Religia pe care o mărturisim primește culoare prin temperamentul și dispoziția noastră firească; de aceea este de cea mai mare importanță ca punctele slabe din caracterele noastre să fie întărite prin exercițiu și ca punctele nefavorabile, puternice, să fie slăbite lucrând în direcția opusă și întărind calitățile contrare acestora. Dar unii frați nu au făcut ceea ce ar fi putut și ar fi trebuit să facă, caz în care ar fi dat soțului meu o încurajare suficient de mare și l-ar fi ajutat să continue să poarte răspunderi la conducerea lucrării. Colegii săi de lucrare nu au acționat în mod independent, căutând ei înșiși la Dumnezeu lumină și descoperirea datoriei lor; ei nu au pășit pe ușa deschisă de providența Sa, consultându-se reciproc în privința planurilor de acțiune și unindu-se în planurile și maniera de lucru.
De când a venit în Michigan, din vara trecută, Domnul a binecuvântat într-un mod deosebit eforturile soțului meu. El a fost sprijinit într-un mod cu totul remarcabil pentru a înfăptui lucrarea de care era atât de multă nevoie. Dacă cei ce îi erau apropiați ar fi fost treji pentru a vedea și înțelege nevoile cauzei lui Dumnezeu la ultima noastră întâlnire de tabără din Michigan, multele lucruri ce n-au fost înfăptuite ar fi fost împlinite. A fost un eșec total de a asigura nevoile acelui moment. Dacă fratele A ar fi stat cu voioșie în Dumnezeu, umblând în lumină, gata de a vedea ce era de făcut și executând lucrarea cu promptitudine, am fi acum cu luni de zile înainte în lucrarea noastră și am fi putut cu mult timp în urmă să pornim lucrul pentru a înființa tipografia de pe coasta Pacificului. Dumnezeu nu poate fi slăvit când suntem cuprinși de o întristare bizară și apoi rămânem sub acel nor întunecat. Lumina strălucește chiar dacă nu ne dăm seama de binecuvântarea ei; dacă însă ne dăm toată silința să înaintăm către lumină și mergem înainte ca și cum am vedea că strălucește, vom ieși în curând din întuneric și vom descoperi lumina pretutindeni în jurul nostru.
-505-
La ultima noastră întâlnire de tabără, îngerii lui Dumnezeu au venit într-un fel aparte cu puterea lor de a lumina, de a vindeca și de a binecuvânta atât pe soțul meu, cât și pe fratele Waggoner. Acolo a fost repurtată o victorie prețioasă, care nu ar trebui să-și piardă vreodată influența. Mi-a fost arătat că Dumnezeu i-a dat soțului meu într-un mod vădit dovezi ale iubirii și grijii Sale și de asemenea ale harului Său susținător. Dânsul a luat în considerație zelul lui și devotamentul pentru cauza și lucrarea Sa. Acest lucru ar trebui să-l conducă întotdeauna la umilință și recunoștință pe soțul meu.
Dumnezeu dorește soldați gata oricând să intre în luptă. Dânsul dorește bărbați care, atunci când trebuie să se ia hotărâri importante, sunt la fel de credincioși ca acul busolei, care indică Nordul; bărbați ale căror interese personale, deosebite, întocmai ca și cele ale Mântuitorului nostru, sunt înghițite de unicul mare interes general pentru salvarea de suflete. Satan se joacă cu mintea omenească ori de câte ori i s-a lăsat o ocazie pentru a face acest lucru; și se prinde de aceasta exact în momentul și locul în care își poate aduce lui însuși cel mai mare câștig și leza cauza lui Dumnezeu în cel mai înalt grad. Neglijarea de a înfăptui ceea ce am putea face și ceea ce ne cere Dumnezeu să facem în cauza Sa este un păcat căruia nu i se pot aduce circumstanțe atenuante prin scuze legate de împrejurări sau stări de fapt; căci Isus a luat măsuri pentru toți, pentru orice stare de urgență.
Fratele meu, înfăptuind lucrarea lui Dumnezeu, vei fi pus într-o diversitate de împrejurări, care vor necesita stăpânire de sine și calm, dar care te vor pregăti să te adaptezi la acele împrejurări și la particularitățile situației. Atunci vei putea să acționezi tu însuți, nestingherit. Nu ar trebui să pui un preț prea mic pe capacitatea ta de a-ți face partea în chemările diverse ale vieții practice. Unde știi că ai lipsuri, mergi de îndată pentru a lucra la repararea acelor defecte. Nu-ți pune încrederea în alții pentru remedierea deficiențelor tale, în timp ce mergi mai departe indiferent, ca și cum ar fi un lucru firesc ca felul tău particular de a fi să rămână veșnic neschimbat. Concentrează-te în mod serios asupra vindecării acestor defecte, pentru a putea să fii desăvârșit în Hristos Isus, fără a-ți lipsi nimic.
-506-
Dacă îți formezi o părere prea înaltă despre tine însuți, vei gândi că lucrările tale au o importanță mai mare decât cea reală și vei pleda pentru independența ta, care se învecinează cu trufia. Dacă vei merge în cealaltă extremă și îți vei forma o părere prea modestă despre tine însuți, te vei simți inferior și vei lăsa impresia că ești cu adevărat inferior, lucru care va limita într-o mare măsură influența pe care ai putea-o avea pentru bine. Ar trebui să eviți ambele extreme. Nu ar trebui să te lași dominat de sentimente; împrejurările nu ar trebui să te afecteze. Îți poți forma o evaluare corectă a propriei tale persoane, și această justă apreciere se va dovedi un scut împotriva ambelor extreme. Poți avea demnitate fără o deșartă încredere de sine; poți fi binevoitor și lăsa de la tine fără a jertfi respectul de sine sau propria ta independență, iar viața ta va avea o mare influență atât asupra celor de condiție socială înaltă, cât și asupra celor de condiție mai umilă.
Frate A, pericolul în care te afli acum este acela de a te lăsa influențat de zvonuri. Este învederat că lucrările tale sunt practice, severe și tăioase. Tu supui poporul la probe și cerințe foarte aspre. Acest lucru este uneori necesar; dar lucrările tale încep foarte mult să poarte această amprentă și își vor pierde forța dacă nu sunt amestecate cu mai mult har de la Duhul lui Dumnezeu, care să îmblânzească și să încurajeze. Tu îngădui ca vorbele rudelor și prietenilor tăi apropiați să-ți influențeze propunerile și să-ți afecteze hotărârile. Le dai prea multă crezare și asimilezi părerile lor propriilor tale idei, fiind prea adesea dus în rătăcire. Trebuie să te păzești. Familiile din _____, care sunt atât de apropiate ca rude, au avut o influență asupra ta. Judecata ta, simțămintele tale, părerile tale au influență asupra lor și, la rându-le, ei te influențează pe tine; și un curent puternic va fi pornit într-o direcție greșită dacă nu veți fi cu toții umili și pe deplin consacrați lui Dumnezeu. Toate elementele acestor legături între familii sunt din fire independente și conștiente și, dacă nu sunt echilibrate și supuse de Duhul lui Dumnezeu, sunt înclinate către extreme.
Niciodată, niciodată să nu te lași influențat de zvonuri. Să nu permiți niciodată ca felul tău de a te purta să fie influențat de rudele tale cele mai dragi. A venit vremea necesității exercitării celei mai mari înțelepciuni în ceea ce privește cauza și lucrarea lui Dumnezeu. Este nevoie de judecată, pentru a ști când să vorbim și când să tăcem. Dorința arzătoare de a primi mângâiere duce adesea la o imprudență de un caracter grav, prin dezvăluirea sentimentelor noastre față de alții. Înfățișarea ta pretinde adesea compătimire, când ar fi mai bine pentru tine dacă nu ai primi-o. Este o datorie importantă a tuturor să cunoască bine direcția comportamentului lor, de la o zi la alta, și motivele care stau la baza acțiunilor lor. Ei au nevoie să ajungă să cunoască întocmai mobilul care îndeamnă la anumite acțiuni. Fiecare acțiune din viața lor este judecată nu după cum se prezintă în aparență, ci după motivația care a dictat acțiunea.
-507-
Toți ar trebui să-și păzească simțurile, pentru ca Satan să nu capete biruința asupra lor; căci acestea sunt canalele către suflet. Când este vorba de autodisciplinare, putem fi oricât de severi vrem, dar trebuie să fim foarte prevăzători să nu împingem sufletele la disperare. Unii simt că fratele White este pur și simplu prea sever când vorbește într-un mod hotărât în particular, mustrând ceea ce crede el că este rău în dânșii. El ar putea fi în primejdia de a fi atât de neprevăzător în modul său de a mustra, încât să nu dea nici o ocazie de reflecție; dar unii dintre aceia care se plâng de maniera sa de a mustra folosesc vorbele cele mai tăioase, mustrătoare, de condamnare, într-un mod prea nestăpânit pentru a le adresa unei adunări și simt că și-au luat o greutate de pe suflet și au făcut o lucrare bună. Dar îngerii lui Dumnezeu nu aprobă întotdeauna o astfel de lucrare. Dacă fratele White face pe cineva să simtă că nu se poartă cum trebuie, dacă este prea sever față de acea persoană și dacă are nevoie să fie învățat să-și revizuiască comportamentul, să-și îmblânzească duhul, cu cât mai mult este necesar pentru frații tăi de slujbă să-și simtă inconsecvența când fac ca o mare adunare să sufere din pricina reproșurilor tăioase și acuzațiilor aspre, când cei cu adevărat nevinovați trebuie să sufere împreună cu cei vinovați.
Este mai rău, cu mult mai rău să-ți dai pe față sentimentele într-o adunare mare, lovind în oricine și în toată lumea, decât să mergi la persoane care se poate să fi greșit și să le dojenești personal. Înaintea lui Dumnezeu, caracterul ofensator al acestui fel de a vorbi într-o adunare mare, abuziv, denunțător, este cu atât mai grav decât mustrarea individuală, personală, cu cât numărul participanților este mai mare și blamul mai general. Este întotdeauna mai ușor să-ți exprimi sentimentele înaintea unei adunări, pentru că sunt mai mulți prezenți, decât să mergi la cei greșiți și, față în față cu dânșii, să declari deschis, cinstit, clar care este calea lor greșită. Dar a aduce în casa lui Dumnezeu sentimente aspre împotriva unora și făcându-i să sufere pe toți cei nevinovați, cât și pe cei vinovați este un mod de lucru pe care Dumnezeu nu-l aprobă și care face mai degrabă rău decât bine. S-a întâmplat mult prea ades să se țină cuvântări critice și denunțătoare înaintea unei adunări. Acestea nu încurajează un spirit de iubire în frați. Nu au tendința de a-i face să aibă o minte spirituală și să-i conducă către sfințire și Cer; în schimb, este trezit în inimi un spirit de amărăciune. Aceste predici foarte aspre care taie un om complet în bucăți sunt uneori necesare pentru a trezi, a alarma și a trezi remușcări. Dacă însă nu poartă semnele speciale că au fost dictate de Duhul lui Dumnezeu, ele fac mult mai mult rău decât pot face bine.
-508-
Mi-a fost arătat că umblarea soțului meu nu a fost desăvârșită. El a greșit uneori, murmurând și dând mustrări prea aspre, Însă, din ceea ce am văzut, el nu a fost chiar atât de vinovat în această privință pe cât au presupus mulți și cum eu însămi mă temeam uneori. Iov nu a fost înțeles de prietenii săi. El le întoarce mustrările. Le arată că, dacă Îl apără pe Dumnezeu mărturisindu-și credința în El și conștiența lor de păcat, Dânsul are în această privință o cunoaștere vastă, mult mai profundă decât au avut-o ei vreodată. “Voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși” este răspunsul pe care-l dă el la criticile și acuzele lor. “Și eu aș putea vorbi așa cum vorbiți voi”, spune Iov; “dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea să tot torn vorbe împotriva voastră și să dau din cap la voi.” Însă el declară că nu va face aceasta. “Eu”, spune el, “v-aș întări cu gura mea, iar mișcarea buzelor mele vă va ușura durerea.”
-509-
Frați și surori care sunt de bună credință, dar care au concepții înguste și privesc numai la ceea ce se vede la suprafață, ar putea încerca să ajute în chestiuni la care nu se pricep cu adevărat. Experiența lor limitată nu poate pătrunde simțămintele unui suflet care a fost mânat de Duhul lui Dumnezeu, care a simțit până în străfundurile ființei acea sinceră și inexprimabilă iubire și interes pentru cauza lui Dumnezeu și pentru suflete iubire pe care ei nu au cunoscut-o niciodată și care a purtat poveri în cauza lui Dumnezeu pe care ei nu le-au ridicat niciodată.
Câțiva prieteni miopi și limitați ca experiență nu pot cântări, prin viziunea lor îngustă, sentimentele unuia care s-a aflat în deplină armonie cu sufletul lui Hristos prin legătura avută cu Dânsul pentru salvarea altora. Motivațiile lui sunt înțelese greșit, iar acțiunile sale interpretate prost de către aceia care vor să fie văzuți ca fiindu-i prieteni, până când, asemenea lui Iov, își înalță rugăciunea fierbinte: Scapă-mă de prietenii mei. Dumnezeu ia cazul lui Iov în propriile Sale mâini. Răbdarea Sa a fost pusă la mare încercare; dar când Dumnezeu vorbește, toate sentimentele sale meschine sunt schimbate. Îndreptățirea de sine, pe care el a simțit-o necesară pentru a face față acuzațiilor prietenilor săi, nu este necesară față de Dumnezeu. El nu judecă greșit niciodată; El nu greșește niciodată. Domnul îi spune lui Iov: “Încinge-ți mijlocul, ca un viteaz;” iar Iov, de îndată ce aude glasul divin, își pleacă sufletul cu simțământul păcătoșeniei sale și spune înaintea lui Dumnezeu: “Mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.”
Când Dumnezeu a vorbit, soțul meu a luat aminte la vocea Sa; dar să suporte condamnarea și mustrările prietenilor săi care nu par să facă deosebire, a fost o mare încercare. Când frații săi vor fi trecut prin aceleași împrejurări și vor fi purtat răspunderile pe care le-a purtat el, cu tot atât de puțină încurajare și ajutor cum a avut el, atunci vor putea fi în stare să priceapă cum să-l sprijine, cum să-l mângâie, cum să-l binecuvânteze fără să-i chinuie sentimentele prin critici și acuze pe care el nu le merită absolut deloc.