Egoismul în familie
K., biata copilă, asemenea multor altora, are de făcut o lucrare despre care nici n-a visat vreodată. S-a întors de la Dumnezeu. Gândurile ei se concentrează prea mult asupra propriei persoane și caută să placă lumii nu printr-o dragoste dezinteresată pentru suflete, pe care să le întoarcă la Hristos, ci prin lipsa ei de spiritualitate și prin potrivirea ei după lume în spirit și fapte. Ea ar trebui să moară față de eu și să obțină o experiență în facerea de bine. Este rece și lipsită de compasiune. Trebuie să-și înmoaie acest spirit glacial, inabordabil, lăsându-l să-i fie topit de razele de soare ale iubirii lui Hristos. Ea este foarte mult închisă în sine. Dumnezeu a văzut că ea este o biată plantă pipernicită, care nu aduce fructe, ci numai frunze. Gândurile ei au fost aproape exclusiv ocupate cu “eu și al meu.” În mila Sa, El a curățat această plantă a iubirii Sale, tăindu-i ramurile nefolositoare pentru ca rădăcinile să se poată afunda și mai mult. El a căutat să atragă pe această copilă la Sine. Viața ei religioasă a fost aproape în întregime fără roade. Este răspunzătoare pentru talentul pe care i l-a dat Dumnezeu. Ea poate fi folositoare; poate fi o împreună lucrătoare cu Hristos, dacă va dărâma zidul egoismului care a izolat-o de lumina și iubirea lui Dumnezeu.
Sunt mulți aceia care au nevoie de compasiunea și sfatul nostru, dar nu acel sfat care implică superioritate la cel care-l dă și inferioritate la cel care-l primește. K. are nevoie în inima ei de iubirea lui Dumnezeu, care îndulcește și înmoaie. Privirile și tonul vocii ar trebui modelate de o considerație atentă și de o iubire delicată, plină de respect. Fiecare privire și fiecare ton, care implicit spun că “sunt superioară”, îngheață atmosfera din jurul ei și se aseamănă mai mult cu un țurțure decât cu o rază de lumină care dă căldură. Sora mea, influența ta este categorică. Îi modelezi pe cei cu care te însoțești, căci altminteri nu te poți înțelege cu ei. Nici nu ți-a trecut prin cap să fii tu însăți modelată de influența cea bună a altora și de a-ți părăsi judecata și opiniile față de ei. Tu gândești singură pentru calea ta și îți justifici ideile și umblarea. Dacă nu-i convingi pe alții, te întorci iarăși și iarăși asupra aceluiași punct. Această trăsătură în caracterul tău va fi valoroasă dacă va fi sfințită de Dumnezeu și controlată de Duhul Său Sfânt; dacă nu, se va dovedi un blestem pentru tine și pentru alții. Presupunerile și sfaturile care sunt străbătute de un spirit dictatorial nu sunt o roadă bună. Ai nevoie de iubirea lui Hristos în inima ta, o iubire care înmoaie și topește și care se va reflecta în toate faptele tale față de familia ta și față de toți cei ce sunt aduși sub influența ta.
-535-
Mă tem, mă tem tare mult că J. va pierde Cerul. Iubește lumea și lucrurile lumii așa de mult, încât nu-i mai rămâne nici un pic de iubire pentru Isus. Este atât de împietrită în egoism, încât lumina pătrunzătoare din Cer nu poate răzbate prin zidurile reci ale iubirii și respectului de sine pe care le-a tot ridicat de-o viață. Dragostea este cheia pentru a deschide inimile; dar prețioasa plantă nu a fost cultivată. J. și-a orbit atât de mult ochii cu egoismul ei, încât acum nu o poate deosebi. A avut atât de puțină experiență religioasă, încât în inimă ea este din lume și mă tem că această lume este tot Cerul pe care-l va avea vreodată. Influența pe care o are asupra soțului său nu este bună. El este purtat de aceasta și nu vede necesitatea de a fi întărit de harul lui Dumnezeu pentru a lua poziție, cu curaj moral, pentru ceea ce este drept. Nu numai că ea nu reușește să-și dea seama și să facă lucrarea pe care Dumnezeu o cere de la ea, dar exercită o influență copleșitoare pentru a-și opri soțul și a-i lega mâinile. Și a reușit într-o mare măsură. El este orbit.
Fratele M. ar trebui să țină seama de faptul că Dumnezeu are pretenții de la el, care sunt deasupra oricărei legături pământești. Are nevoie de alifie pentru ochi, de hainele albe și de aur, acestea, pentru a avea un caracter echilibrat și o intrare deplină în Împărăția lui Dumnezeu. Nimic mai puțin decât o convertire totală nu poate deschide vreodată sufletul soției sale ca să-și vadă greșelile și să-și mărturisească nelegiuirile. Ea are de făcut schimbări mari, pe care nu le-a făcut, întrucât nu și-a dat seama de starea ei adevărată și nu putea să vadă necesitatea reformei. Aflându-se atât de departe de dispoziția de a se lăsa învățată de către Învățătorul divin, care a fost blând și smerit cu inima, ea consideră blândețea ca fiind servilism; iar spiritul cumsecade și acea umilință a inimii care-i prețuiește pe alții mai mult decât pe sine ea consideră că ar fi degradante și umilitoare.
-536-
J. are un spirit categoric, autoritar, mândru și îndărătnic. Ea nu vede nimic vrednic de dorit într-un duh blând și liniștit, pe care să-l poată râvni. Această podoabă prețioasă are o atât de mică valoare pentru ea încât nu poate accepta s-o poarte. Are prea adesea un spirit plin de resentimente, care este tot atât de departe de Duhul lui Dumnezeu cum este răsăritul față de apus. Adevărata blândețe este o nestemată de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Un duh blând și liniștit nu va căuta neîncetat fericirea proprie, ci altruismul, și va găsi o mulțumire dulce și o adevărată satisfacție în faptul de a-i face pe alții fericiți.
În providența lui Dumnezeu, sora N. a fost despărțită de familia tatălui ei. Deși, cu alții, împărtășește caracteristicile dobândite în familie, faptul că a purtat răspunderi aspre a făcut-o să-și schimbe felul de-a fi și i-a stârnit interesul față de nenorocirile altora. Într-o anumită măsură, ea și-a deschis inima cu compasiune și iubire față de familia lui Dumnezeu, manifestându-și interesul pentru alții. Lucrarea și cauza lui Dumnezeu i-au captat atenția. A simțit oarecum că bieții muritori căzuți reprezintă o mare frățietate. A trebuit să se educe ca să gândească pentru alții, să facă pentru alții și să uite de sine; cu toate acestea, ea nu a cultivat așa de bine cum ar fi trebuit interesul, compasiunea și afecțiunea față de alții, care le sunt necesare urmașilor lui Hristos. Trebuie să aibă mai multă compasiune și mai puțin acea dreptate neînduplecată, rigidă. Când și-a dat interesul și și-a făcut timp pentru marile subiecte ale reformei sănătății, a răzbătut dincolo de propriul eu. Făcând aceasta, a fost binecuvântată. Cu cât face mai mult pentru binele altora, cu atât vede mai multe de făcut și cu atât mai mult se simte înclinată să facă.
-537-
Lucrarea sa pentru alții o aduce adesea în punctul în care este necesară manifestarea credinței care s-o poarte prin situații grele și chinuitoare. Dar primește răspunsuri la rugăciuni stăruitoare; și credința, iubirea și încrederea în Dumnezeu sunt întărite. Experiența este obținută prin încurcături și încercări repetate. Dumnezeu modelează inima în ceva care este asemănător cu Sine. Și cu toate acestea, eul strigă neîncetat după biruință. Sora N. trebuie să cultive mai multă gingășie și grijă atentă în relațiile zilnice cu alții. Are nevoie să studieze cum să-și supună eul. Dacă este într-adevăr o creștină, va simți că trebuie să-și consacre cea mai bună parte a existenței și, dacă este nevoie, chiar toată viața unei munci răbdătoare, lipsite de egoism, și să-și arate astfel dragostea pentru Stăpân. Fără această experiență, nu va reuși nici pe departe să-și desăvârșească un caracter creștin.
Sora N. a făcut ceva pași înainte și cei din familia sa simt că i-a părăsit, iar aceasta este ca o răstignire pentru ei. Ei nu simt că ea are acum aceleași interese, pasiuni și obiective în viață ca ei. Simt că nu se mai pot bucura ca înainte de societatea sorei lor, că ea este de vină, că s-a schimbat și că afecțiunea ei nu mai este una cu a lor. Motivul acestei lipse de potrivire în simțiri este acela că sora N. a înaintat în compasiunea față de nenorocirile altora, în timp ce ei au fost niște robi leneși, neînfăptuind lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o de făcut pe pământ. În consecință, au dat înapoi. Cei din familie și-au restrâns în mod egoist afecțiunea și interesele la propriile persoane și la iubirea de lume.
Sora N. a fost o lucrătoare pentru o cauză bună. Reforma sănătății a fost pentru ea un subiect de mare importanță; căci experiența ei i-a arătat necesitatea acesteia. Cei din familia tatălui ei nu au văzut necesitatea reformei sănătății. Nu au văzut ce rol joacă în încheierea lucrării din aceste ultime zile pentru că nu au fost dispuși să vadă. Au căzut pe făgașul adânc al obiceiului și este o lucrare dificilă să faci efortul cerut pentru a ieși de pe acesta. Ar dori ca mai degrabă să fie lăsați în pace. Este un lucru îngrozitor să ruginești din cauza inactivității. Dar această familie va fi cu siguranță cântărită și găsită prea ușoară, afară doar dacă nu încep de îndată să facă ceva. “Dar dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Acesta este un limbaj foarte tranșant. Cine poate trece proba? Cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi o reflectare a minții lui Dumnezeu și a lui Hristos și de asemenea a omului căzut, dar înnoit după chipul lui Hristos, având o minte divină. Ne putem compara gândurile, sentimentele și intențiile cu imaginea lui Hristos. Nu avem nici o legătură cu El dacă nu suntem dispuși să facem lucrarea Lui.
-538-
Domnul Hristos a venit pentru a face voia Tatălui. Mergem noi pe urma pașilor Săi? Toți cei ce și-au luat Numele lui Hristos ar trebui să caute constant o relație mai intimă cu El, pentru a putea umbla așa cum a umblat El și a face lucrările lui Hristos. Ar trebui să ne însușim lecțiile vieții Sale pentru viețile noastre. Hristos “S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-și curățe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” “Noi am cunoscut dragostea prin aceea că El și-a dat viața pentru noi; și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați.” Iată lucrarea de tăgăduire de sine pe care trebuie s-o primim cu voioșie, imitând exemplul Răscumpărătorului nostru. Viața creștinului trebuie să fie o viață de conflict și de sacrificiu. Cărarea datoriei trebuie urmată, nu cărarea înclinației și alegerii subiective.
Când cei din familia fratelui I. vor vedea lucrarea dinaintea lor și vor înfăptui lucrarea pe care le-a dat-o Dumnezeu de făcut, nu vor mai fi atât de distanți față de fratele și sora O., de sora N. și de cei care lucrează împreună cu Maestrul. S-ar putea să fie nevoie de timp până la atingerea supunerii desăvârșite față de voința lui Dumnezeu, dar nu putem să ne oprim niciodată de la aceasta și să nu fim apți pentru Cer. Adevărata religie va mâna pe posesorul ei mai departe, către perfecțiune. Gândurile, cuvintele și faptele voastre și, de asemenea, poftele și pasiunile trebuie aduse în supunere față de voia lui Dumnezeu. Trebuie să aduceți roadă întru sfințenie. Atunci veți fi conduși să-i apărați pe cei săraci, pe orfani, pe văduve și pe cei năpăstuiți. Veți face dreptate văduvei și veți ușura pe cei nevoiași. Vă veți purta cu dreptate, cu iubire și milă și veți umbla cu umilință înaintea lui Dumnezeu.