Un slujitor al lui Hristos trebuie să fie bine pregătit pentru orice faptă bună. Tu ai avut un eșec jalnic. Trebuie să dai pe față în familia ta acea considerație plină de bunătate, tandrețe, iubire, blândețe, răbdare nobilă și politețe adevărată, așa cum se cuvine din partea capului familiei, aceasta înainte să poți avea succes în câștigarea de suflete la Hristos. Dacă nu ai înțelepciune să conduci numărul mic de persoane cu care ești în strânsă legătură, cum o să ai succes în conducerea unui grup mai mare, care nu au vreun interes deosebit față de tine. Soția ta trebuie să fie cu adevărat și pe deplin convertită la Dumnezeu. Nici unul din voi nu vă aflați în situația de a reprezenta în mod corect credința noastră. Aveți amândoi nevoie de o convertire deplină.
Retragerea din lucrarea lui Dumnezeu este în prezent cea mai bună pentru tine. Frate R., nu ai nici perseverență, nici coloană vertebrală morală. Ești deficient într-o foarte mare măsură în privința acelor trăsături de caracter care sunt necesare pentru lucrarea lui Dumnezeu în acest timp. Nu ai primit acea educație în viața practică, educație care îți este necesară pentru a avea succes ca slujitor util al lui Hristos. Educația ta a fost deficitară în multe privințe. Părinții tăi nu ți-au citit caracterul și nici nu te-au educat pentru a-i birui defectele, pentru ca până la sfârșit să dezvolți un caracter simetric și să ai hotărâre, tăgăduire de sine, autocontrol, umilință și tărie morală. Cunoști prea puțin despre viața practică sau despre perseverența în situații dificile. Ai o dorință puternică de a combate ideile altuia și de a ți le impune pe ale tale. Acesta este rezultatul sentimentelor de suficiență și al urmării propriilor tale înclinații în tinerețe.
-557-
Nu te vezi pe tine însuți și greșelile tale. Nu ești dispus să fii unul care învață, ci ai o mare dorință să înveți tu pe alții. Îți formezi opinii personale și strângi în brațe ideile tale aparte cu o stăruință care este obositoare. Ești dornic să-ți impui punctele de vedere, iar în ochii tăi ideile proprii sunt de mai mare importanță decât judecata experimentată a unor bărbați de valoare morală, care au fost încercați în această cauză. Te-ai amăgit la gândul că ai calități care vor fi prețuite și vor face din tine un om valoros; dar aceste calități nu au fost puse la probă și dovedite. Ai o educație unilaterală. Nu ai vreo înclinație sau dragoste de îndatoririle casnice ale vieții de zi cu zi. Numai indolența ta ar fi de ajuns pentru a te descalifica pentru lucrarea de slujire, chiar dacă n-ar mai exista și alte motive pentru care nu ar trebui să te angajezi în aceasta. Cauza nu are atât nevoie de predicatori, cât de lucrători. Din toate vocațiile vieții, nu există nici una care să pretindă asemenea lucrători hotărâți, credincioși, perseverenți și devotați cum este cauza lui Dumnezeu în aceste ultime zile.
Dezideratul de a obține viața veșnică este deasupra oricărui alt considerent. Dumnezeu nu vrea să aibă oameni leneși în lucrarea Sa. Lucrarea de a avertiza păcătoșii să fugă de mânia viitoare pretinde bărbați hotărâți, care simt povara pentru suflete și care nu vor fi gata să se folosească de orice scuză pentru a evita poverile sau pentru a părăsi lucrarea. Micile descurajări, cum ar fi vremea neplăcută sau suferințe imaginare, par să fie suficiente pentru ca fratele R. să se scuze că nu face efort. Va căuta chiar să stârnească mila; și când se găsesc îndatoriri de care el nu se simte atras să le împlinească, când lenevia lui protestează pentru îngăduință, se scuză frecvent că este bolnav, când nu există nici un motiv pentru a fi bolnav, afară doar de faptul că prin obiceiuri ale indolenței și prin îngăduința poftei întregul său organism a devenit congestionat prin inactivitate. Va putea avea o bună sănătate dacă va păzi cu strictețe legile vieții și sănătății și va împlini lumina reformei sănătății în toate obiceiurile lui.
-558-
Fratele R. nu este omul potrivit pentru lucrarea acestor ultime zile, în afară de cazul în care se schimbă total. Pe predicatorii care sunt prea leneși să se angajeze în muncă fizică Dumnezeu nu-i cheamă să ducă lumii ultima solie de avertizare. El dorește lucrători în cauza Sa. Lucrătorii adevărați, hotărâți, cu dăruire de sine vor reuși ceva.
Frate R., faptul că i-ai învățat adevărul pe alții a fost în întregime o greșeală. Dacă Dumnezeu cheamă un om, El nu face o atât de mare și grosolană greșeală încât să-l ia pe unul cu o experiență atât de mică în viața practică și în lucrurile spirituale așa cum ai avut tu. Ai talentul de a vorbi, nimic de spus aici, dar cauza lui Dumnezeu pretinde bărbați devotați și energici. Poți cultiva aceste trăsături; le poți dobândi, dacă dorești. Cultivând cu perseverență trăsăturile contrare celor din a căror cauză eșuezi acum, vei putea învăța să depășești acele deficiențe din caracterul tău, care au crescut din tinerețea ta. A ieși și a vorbi când și când oamenilor nu înseamnă a lucra pentru Dumnezeu. În acest lucru nu este propriu-zis o lucrare.
Cei care trudesc pentru Dumnezeu abia au început lucrarea după ce au ținut un discurs de la amvon. După aceasta vine adevărata muncă, vizitarea din casă în casă, conversația cu membrii familiilor, rugăciunile împreună cu ei și apropierea de aceia cărora vrem să le facem bine. Nu-i va scădea din demnitate unui slujitor al lui Hristos să fie treaz ca să vadă și să-și dea seama de poverile vremelnice și grijile familiilor pe care le vizitează și să fie de folos, căutând să-i despovăreze acolo unde poate, angajându-se în muncă fizică. În acest fel, el poate avea o putere a influenței, de a dezarma împotrivirea și demola prejudecata, pe care nu ar putea-o avea, chiar dacă în orice altă privință ar fi un slujbaș al lui Hristos cu maximă eficiență.
Tinerii noștri predicatori nu au povara scrisului, pe care o au cei mai vârstnici și mai experimentați. Ei nu au o multitudine de responsabilități care forțează peste măsură mintea și apasă greu asupra omului. Însă tocmai aceste poveri ale grijilor desăvârșesc experiența creștină, dau putere morală și fac din cei angajați în lucrarea lui Dumnezeu bărbați eficienți. Evitarea poverilor și a răspunderilor neplăcute nu va face niciodată bărbați puternici din predicatorii noștri, pe care să se poate conta într-o criză religioasă. Mulți dintre predicatorii noștri tineri sunt la fel de slabi în lucrarea lui Dumnezeu ca niște nou-născuți. Și unii care au fost angajați în lucrarea de predicare a adevărului timp de ani de zile nu sunt totuși niște lucrători destoinici, cărora să nu trebuiască să le fie rușine. Ei s-au întărit în experiență, fiind provocați de influențele împotrivitoare. S-au scuzat de la acest exercițiu care ar întări mușchii morali, dând putere spirituală. Tocmai aceasta este însă experiența de care au nevoie pentru a ajunge la plinătatea staturii de bărbați în Hristos Isus. Ei nu câștigă deloc putere spirituală evitând îndatoririle și responsabilitățile și renunțând la indolență și iubirea egoistă de tihnă și plăcere.
-559-
Fratelui R. nu-i lipsește capacitatea de a-și îmbrăca ideile în cuvinte, îi lipsește însă spiritualitatea și adevărata sfințenie a inimii. El nu a băut, cu sete, din izvorul adevărului. Dacă s-ar fi folosit de momentele sale de aur pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, acum ar fi putut fi un lucrător capabil; el este prea indolent pentru a-și supune mintea la efort și a descoperi el însuși motivele nădejdii noastre. Este mulțumit să ia material pe care alte minți și alte tocuri s-au muncit să îl producă și să folosească ideile lor care îi sunt puse de-a gata în mână, fără efort sau istovire a minții, fără să cugete cu atenție sau să mediteze cu rugăciune el însuși.
Fratelui R. nu-i este pe plac munca hotărâtă, fie că este studiul Scripturilor, fie că este muncă fizică. El preferă o cale mai ușoară și cu toate acestea nu știe nimic pe cale experimentală despre povara lucrării lui Dumnezeu. Îi este mai ușor să repete cugetările altora decât să învețe el însuși cu sârguință adevărul. Numai prin efort propriu, folosire asiduă a minții și devotament deplin în lucrare devin bărbații competenți pentru slujire.
Hristos spune: “Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra?” Gustul sării este harul divin. Toate eforturile făcute pentru înaintarea adevărului nu au decât o mică valoare dacă nu le însoțește Duhul lui Dumnezeu. Ai făcut din predarea adevărului o joacă de copii. Mintea ta a fost preocupată cu propria ta tihnă și plăcere, urmându-ți înclinația. Tu și soția ta nu aveți un real simțământ al sfințeniei lucrării lui Dumnezeu. Vă gândiți amândoi mai mult la satisfacerea capriciilor voastre și la deslușirea modului în care să vă împliniți dorințele ce țin de tihnă și plăcere decât la angajarea în îndatoririle aspre ale vieții, mai cu seamă răspunderile legate de lucrarea de avertizare a lumii despre Judecata care vine.
-560-
L-ai văzut pe fratele S. aplecat sub poveri și istovit de muncă fizică; dar ai avut o iubire așa de mare pentru tihna ta și o asemenea dorință de a menține propria-ți importanță, încât te-ai ținut deoparte, scuzându-te de la angajarea în îndatoririle pe care cineva era obligat să le îndeplinească. Ai petrecut zile întregi în trândăvie fără să aduci binecuvântare cuiva; și apoi conștiința ți-a putut permite fără păreri de rău să vii cu justificarea timpului petrecut în cea mai bună parte în lenevie și să primești plată din vistieria lui Dumnezeu.
Prin calea ta, ai arătat că nu ai o înțelegere înaltă a lucrurilor sacre. L-ai jefuit pe Dumnezeu; și ar trebui să înfăptuiești acum lucrarea deplină a pocăinței. Să nu încerci să-i înveți pe alții. Când vei fi convertit, atunci vei fi în stare să-i întărești pe frații tăi; dar Dumnezeu nu are nevoie în via Sa de bărbați cu genul de caracter pe care-l ai tu. Când vei șterge această marcă și vei purta pecetea Celui Divin, atunci poți lucra pentru cauza lui Dumnezeu. Ai de învățat aproape totul și numai un scurt timp de a învăța aceste lecții. Dumnezeu să te ajute să lucrezi cu seriozitate și la obiect. Am scris mult mai mult despre principii generale, dar nu-mi pot face timp să ți le redau acum.