Sârguința în slujire
Mi-a fost arătat că este periculos ca tinerii noștri predicatori să intre în câmp și să se angajeze în lucrarea de propovăduire a adevărului când nu sunt pregătiți pentru sfânta lucrare a lui Dumnezeu. Nu au o percepție corectă a sfințeniei lucrării pentru acest timp. Ei simt o dorință de a fi legați de lucrare, dar nu reușesc să poarte poverile ce stau direct în calea datoriei. Ei fac ceea ce nu-i costă decât puțină bătaie de cap și deranj și neglijează să-și pună tot sufletul în lucrare.
Unii sunt prea indolenți pentru a-și asigura succesul în viață în chestiuni de afaceri și sunt deficitari în privința experienței necesare care să-i facă niște creștini buni în ocupații particulare; cu toate acestea, ei se simt competenți pentru a se angaja în lucrarea care este, dintre toate celelalte, cea mai dificilă — aceea de a se ocupa cu mintea oamenilor și de a încerca să întoarcă sufletele de la rătăcire la adevăr. Inima unora dintre acești predicatori nu este sfințită de către adevăr. Toți aceștia nu sunt decât pietre de poticnire pentru păcătoși și se pun în calea adevăraților lucrători. Va fi nevoie de mai multă muncă îndârjită pentru a-i învăța ideile corecte, pentru a nu vătăma cauza lui Dumnezeu, decât pentru a face propriu-zis lucrare. Dumnezeu nu poate fi slăvit sau lucrarea Sa dezvoltată de către lucrători neconsacrați, care lasă cu totul de dorit în privința calităților necesare pentru a fi un slujitor al Evangheliei. Unii predicatori tineri care se angajează în lucrarea pentru alții au ei înșiși nevoie să fie complet convertiți la adevărata religie a Bibliei.
-552-
Mi-a fost arătat cazul fratelui R. din, care în multe privințe este o oglindire a cazurilor altora. Mi s-a arătat că fratele R. nu reprezintă cu adevărat un câștig pentru cauza lui Dumnezeu și nici nu poate fi vreodată dacă nu se schimbă total. În caracterul său, el are multe defecte pe care trebuie să le vadă înainte de a putea fi acceptat de către Dumnezeu ca lucrător în via Sa. Lucrarea lui Dumnezeu este sacră. Mai întâi, fratele R. nu a cunoscut acea preschimbare a inimii care transformă omul și este numită convertire. Are o religie a minții, dar are nevoie de lucrarea harului lui Dumnezeu asupra inimii pentru a fi transpusă în viață, înainte să-i îndrepte el însuși în cunoștință de cauză pe alții către Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Lucrarea pentru acest timp este în întregime prea solemnă și prea importantă pentru a fi atinsă cu mâini necurate și inimi întinate.
Fratele R. are un fel de-a fi care este tare nefericit. Acesta îi aduce necazuri lui și celor mai buni prieteni ai săi. Este din fire invidios, suspicios și cicălitor. Cei care se află cel mai aproape de el vor simți cel mai profund acest lucru. El are o mare iubire de sine și un înalt respect față de propria-i persoană; și dacă nu este privit într-un mod deosebit și pus în centrul atenției, se simte ca și când cineva ar fi de vină. Vina se găsește la el. Îi place să-i fie mângâiat orgoliul. Este neîncrezător în motivațiile pe care le au alții și demonstrează în aceste sentimente o minte foarte îngustă și egoistă. El gândește că vede multe lucruri de pus sub semnul întrebării, de criticat și cenzurat în planul lucrării altora, când adevăratul rău este în propria sa inimă neconsacrată și lipsită de umilință. În el, eul trebuie să moară; trebuie să învețe de la Isus, care este blând și smerit cu inima, sau nu va reuși să-și desăvârșească un caracter creștin și să câștige Cerul în cele din urmă.
Fratele R. a înregistrat un eșec total prin modul în care a căutat să-i învețe adevărul pe alții. Spiritul său nu este cuceritor. Eul este amestecat în toate eforturile lui. Este foarte preocupat de partea exterioară, în ce privește îmbrăcămintea, ca și când aceasta îl va arăta ca fiind un slujitor al lui Hristos; însă a neglijat împodobirea interioară a sufletului. Nu a simțit necesitatea căutării unui caracter frumos, armonios, care să se asemene caracterului lui Hristos, Modelul corect. Blândețea și umilința ce au caracterizat viața lui Isus ar câștiga inimi și i-ar da acces la suflete; dar când fratele R. vorbește în propriul său duh, oamenii văd atât de mult eul scos la iveală și atât de puțin spiritul de umilință, încât inima lor nu este atinsă, ci se răcesc și se împietresc prin propovăduirea lui, pentru că acesteia îi lipsește ungerea divină.
-553-
Spiritul de înălțare și de încredere în sine al fratelui R. trebuie lăsat deoparte și el trebuie să vadă că este păcătos și că are continuu nevoie de harul și puterea lui Dumnezeu pentru a-și croi drum prin acest veac degenerat și pentru a ajunge la suflete care au nevoie să fie mântuite. S-a înveșmântat în exterior cu demnitatea unui slujitor al Evangheliei, câtă vreme nu a simțit că este nevoie de o experiență reală în taina evlaviei și de o cunoaștere a voinței divine pentru a avea succes în prezentarea adevărului.
Fratele R. este prea rece și lipsit de compasiune. El nu merge direct la inima omului prin simplitatea, gingășia și iubirea creștină care au caracterizat viața lui Hristos. În această privință, este esențial ca fiecare om care lucrează pentru salvarea de suflete să imite modelul ce i-a fost dat prin viața lui Hristos. Dacă oamenii nu reușesc să se educe pentru a fi lucrători în via Domnului, ar fi mai bine să ne lipsim de ei decât să-i păstrăm. Ar fi o politică proastă aceea de a sprijini cu mijloace din vistieria Domnului pe aceia care de fapt murdăresc și vatămă lucrarea Sa și care coboară în mod constant standardul creștinismului.
Pentru ca un bărbat să devină un predicator de succes, este esențial ca acesta să aibă ceva mai mult decât o cunoaștere din cărți. Lucrătorul pentru suflete are nevoie de integritate, inteligență, sârguință, energie și tact. Toate acestea sunt vitale pentru succesul unui slujitor al lui Hristos. Nici un om nu poate fi inferior cu aceste calități, ci va avea o influență puternică. Dacă cel ce lucrează în cauza lui Dumnezeu nu poate câștiga încrederea celor pentru care lucrează, nu poate înfăptui decât puțin bine. Lucrătorul în via Domnului trebuie să găsească zilnic tărie de sus pentru a se împotrivi răului și a-și menține corectitudinea în diferitele încercări ale vieții; iar sufletul său trebuie adus în armonie cu Răscumpărătorul lui. El poate fi un împreună lucrător cu Isus, lucrând cum a lucrat El, iubind cum a iubit El și având, asemenea Lui, puterea morală de a trece probele de caracter cele mai grele.
-554-
Fratele R. ar trebui să cultive simplitatea. Ar trebui să-și pună deoparte falsa lui demnitate și să lase Duhul lui Dumnezeu să intre și să-i sfințească, să-i înalțe, să-i purifice și să-i înnobileze viața. Atunci va putea purta povara pentru suflete pe care un adevărat slujitor al Evangheliei trebuie s-o simtă când prezintă un mesaj de solemnă avertizare pentru cei aflați în primejdie, care trebuie să piară în întunericul lor dacă nu acceptă lumina adevărului. Această demnitate împrumutată de la Răscumpărătorul său va împodobi cu har divin, căci prin el este adus în strânsă unire cu Isus Hristos.
Am fost purtată mai departe în viața fratelui R. și apoi adusă înapoi pentru a vedea rezultatul lucrărilor lui, din vremea în care încerca să-i învețe adevărul pe alții. Am văzut că unii, puțini, ascultau și, cu mintea, puteau fi convinși; însă fratele R. nu cunoaște din proprie experiență, harul lui Dumnezeu și puterea Sa mântuitoare, iar el nu poate transmite altora ceea ce el însuși nu are. Nu are experiența unui om cu adevărat convertit. Atunci, cum să-l poată face Dumnezeu o binecuvântare pentru cei păcătoși? În timp ce încearcă să-i călăuzească pe cei orbi, el însuși este orb.
Mi-a fost arătat că lucrarea lui a stricat câmpuri bune pentru alții. Unii bărbați, care erau cu adevărat consacrați lui Dumnezeu și care au simțit povara lucrării, ar fi putut face ceva bun și ar fi adus suflete la adevăr în locuri în care el a făcut încercări neîncununate de succes; dar, după lucrarea lui superficială, ocazia de aur s-a spulberat. Mințile care ar fi putut fi convinse și inimile care ar fi putut fi înmuiate s-au întărit și umplut de prejudecată în urma eforturilor lui.
M-am uitat să văd ce suflete de valoare se prindeau de adevăr ca urmare a lucrărilor sale. Am privit cu atenție ca să observ purtarea de grijă pe care o avusese față de suflete, pentru a le întări și încuraja, o lucrare care ar trebui să însoțească întotdeauna lucrarea prin cuvânt. N-am putut să văd măcar unul care să nu se fi aflat într-o situație cu mult mai bună dacă n-ar fi primit primele dovezi ale adevărului din partea lui. Îi este imposibil unui curs de apă să se ridice mai sus de locul din care izvorăște. Omul care duce celor păcătoși adevărul se află într-o poziție de înfricoșătoare influență. Ori va converti suflete la Hristos, ori eforturile lui le va întoarce într-o direcție greșită.
-555-
Mi-a fost arătat că fratele R. este un om indolent. Îi plac nespus de mult plăcerea și tihna lui. El nu îndrăgește munca fizică și nici străduința hotărâtă a minții în studiul Cuvântului. Vrea să abordeze lucrurile cu lenevie. Se duce într-un loc și încearcă să introducă acolo adevărul, când inima lui nu este în ceea ce face. Nu simte deloc greutatea lucrării sau o povară reală pentru suflete. El nu are la inimă dragostea de suflete. Permite înclinațiilor lui să-l deturneze de la lucrarea sa, se lasă stăpânit de sentimente și părăsește lucrarea și se duce înapoi la familia lui. Nu are o experiență în tăgăduirea de sine, în jertfirea comodității și înclinațiilor sale. El lucrează prea mult cu gândul la salariu. Nu se dedică îndeaproape lucrării, ci abia dacă o atinge ici-colo fără perseverență sau tragere de inimă și nu dobândește succes în vreun lucru. Dumnezeu Se încruntă la vederea tuturor acestor așa-ziși lucrători. Ei sunt necredincioși în orice. Conștiințele lor nu sunt sensibile și treze.
A introduce adevărul în unele locuri și apoi a-ți lipsi curajul, energia și tactul de a duce totul la bun sfârșit este o mare greșeală; căci lucrarea este lăsată fără să fie depus acel efort serios și perseverent, care este esențial în aceste locuri. Dacă lucrurile se înrăutățesc, dacă se ridică împotrivirea, el se retrage cu lașitate în loc să alerge la Dumnezeu cu post, rugăciune și plâns și să se prindă prin credință de Izvorul de lumină și putere, până când norii se risipesc și întunericul dispare. Credința se întărește venind în conflict cu îndoielile și influențele împotrivitoare. Experiența câștigată în aceste încercări este mai valoroasă decât cele mai costisitoare bijuterii.
Rezultatul lucrărilor tale, frate R., ar trebui să te rușineze. Dumnezeu nu le poate primi. Ar fi mai bine pentru cauza lui Dumnezeu dacă ai înceta să predici și ai lua în primire o lucrare care presupune o răspundere mai mică. Ar fi mai bine pentru tine să mergi să lucrezi cu mâinile. Smerește-ți inima înaintea lui Dumnezeu; fii credincios în lucrurile vremelnice; iar când vei arăta că ești credincios în responsabilitățile mai mărunte, s-ar putea ca Dumnezeu să-ți încredințeze poziții de răspundere mai înalte. “Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” Ai nevoie de o experiență mai adâncă în lucrurile religioase. Te sfătuiesc să mergi la lucru cu mâinile tale și să te rogi lui Dumnezeu cu seriozitate pentru o experiență personală. Prinde-te de Isus și niciodată, niciodată să nu cutezi să-ți asumi răspunderile unui slujitor al Evangheliei până nu ești un om convertit și nu ai un spirit blând și pașnic. Trebuie să te ții departe de lucrarea lui Dumnezeu până când vei fi înzestrat cu putere de sus. Nici un om nu poate avea succes în salvarea de suflete dacă Hristos nu Se alătură eforturilor sale și eul nu este îndepărtat.