Dragostea și compasiunea în familie
Sunt mulți oameni în lumea noastră care flămânzesc după iubirea și compasiunea care ar trebui să li se ofere. Mulți bărbați își iubesc soțiile, dar sunt prea egoiști s-o manifeste. Au o falsă mândrie și demnitate și nu își vor arăta iubirea prin cuvinte și fapte. Există mulți bărbați care nu știu cât de flămândă este inima soției lor după cuvinte de apreciere gingașă și afecțiune. Își îngroapă pe cele dragi, pentru a nu le mai vedea vreodată, și cârtesc față de providența lui Dumnezeu, care i-a lipsit de tovarășele lor, când, dacă ar putea privi în viața interioară a acestor tovarășe de viață, ar vedea că propria lor cale a fost cauza morții lor premature. Religia lui Hristos ne va face să fim buni și curtenitori și nu atât de înverșunați în opiniile noastre. Ar trebui să murim față de eu și să-i prețuim pe alții mai mult decât pe noi înșine.
-528-
Cuvântul lui Dumnezeu este standardul nostru; dar cât de mult s-au îndepărtat de acesta cei ce mărturisesc că sunt poporul Său! Credința noastră religioasă nu trebuie să fie doar teoretică, ci practică. O religie curată și neîntinată nu ne va îngădui să călcăm în picioare drepturile nici celei mai neînsemnate făpturi ale lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin ale membrilor familiei noastre. Dumnezeu este iubire; și oricine rămâne în El, rămâne în iubire. Influența egoismului lumesc, care este dusă peste tot de către unii asemenea unui nor, înghețând chiar atmosfera pe care o respiră alții, provoacă o boală a sufletului și adesea moartea prin înghețare.
Va fi o cruce mare pentru tine să cultivi iubirea curată, lipsită de egoism și generozitatea dezinteresată. Să renunți la opiniile și considerentele tale, la judecata ta și să urmezi sfaturile altora va fi o cruce mare pentru tine. Diferiții membri ai familiei tale au acum ei înșiși familii. Însă același spirit care a existat într-o măsură mai mică sau mai mare în casa tatălui lor este dus în fața focului din căminurile lor și este simțit și de cei din afara cercului lor familial. Le lipsește acea dulce simplitate, gingășia lui Hristos și iubirea altruistă. Pentru a fi mlădițe roditoare ale adevăratei vițe, ei au de făcut o lucrare pentru a birui aceste trăsături egoiste de caracter. Hristos a spus: “Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta va fi proslăvit Tatăl Meu.” Ioan 15, 8. Trebuie să-L aduci pe Isus aproape de voi, ca să-L aveți în căminele și în inimile voastre. Nu trebuie să aveți doar o cunoaștere a ceea ce este drept, ci să înfăptuiți ceea ce este drept având motivații bune și un ochi ațintit numai la slava lui Dumnezeu. Puteți fi ajutați dacă vă conformați condițiilor date în Cuvântul lui Dumnezeu.
Religia lui Hristos este ceva mai mult decât vorbe. Neprihănirea lui Hristos constă în acțiuni corecte și fapte bune, rod al unor motivații curate, altruiste. O neprihănire exterioară, în timp ce împodobirea interioară lipsește, nu va fi de nici un folos. “Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o spunem este că Dumnezeu este lumină și că în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim și nu practicăm adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.” [1 Ioan 1, 5-7.] Dacă nu avem lumina și iubirea lui Dumnezeu, nu suntem copiii Lui. Dacă nu strângem cu Hristos, risipim. Avem cu toții o influență, și acea influență se răsfrânge asupra destinului altora, pentru binele lor prezent și viitor sau pentru veșnica lor pierzare.
-529-
Lui J. și K. le lipsește compasiunea și dragostea pentru cei din afara familiilor lor. Se află în primejdia de a căuta să vadă defecte în alții, în timp ce rele mai mari, neștiute, există în ei. Dacă aceste suflete dragi vor să intre vreodată în Cer, atunci trebuie să moară față de eu și să obțină o experiență în facerea de bine. Au lecții de învățat în școala lui Hristos pentru a-și desăvârși caractere creștine și a fi una cu Hristos. Hristos a spus ucenicilor: “Dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea unor copilași, cu nici un chip nu veți intra în împărăția cerurilor.” Matei 18, 3. El le-a explicat ce a vrut să spună. El nu dorea ca ei să devină copii în ce privește capacitatea de a înțelege, ci în ce privește răutatea. Copilașii nu manifestă sentimente de superioritate și aristocratice. Ei sunt simpli și naturali în înfățișare. Hristos dorește ca urmașii Săi să cultive un comportament neafectat, pentru ca întreaga lor purtare să fie umilă și asemănătoare cu aceea a lui Hristos. El ne-a hotărât datoria de a trăi pentru binele altora. A venit din curțile Cerului în această lume pentru a arăta ce interes mare are pentru om; iar prețul infinit plătit pentru răscumpărarea omului arată că omul are o valoare atât de mare, încât Hristos a putut să-și jertfească bogățiile și onoarea din curțile împărătești pentru a-l ridica pe acesta din degradarea păcatului.
Dacă Maiestatea Cerului a putut face atât de mult pentru a-și arăta dragostea față de om, ce să nu fie dispuși să facă oamenii pentru a se ajuta unii pe alții să iasă din groapa întunericului și suferinței?! Hristos a spus: “Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu;” nu cu o dragoste mai mare; căci “Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi.” Ioan 15, 13. Dragostea noastră este adesea egoistă; căci o îngrădim prin limite prestabilite. Când venim în unire și tovărășie apropiată cu Hristos, iubirea, compasiunea și faptele noastre de generozitate vor pătrunde mai adânc și se vor lărgi și întări prin exercițiu. Iubirea și interesul urmașilor lui Hristos ar trebui să fie tot atât de largi cât să cuprindă lumea. Cei care trăiesc numai pentru “mine și al meu” vor pierde Cerul. Dumnezeu vă cheamă ca familie să cultivați iubirea, să deveniți mai puțin sensibili în ce vă privește și mai sensibili la durerile și încercările altora. Acest spirit egoist pe care l-ați nutrit toată viața voastră este în mod corect reprezentat de către preotul și levitul care au trecut pe partea cealaltă pe lângă cel nenorocit. Ei au văzut că avea nevoie de ajutor, dar l-au evitat dinadins.
-530-
Fiecare din voi are nevoie să se trezească și să facă stânga-mprejur, pentru a nu mai merge pe urma lăsată de egoism. Folosiți-vă de timpul scurt de probă ce v-a fost dat, lucrând din toate puterile pentru a răscumpăra eșecurile din viața voastră de până acum. Dumnezeu v-a pus într-o lume a suferinței pentru a vă testa, ca să se vadă dacă veți fi găsiți vrednici de darul vieții veșnice. Pretutindeni în jurul vostru se află din cei ce au nenorociri, care au nevoie de cuvinte de compasiune, de iubire, de tandrețe și de rugăciunile noastre umile și pline de milă. Unii suferă sub mâna de fier a sărăciei, alții de boală și alții de întristări sfâșietoare, de disperare și mâhnire adâncă. Asemenea lui Iov, ar trebui să fiți ochi pentru cei orbi și picioare pentru cei ologi și să cercetați cauza celui necunoscut, și să faceți aceasta cu sârguință, având în vedere scopul de a le ușura nevoile și de a-i ajuta acolo unde au cel mai mult nevoie.
L. are nevoie să cultive dragostea pentru soția sa, dragoste care-și va găsi împlinire în cuvinte și fapte. Ar trebui să cultive o afecțiune plină de tandrețe. Soția lui are o fire sensibilă, fidelă și are nevoie să i se dea atenție. Fiecare cuvânt de tandrețe, fiecare cuvânt de apreciere și încurajare plină de afecțiune vor rămâne în amintirea ei și se vor reflecta prin binecuvântări asupra soțului său. Firea lui indiferentă trebuie să fie adusă în contact direct cu Hristos, pentru ca acea înțepenire și rezervă rece să poată fi potolită și înmuiată de către iubirea divină. Nu va fi slăbiciune sau o sacrificare a bărbăției și demnității faptul de a-i da soției sale dovezi de tandrețe și simpatie în cuvinte și fapte; și să nu se oprească aceasta la cercul familial, ci să se extindă la cei dinafara familiei. L. are de făcut o lucrare pentru el însuși pe care nimeni n-o poate face în locul său. El poate deveni tare în Domnul purtând poveri în cauza Sa. Afecțiunea și iubirea lui ar trebui concentrate asupra lui Hristos și a lucrurilor cerești și ar trebui să-și formeze un caracter pentru viața veșnică.
-531-
Scumpa K. are idei extrem de limitate despre ceea ce înseamnă să fii creștin. Ea s-a eliberat de poveri pe care le-a purtat Hristos pentru dânsa. Nu este dispusă să poarte crucea Sa și nu a folosit calitățile, talanții dați ei de către Dumnezeu pentru a obține cele mai bune rezultate. Ea nu a crescut în tărie morală și curaj și nici nu a simțit greutatea răspunderii individuale. Nu i-a plăcut să suporte ocara de dragul lui Hristos, având în minte făgăduința: “Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu Se odihnește peste voi.” “Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El.” 1 Petru 4, 14; 1 Petru 2, 1; 2 Timotei 2, 12. Stăpânul are pentru fiecare o lucrare. Nici unul nu poate fi leneș, nici unul nu poate fi nepăsător și egoist și să-și desăvârșească totuși un caracter creștin. Dânsul dorește ca întreaga ta familie să-și deschidă inimile la influența binefăcătoare a iubirii și harului Său, astfel încât compasiunea să poată să se reverse peste hotarele eului și ale pereților familiei, așa cum a făcut samariteanul față de bietul străin suferind, care a fost neglijat și lăsat să moară de către preot și levit. Mi-a fost arătat că sunt mulți care au nevoie de compasiunea și sfatul nostru; iar când ne gândim că nu putem trece prin această lume decât o dată, că nu ne putem întoarce nicicând să reparăm greșelile pe care le-am făcut, cât de important este să trecem prin ea cum ar trebui!
Ceva timp în urmă, mi-a fost arătat cazul lui J. Greșelile și nedreptățile ei au fost zugrăvite cu credincioșie înaintea ei; dar în ultima viziune care mi-a fost dată am văzut că relele încă existau, că era rece și lipsită de compasiune față de copiii soțului ei. Ea îi pedepsește și îi mustră nu numai pentru abateri grave, ci pentru chestiuni minore, ce ar trebui trecute cu vederea, neobservate. Cicălirea este un lucru rău, iar Duhul lui Hristos nu poate locui în inima în care se află aceasta. Ea este înclinată să treacă peste calitățile din copiii ei fără un cuvânt de aprobare, dar este întotdeauna gata să se repeadă asupra lor cu condamnări, dacă se vede vreun rău. Aceasta îi descurajează mereu pe copii și duce la obiceiul de a fi neatenți. Stârnește răul din inimă și îl face să împroaște cu noroi. În copiii care sunt în mod frecvent cicăliți va exista un spirit de nici că-mi pasă și se vor manifesta deseori ieșiri rele, indiferent de consecințe.
-532-
Ori de câte ori mama poate rosti un cuvânt de laudă pentru buna purtare a copiilor ei, ar trebui să facă aceasta. Ar trebui să-i încurajeze prin cuvinte de aprobare și priviri de iubire. Acestea vor fi asemenea razelor de soare pentru inima unui copil și vor duce la cultivarea respectului de sine și a mândriei sănătoase a caracterului. Sora J. ar trebui să cultive iubirea și compasiunea. Ea ar trebui să manifeste o afecțiune delicată față de copiii lipsiți de mamă aflați în grija ei. Pentru acești copii, aceasta ar fi o binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu, care s-ar reflecta înapoi asupra ei prin afecțiune și dragoste.
Copiii au o fire sensibilă, iubitoare. Ei sunt ușor de mulțumit și pot fi făcuți fericiți cu ușurință. Printr-o disciplinare blândă în cuvinte și fapte, mamele pot să-i lege pe copii de inimile lor. Este o mare greșeală să arăți severitate și să fii pretențios cu copiii. O fermitate constantă și stăpânirea de sine lipsită de patimă sunt necesare pentru disciplina oricărei familii. Spune ce ai de spus în mod calm, acționează după ce ai gândit în prealabil și împlinește neabătut ceea ce spui.
Va merita să arăți afecțiune în relațiile cu copiii tăi. Nu-i respinge prin lipsa de simpatie față de joaca, bucuriile și întristările lor. Nu lăsa niciodată să ți se strângă încruntarea pe frunte sau să-ți scape de pe buze un cuvânt aspru. Dumnezeu scrie toate aceste cuvinte în cărțile Sale de aducere aminte. Cuvintele aspre măresc iritabilitatea și rănesc inimile copiilor, iar în unele cazuri rănile sunt dificil de vindecat. Copiii sunt sensibili chiar și față de cea mai mică nedreptate și unii se descurajează în urma acestui lucru și nu vor vrea să dea ascultare glasului mânios, răstit, de poruncă și nici nu le va păsa de amenințări și pedeapsă. Prea ades este înrădăcinată de către părinți răzvrătirea în inimile copiilor prin disciplină greșită, când, dacă s-ar fi urmat o cale corectă, copiii și-ar fi format caractere bune și armonioase. O mamă care nu are o desăvârșită stăpânire de sine nu este pregătită să se ocupe de copiii ei.
-533-
Fratele M. este modelat de spiritul categoric al soției sale. Într-o anumită măsură, el a devenit egoist ca ea. Mintea lui este aproape în întregime ocupată cu “mine și al meu”, până la excluderea celorlalte lucruri de o infinit mai mare importanță. În familia sa, nu-și ocupă poziția de păstor al turmei lui și nu urmează o cale uniformă cu copiii săi, neinfluențat și lipsit de prejudecăți. Soția sa nu este, și fără o transformare nu va putea fi niciodată, o mamă adevărată pentru copiii lui orfani de mamă. Fratele M., ca tată al copiilor săi, nu a stat niciodată în poziția în care a vrut Dumnezeu. Acești orfani sunt micuții lui Dumnezeu, scumpi înaintea Sa. Din fire, fratele M. este blând, rafinat, iubitor, generos și sensibil, în timp ce soția lui este exact opusul lui. În loc ca el să modeleze și să îndulcească firea soției lui, ea îl transformă pe el.
El crede că, pentru a avea pace, trebuie să lase deoparte lucrurile care-i tulbură mintea. A aflat că nu se poate aștepta din partea soției să fie supusă și să cedeze propriile părerii. Ea va conduce; își va pune în practică ideile cu orice preț. Dacă nu se vor strădui amândoi să facă o reformă, nu vor obține viața veșnică. Au avut lumină, dar au neglijat s-o urmeze. Iubirea egoistă de lume le-a întunecat înțelegerea și le-a întărit inimile. J. trebuie să vadă că, dacă nu renunță la egoism și nu-și biruie voința și iritabilitatea, nu poate avea Cerul. Ar întina tot Cerul cu aceste elemente din caracterul ei. O avertizez pe sora J. să se pocăiască. Îi spun, în Numele Stăpânului meu, să se trezească repede din amorțirea ei indiferentă, să ia seama la sfatul Martorului Credincios și să se pocăiască fără rețineri; căci își primejduiește sufletul.
Dumnezeu este milostiv. El va accepta acum jertfa unei inimi sfâșiate și a unui duh zdrobit. Se va scuza sora J., așa cum au făcut-o levitul și preotul, că n-a văzut și n-a simțit nenorocirile altora și va trece mai departe pe partea cealaltă? Dumnezeu o consideră răspunzătoare de neglijarea datoriei pentru că nu a manifestat compasiune și iubire față de cei nenorociți. Ea nu ține poruncile lui Dumnezeu care îi arată clar datoria față de aproapele ei. Hristos a zis învățătorului Legii: “Fă așa și vei trăi.” Astfel, neglijarea datoriei față de semenul nostru va avea ca urmare faptul că vom pierde viața veșnică.