Conducerea
Frate A, experiența în domeniul conducerii, pe care ai avut-o acum doi ani, a fost spre binele tău și esențială în ce te privește. Ai avut niște păreri bine conturate, hotărâte în privința independenței și dreptului la judecată personală. Aceste păreri sunt duse de către tine în extremă. Tu gândești că trebuie să primești personal lumină și dovezi despre datoria ta.
Mi-a fost arătat că judecata nici unui om nu ar trebui subordonată judecății vreunui alt om. Când este însă exercitată judecata Conferinței Generale, care este cea mai înaltă autoritate pe care o are Dumnezeu pe pământ, independența individuală și judecata personală nu trebuie menținute, ci predate. Greșeala ta a fost că ți-ai păstrat judecata în ce privește datoria ta, împotriva glasului autorității celei mai înalte pe care o are Domnul pe pământ. După ce nu te-ai grăbit deloc și după ce lucrarea a fost mult împiedicată prin întârzierea ta, ai venit la Battle Creek ca răspuns la apelurile urgente și repetate ale Conferinței Generale. Ai susținut sus și tare că ai făcut ceea ce trebuia urmând propriile-ți convingeri în ce privea datoria ta. Ai considerat că este o virtute la tine faptul de a-ți menține cu stăruință poziția de independență. Nu păreai să-ți dai seama cu adevărat de puterea pe care a dat-o Dumnezeu bisericii Sale prin glasul Conferinței Generale. Te-ai gândit că răspunzând apelului pe care ți l-a făcut Conferința Generală te supuneai judecății și minții unui singur om. În consecință, ai manifestat un spirit de independență hotărât, încăpățânat, lucru total greșit.
-493-
Dumnezeu ți-a dat o experiență prețioasă în acel timp, care ți-a fost de folos și care ți-a sporit mult succesul ca slujitor al lui Hristos. Voința ta mândră, nesupusă a fost îmblânzită. Ai trecut printr-o convertire adevărată. Aceasta te-a adus la reflecție și la poziția pe care o ai acum în ce privește conducerea. Principiile tale în privința conducerii sunt juste, dar nu le aplici în mod corect. Dacă ai permite ca puterea în biserică — vocea și judecata Conferinței Generale — să stea în locul pe care tu l-ai dat soțului meu, poziția ta nu ar fi umbrită de nici un neajuns. Dar tu greșești mult acordând minții și judecății unui singur om acea autoritate și influență pe care Dumnezeu a învestit-o în biserica Sa, prin judecata și vocea Conferinței Generale.
Când această putere pe care Dumnezeu a pus-o în biserică este încredințată unui singur om și acesta este învestit cu autoritatea de a fi judecată pentru alte minți, atunci adevărata ordine biblică este schimbată. Eforturile lui Satan asupra minții unui astfel de om vor fi extrem de subtile și uneori copleșitoare, pentru că gândește că prin mintea acestuia poate afecta pe mulți alții. Poziția pe care o ai referitoare la conducere este corectă dacă dai celei mai înalte autorități organizate din biserică ceea ce ai dat unui singur om. Dumnezeu n-a intenționat niciodată ca lucrarea Sa să poarte amprenta minții unui singur om, a judecății unui singur om.
Motivul de căpetenie pentru care frații B și C au neajunsuri în acest moment în ce privește experiența pe care ar fi trebuit s-o aibă acum este că nu au avut încredere în ei înșiși. Ei au evitat răspunderile pentru că, acceptându-le, deficiențele lor ar fi ieșit la lumină. Ei au fost dispuși fără rezerve ca soțul meu să conducă și să poarte responsabilitățile și i-au îngăduit să fie minte și judecată pentru dânșii. Acești frați sunt slabi acolo unde ar trebui să fie tari. Ei nu au îndrăznit să-și urmeze propria judecată ca să nu facă greșeli și să fie învinovățiți pentru aceasta, în timp ce n-au ezitat să se lase ispitiți și să-l facă pe soțul meu răspunzător când credeau că pot vedea greșeli în calea urmată de el. Nu au ridicat poverile împreună cu dânsul. Au arătat continuu către soțul meu, făcându-l să poarte răspunderile pe care ar fi trebuit să le împartă cu el, și au continuat pe calea aceasta până au devenit slabi în ce privește acele calități în care ar fi trebuit să fie tari. Sunt piperniciți în tărie morală, când ar trebui să fie uriași, calificați pentru a sta ca stâlpi în cauza lui Dumnezeu.
-494-
Acești frați nu au încredere în ei înșiși și nici încrederea că Dumnezeu îi va conduce cu adevărat dacă vor urma lumina pe care le-a dat-o. Dumnezeu n-a intenționat niciodată ca niște bărbați puternici, independenți, cu un intelect superior, să se agațe de alții pentru sprijin ca iedera de stejar. Toate dificultățile, neajunsurile, greutățile și dezamăgirile pe care le vor întâlni slujitorii lui Dumnezeu în lucrarea activă nu vor face decât să-i întărească în formarea unor caractere corecte. Dacă își vor pune la lucru propriile energii ale minții, obstacolele pe care le vor întâmpina se vor dovedi reale binecuvântări pentru ei. Ei vor dobândi o musculatură mentală și morală care să fie folosită în ocazii importante cu cele mai bune rezultate. Vor învăța să se bizuie pe ei înșiși și vor căpăta încredere în propria lor experiență că Dumnezeu îi conduce și îndrumă cu adevărat. Și, când dau de primejdie și au spiritul cu adevărat cuprins de neliniște, sunt obligați să mediteze și aduși să simtă necesitatea rugăciunii în efortul lor de a acționa în cunoștință de cauză și de a lucra în mod avantajos pentru cauza lui Dumnezeu; ei vor găsi că lupta și încurcăturile reclamă exercitarea credinței și încrederii în Dumnezeu și acea fermitate care dezvoltă puterea. Apar neîncetat necesități pentru găsirea unor noi căi și mijloace materiale în scopul întâmpinării stărilor de urgență. Sunt chemate în acțiune facultăți care ar rămâne în adormire dacă n-ar fi aceste nevoi presante în lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta oferă o experiență variată, încât nu va fi deloc nevoie de oameni cu o singură idee și de aceia care sunt numai pe jumătate dezvoltați.
Oamenii cu mare putere în această cauză, pe care Dumnezeu îi va folosi spre slava Sa, sunt aceia care au primit replica împotrivirii, care au fost împiedicați și deconcertați în planurile lor. Frații B și C și-ar fi putut transforma eșecurile în victorii importante; în loc de aceasta însă, ei au evitat responsabilitățile care ar fi creat eventualitatea ca ei să greșească. Acești frați prețioși n-au reușit să dobândească acea educație care este întărită prin experiență și pe care cititul, studiul și toate avantajele câștigate în alte moduri nu le-ar fi putut-o oferi niciodată.
-495-
Dumneata, frate A, ai avut tărie pentru a purta unele răspunderi. Dumnezeu ți-a acceptat lucrările energice și ți-a binecuvântat eforturile. Ai făcut unele greșeli; însă nu ar trebui nicidecum ca din pricina unor eșecuri să-ți judeci în mod greșit calitățile și nici să-ți pierzi încrederea în tăria pe care o poți găsi în Dumnezeu. Nu ai fost pregătit și dispus să-ți asumi răspunderi. Ești din fire înclinat să le eviți și să alegi o poziție mai ușoară, să scrii și să-ți folosești mintea acolo unde nu sunt interese deosebite, vitale. Faci o greșeală contând pe soțul meu pentru a-ți spune ce să faci. Aceasta nu este lucrarea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Ar trebui să gândești ce trebuie făcut și să ridici tu însuți poverile neplăcute. Dumnezeu te va binecuvânta pe măsură ce faci acest lucru. Trebuie să porți poveri legate de lucrarea lui Dumnezeu, după cum te pricepi mai bine în judecata ta. Dar trebuie să te păzești ca nu cumva judecata să-ți fie influențată de opiniile altora. Dacă este evident că ai făcut greșeli, este privilegiul tău de a transforma aceste eșecuri în victorii, evitând să procedezi la fel în viitor. Dacă ți se va spune ce să faci, nu vei câștiga niciodată experiența necesară pentru o poziție importantă.
Același lucru se aplică tuturor celor ce ocupă diferite poziții de încredere în slujbele variate de la Battle Creek. Ei nu trebuie convinși prin lingușeli, cocoloșiți și ajutați la orice pas; căci aceasta nu va face oameni competenți pentru poziții importante. Obstacolele îi fac pe oameni puternici. Nu ajutoarele, ci dificultățile, conflictele, împotrivirile fac oameni cu tărie morală. Prea mult confort și evitarea răspunderii au făcut stârpituri și neputincioși din cei ce ar fi trebuit să fie oameni responsabili, cu putere morală și o puternică musculatură spirituală.
Oameni care ar trebui să fie tot atât de credincioși în orice urgență ca acul busolei care indică Nordul au devenit ineficienți prin eforturile lor de a se feri de critică și de a scăpa de răspunderi de teama de a nu suferi un eșec. Oameni cu o capacitate intelectuală uriașă sunt prunci în disciplină, pentru că sunt lași în privința luării și purtării poverilor ce ar fi trebuit să le ducă. Ei neglijează să devină eficienți. Au avut prea mult timp încredere într-un singur om care să plănuiască pentru dânșii și care să gândească așa cum sunt ei înșiși foarte bine în stare s-o facă în interesul cauzei lui Dumnezeu. Suntem confruntați la fiecare pas cu nedesăvârșiri mentale. Oamenii care se mulțumesc să-i lase pe alții să gândească și să facă planuri în locul lor nu sunt deplin dezvoltați. Dacă ar fi lăsați să plănuiască în interesul propriu, ar fi găsiți oameni chibzuiți, cumpătați. Când sunt însă aduși în legătură cu cauza lui Dumnezeu, acesta este un cu totul alt lucru pentru ei; își pierd această destoinicie aproape total. Se mulțumesc să rămână atât de incompetenți și ineficienți, ca și cum alții trebuie să facă planurile și să gândească mai totul pentru ei. Unii oameni par total incapabili să-și croiască singuri o cale. Trebuie oare să se bizuie pe alții întotdeauna ca să facă planuri și să studieze în locul lor, să fie minte și judecată pentru ei? Lui Dumnezeu Îi este rușine cu așa soldați. Dânsul nu este onorat prin faptul că aceștia au vreo parte de făcut în lucrare atâta vreme cât sunt doar niște mașini.
-496-
Este nevoie de bărbați independenți, care se străduiesc sincer, nu de bărbați moi ca plastilina. Cei care doresc ca lucrarea să le fie pusă de-a gata în mână, care vor să facă ceva cu limite clare, să aibă un salariu fix și care vor să se dovedească perfect capabili fără bătaia de cap a adaptării sau calificării nu sunt oamenii pe care îi cheamă Dumnezeu să lucreze în cauza Sa. Omul care nu-și poate adapta destoinicia pentru aproape orice loc dacă este nevoie, nu este omul pentru acest timp. Bărbații pe care Dumnezeu îi va aduce în legătură cu lucrarea Sa nu sunt neputincioși, lipsiți de energie, fără musculatură sau forță morală a caracterului. Oamenii pot fi disciplinați să-și facă partea în lucrarea lui Dumnezeu numai printr-o muncă neîncetată și perseverentă. Aceștia nu ar trebui să se descurajeze dacă împrejurările și împrejurimile sunt dintre cele mai nefavorabile. Ei nu trebuie să-și abandoneze țelul ca fiind un eșec total până când nu sunt convinși dincolo de orice îndoială că nu pot face mult pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru binele sufletelor.
Există unii bărbați cărora le place să creadă că ar putea face ceva mare și bun, numai să fie puși într-o împrejurare diferită, iar în acest timp nu-și folosesc înzestrările pe care le au deja, lucrând în pozițiile în care i-a plasat providența. Omul își poate face ocazii, dar nu ar trebui niciodată ca ocaziile să-l facă pe om. Omul ar trebui să prindă ocaziile ca instrumente ale sale cu care să lucreze. Ar trebui să stăpânească împrejurările, dar să nu îngăduie niciodată să se lase stăpânit de împrejurări. Independența și puterea individuală sunt calitățile de care este nevoie acum. Caracterul independent nu trebuie sacrificat, ci ajustat, rafinat, înălțat.
-497-
Mi-a fost arătat că este de datoria soțului meu să lase deoparte responsabilitățile pe care alții ar fi bucuroși să le poarte el, pentru că aceasta îi scutește de multe dificultăți. Judecata rapidă și discernământul său limpede, care au fost câștigate prin antrenament și exercițiu, l-au făcut să preia multe poveri pe care alții ar fi trebuit să le poarte.
Frate A, ești prea încet. Ar trebui să cultivi tocmai calitățile opuse. Cauza lui Dumnezeu cere bărbați care pot vedea repede și acționa instantaneu, cu putere și la momentul potrivit. Dacă zăbovești pentru a măsura fiecare dificultate și pentru a cântări fiecare încurcătură de care te lovești, nu vei realiza decât puțin. Vei avea de întâmpinat dificultăți și obstacole la fiecare cotitură și trebuie să te hotărăști cu multă fermitate să le birui sau vei fi biruit de ele.
Uneori, căi și țeluri diferite, diverse moduri de operare legate de lucrarea lui Dumnezeu apasă cu aproape aceeași greutate în cântarul minții; dar tocmai în acest punct este necesară cea mai delicată deosebire. Și dacă este să fie realizat ceva în scopul propus, trebuie înfăptuit în momentul de aur. Cea mai vagă înclinare a greutății în balanță ar trebui văzută și ar trebui să hotărască imediat acea chestiune. Amânările lungi îi obosesc pe îngeri. Uneori este chiar mai scuzabil să iei o hotărâre greșită decât să te afli continuu într-o poziție oscilantă; decât să eziți, când înclinat într-o direcție, când într-alta. Dintr-o astfel de nehotărâre și îndoială rezultă mai multă încurcătură și nefericire decât când, uneori, se acționează prea în grabă.
Mi-a fost arătat că biruințele cele mai răsunătoare și înfrângerile cele mai înfricoșătoare s-au hotărât într-un răgaz de câteva minute. Dumnezeu cere acțiune promptă. Amânările, îndoielile, ezitările și nehotărârea oferă adesea vrăjmașului toate avantajele. Fratele meu, ai nevoie să faci o reformă. Împlinirea la timp a lucrurilor poate atârna greu în favoarea adevărului. Victorii sunt adesea pierdute prin amânări. Vor exista crize în această cauză. Acțiunea promptă și decisivă la momentul potrivit va câștiga triumfuri glorioase, în timp ce amânarea și neglijența vor avea ca efect eșecuri zdrobitoare și o mare dezonoare adusă lui Dumnezeu. Mișcările rapide într-un moment critic îl dezarmează adesea pe vrăjmaș, iar el este dezamăgit și învins, căci se aștepta să aibă destul timp pentru a-și face planuri și a lucra prin diferite stratageme.