. Ei sunt străini. Lumea nu îi cunoaște și nu apreciază motivele care îi însuflețesc.
-287-
Lumea este coaptă pentru nimicire. Dumnezeu îi va mai putea suporta pe păcătoși doar foarte puțin. Ei trebuie să bea drojdia paharului mâniei Sale neamestecate cu milă. Aceia care vor fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos ai moștenirii veșnice vor fi deosebiți de ceilalți. Da, atât de deosebiți, încât Dumnezeu așează un semn asupra lor, care îi desemnează ca fiind ai Săi, cu totul ai Săi. Credeți voi că Dumnezeu va primi, onora și recunoaște un popor atât de amestecat cu lumea, încât se deosebește de aceasta doar cu numele? Citiți din nou Tit 2, 13-15. Se va ști în curând cine este de partea Domnului, cine nu se va rușina de Isus. Aceia care nu au curajul moral de a lua în mod conștient poziție în fața necredincioșilor, de a părăsi practicile lumii și de a imita viața plină de tăgăduire de sine a lui Hristos se vor rușina de El și nu le va plăcea exemplul Lui.