Vegherea neîntreruptă și rugăciunea umilă reprezintă unica siguranță pentru cei tineri. Să nu-și facă iluzii că pot fi creștini fără acestea. Satana își ascunde ispitele și tertipurile sub un veșmânt de lumină, ca atunci când s-a apropiat de Hristos în pustie. Avea atunci înfățișarea îngerilor cerești. Vrăjmașul sufletelor se va apropia de noi în chip de oaspete ceresc; iar apostolul ne recomandă să fim treji și să veghem, căci numai așa putem fi în siguranță. Tinerii care își îngăduie nepăsarea și frivolitatea și care neglijează îndatoririle creștine cad mereu în ispitele vrăjmașului, în loc să biruie așa cum a biruit Hristos.
Pentru sufletul consacrat pe deplin, a-I sluji lui Hristos nu este o corvoadă. Supunerea față de Mântuitorul nostru nu ne răpește din fericirea și adevărata plăcere a acestei vieți, ci are o putere de a ne înălța și rafina caracterele. Studiul zilnic al prețioaselor cuvinte ale vieții, pe care le găsim în Biblie întărește intelectul și oferă o cunoaștere a marilor și slăvitelor lucrări ale lui Dumnezeu în natură. Prin studiul Scripturilor, obținem o cunoaștere corectă a modului în care să trăim pentru a ne bucura în cea mai mare măsură de o fericire desăvârșită. Cel ce studiază Biblia este de asemenea înarmat cu argumente din Scriptură, încât să poată veni în întâmpinarea îndoielilor necredincioșilor și să le îndepărteze prin lumina clară a adevărului. Cei care au cercetat Scripturile pot fi întotdeauna întăriți împotriva ispitelor lui Satana: ei pot fi pregătiți pe deplin pentru orice faptă bună fiind gata să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei.
Prea adesea se lasă asupra minții impresia că religia degradează și că este un act de bunăvoință din partea păcătoșilor dacă acceptă standardul biblic ca regulă de viață. Ei cred că cerințele ei sunt grosolane, că, acceptându-le, trebuie să renunțe la toate gusturile lor — și la bucuria pe care le-o dă — pentru ceea ce este frumos și că trebuie să primească în schimb umilința și degradarea. Satana nu încătușează niciodată mintea cu o amăgire mai mare decât aceasta. Religia curată a lui Isus cere de la cei care o îmbrățișează simplitatea frumuseții naturale și strălucirea rafinamentului natural și a purității elevate mai degrabă decât artificialul și falsul.
-375-
În timp ce religia curată este considerată exigentă datorită cerințelor ei mai cu seamă de către cei tineri, ea este comparată nefavorabil cu strălucirea falsă și amăgitoare a lumii, iar exigențele Bibliei sunt privite ca niște teste umilitoare de tăgăduire de sine, care le răpesc bucuria vieții. Însă, dacă urmașii declarați ai lui Hristos ar fi împlinit în viețile lor principiile religiei curate, religia lui Hristos ar fi primită de mai multe minți rafinate. Religia biblică nu are în ea nimic care să deranjeze simțămintele cele mai delicate. Ea este, prin toate preceptele și cerințele ei, la fel de curată ca și caracterul lui Dumnezeu și la fel de înălțată ca tronul Său.
Răscumpărătorul lumii ne-a avertizat împotriva mândriei vieții, nu împotriva grației și frumuseții ei natale. El a îndreptat atenția asupra frumuseții strălucitoare a florilor câmpului și asupra nufărului, care se odihnește în puritatea lui desăvârșită în sânul iazului, și a spus: “Uitați-vă cu atenție cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.” Aici El arată că, deși unele persoane pot manifesta multă grijă și pot trudi din greu pentru a se transforma în obiect de admirație prin podoabe exterioare, toate ornamentele lor artificiale, pe care pun un preț atât de mare, nu se pot compara cu frumusețea naturală a florilor simple de pe câmp. Chiar aceste flori simple, purtând podoaba dată de Dumnezeu, vor întrece în frumusețe veșmintele splendide ale lui Solomon. “Nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.”
-376-
Iată o lecție importantă pentru fiecare urmaș al lui Hristos. Răscumpărătorul lumii vorbește tineretului. Vreți voi să dați ascultare cuvintelor Sale care cuprind învățături cerești? El pune înaintea voastră teme pentru meditație care vor înălța, înnobila, curăți și rafina, dar care niciodată nu vor degrada sau pipernici intelectul. Vocea Sa vi se adresează: “Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Dacă lumina lui Dumnezeu este în voi, va lumina și pe alții. Ea nu poate fi ascunsă vreodată.
Dragi tineri, dispoziția pe care o aveți de a vă îmbrăca după modă și de a purta dantelă, aur și podoabe pentru a vă etala nu va recomanda altora religia voastră sau adevărul pe care-l mărturisiți. Oamenii cu percepție fină vor privi încercările voastre de a vă înfrumuseța exteriorul ca o dovadă a unor minți slabe și inimi vanitoase. Recomandarea pentru surorile mele tinere este aceasta: rochii simple, nesofisticate și nepretențioase. Nu există nici un mod mai bun de a face ca lumina voastră să-i lumineze pe alții, decât acela al simplității cu care vă îmbrăcați și vă purtați. Puteți arăta tuturor că, prin comparație cu lucrurile veșnice, estimați corect valoarea lucrurilor din viața aceasta.
Acum aveți ocazia de aur pentru a vă forma caractere curate și sfinte pentru cer. Nu vă puteți permite să petreceți aceste momente prețioase gătindu-vă, ondulându-vă părul și înfrumusețându-vă exteriorul în defavoarea împodobirii interioare. “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”
Dumnezeu, care a creat frumoase și încântătoare toate lucrurile asupra cărora ne oprim privirile, este un iubitor de frumos și vă arată ce înseamnă pentru El adevărata frumusețe. Podoaba unui duh blând și liniștit este pentru El de mare preț. Deci, să nu căutăm cu stăruință să dobândim ceea ce Dumnezeu consideră ca fiind mai valoros decât îmbrăcămintea costisitoare, decât perlele sau aurul? Împodobirea lăuntrică, blândețea, un duh în perfectă armonie cu îngerii cerești, acestea nu vor lua din adevărata demnitate a caracterului și nu ne vor face mai puțin plăcuți aici, în această lume.
-377-
Religia curată îl înnobilează pe cel ce a îmbrățișat-o. La creștinul adevărat veți descoperi întotdeauna un marcant spirit de voioșie, o încredere sfântă, fericită în Dumnezeu, o supunere față de providența Sa, lucruri care înviorează sufletul. Pentru creștin, iubirea și bunăvoința lui Dumnezeu pot fi văzute în fiecare cadou mărinimos pe care-l primește. Frumusețile din natură constituie o temă de meditație. Studiind minunăția naturală care ne înconjoară, mintea este purtată prin mijlocirea naturii către Autorul a tot ceea ce este încântător. Toate lucrările lui Dumnezeu vorbesc simțurilor noastre, preamărindu-I puterea, înălțându-I înțelepciunea. Fiecare lucru creat are în sine un farmec care stârnește interesul copilului lui Dumnezeu și îi cultivă gustul de a privi aceste dovezi prețioase ale iubirii lui Dumnezeu ca fiind deasupra lucrării ieșite prin îndemânarea omului.
Prin cuvinte de entuziasm fervent, profetul Îl preamărește pe Dumnezeu în lucrurile Sale create: “Când privesc cerurile — lucrarea mâinilor Tale — luna și stelele pe care le-ai făcut Tu, îmi zic: ‘Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?’… Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Voi lăuda pe Dumnezeu din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui”.
Absența religiei este cea care face ca drumul atât de multor mărturisitori ai religiei să fie întunecat. Există oameni care pot trece drept creștini, dar care sunt nevrednici de acest nume. Ei nu au caractere creștine. Când calitatea lor de creștini este pusă la probă, falsitatea ei este mai mult decât evidentă. Adevărata religie se vede în comportamentul de zi cu zi. Viața creștinului este caracterizată prin lucrarea sinceră, altruistă de a face bine celorlalți și de a-L slăvi pe Dumnezeu. Cărarea ei nu este întunecată și posomorâtă. Un scriitor inspirat a spus: “Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni”.
Și să ducă cei tineri o viață deșartă și nepăsătoare, ocupându-se cu moda și frivolitatea, înjosindu-și intelectul cu grija de a fi bine îmbrăcați și risipindu-și timpul în plăceri senzuale? Când toți sunt nepregătiți, Dumnezeu le-ar putea spune: “În noaptea aceasta, nebunia voastră va înceta”. El poate îngădui ca asupra celor care nu au adus deloc roade spre slava Sa să vină o boală mortală. Față în față cu realitățile veșniciei, s-ar putea să își dea seama de valoarea timpului și vieții pe care le-au pierdut. Atunci s-ar putea să-și dea seama de valoarea sufletului. Ei văd că nu L-au slăvit pe Dumnezeu, luminând calea către cer pentru alții. Ei au viețuit pentru a glorifica eul. Și, torturați de dureri și chin sufletesc, nu pot înțelege clar lucrurile veșnice. S-ar putea să-și revadă viața și, în remușcarea care-i cuprinde, să strige: “N-am făcut nimic pentru Isus, care a făcut totul pentru mine. Viața mea a fost un eșec îngrozitor”.
-378-
Dragi tineri, când vă rugați să nu fiți duși în ispită, amintiți-vă că lucrarea voastră nu se sfârșește o dată cu rugăciunea. Apoi trebuie să răspundeți cât mai mult cu putință propriei voastre rugăciuni, rezistând și lăsându-L pe Isus să facă pentru voi ceea ce nu puteți face singuri. Nu puteți fi atât de bine stăpâniți în vorbire și comportament încât să nu-l provocați pe vrăjmaș să vă ispitească. Mulți dintre tinerii noștri, prin nesocotirea din neglijență a mustrărilor și avertizărilor ce le-au fost date, deschid larg ușa înaintea lui Satana. Având Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză și pe Isus ca Învățător ceresc, nu trebuie să rămânem neștiutori în ce privește cerințele Sale sau vicleniile lui Satana și să fim biruiți de ispitele lui. Nu va fi deloc o sarcină neplăcută să ne supunem voinței lui Dumnezeu, când acceptăm fără rezerve să fim conduși de Duhul Său.
Acum este timpul să lucrăm. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, atâta vreme cât vom trăi în această lume, ne va da o lucrare de făcut. Nu putem spune niciodată că nu avem nimic de făcut, atâta vreme cât rămâne o lucrare neterminată. Îmi doresc ca toți tinerii să vadă, așa cum am văzut eu, lucrarea pe care o pot face și că Dumnezeu îi va considera răspunzători pentru neglijarea ei. Cea mai mare lucrare realizată vreodată în lume a fost înfăptuită de Acela care a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. O persoană cu o minte ușuratică nu va împlini niciodată binele.
-379-
Slăbiciunea spirituală a multor tineri și tinere din acest veac este deplorabilă, pentru că ei ar putea fi puternici agenți ai binelui dacă ar fi consacrați lui Dumnezeu. Deplâng mult lipsa de statornicie a acelor tineri. Este un lucru pe care toți ar trebui să-l privim ca fiind jalnic. Pare să fie o lipsă a puterii de a face bine, o lipsă a efortului sincer de a asculta chemările datoriei, nu pe cele ale înclinațiilor. Unii par să nu aibă decât puțină tărie de a se împotrivi ispitei. Motivul pentru care ei sunt ca niște pitici în lucrurile spirituale este că nu se întăresc spiritual prin exercițiu. Stau nemișcați, când ar trebui să meargă înainte. Fiecare pas în viața de credință și datorie este un pas către cer. Îmi doresc mult să aud despre o reformă, în multe privințe, așa cum tinerii n-au mai făcut niciodată până acum. Fiecare perspectivă atrăgătoare pe care o poate inventa Satana este împinsă spre ei, pentru a-i face indiferenți și nepăsători în ce privește lucrurile veșnice. Sfatul meu este ca tinerii să facă eforturi deosebite pentru a se ajuta unul pe altul să trăiască în credincioșie față de legămintele pe care le-au făcut prin botez și să se angajeze solemn înaintea lui Dumnezeu că își vor retrage dragostea pe care o au față de îmbrăcăminte și ostentație.
Aș vrea să le reamintesc tinerilor care își împodobesc propriile persoane și poartă pene la pălărie că, din cauza păcatelor lor, capul Mântuitorului a purtat rușinoasa coroană de spini. Când petreceți timp prețios aranjându-vă îmbrăcămintea, amintiți-vă că Împăratul slavei a purtat o cămașă simplă, care n-avea nici o cusătură. Voi, care vă osteniți să vă împodobiți, vă rog să țineți minte că Isus era adesea obosit din cauza muncii neîncetate, a tăgăduirii și jertfirii de sine pentru a-i binecuvânta pe cei aflați în suferință și în nevoie. El a petrecut în rugăciune nopți întregi pe munții singuratici nu din pricina slăbiciunilor și nevoilor Sale, ci pentru că a văzut și a simțit slăbiciunea firilor voastre de a se împotrivi ispitelor vrăjmașului chiar în acele puncte în care sunteți acum biruiți. El a știut că veți fi indiferenți față de primejdii și că nu veți simți nevoia rugăciunii. În contul nostru, și-a revărsat rugăciunile către Tatăl Său, cu strigăte puternice și lacrimi. Acele lacrimi au fost vărsate și chipul Mântuitorului a fost umbrit de tristețe și suferință mai mult decât oricare dintre fiii oamenilor, pentru a ne salva pe noi chiar de mândria și iubirea de plăceri și deșertăciunea în care trăim acum și care alungă din suflet iubirea lui Isus.
-380-
Tineri prieteni, vă veți ridica și vă veți scutura de această înfricoșătoare indiferență și adormire care v-au făcut asemenea lumii? Veți lua voi aminte la glasul avertizării, care vă spune că nimicirea stă în calea celor care sunt relaxați în acest ceas de primejdie? Biete suflete frivole, răbdarea lui Dumnezeu nu vă va aștepta la nesfârșit. Cel care ține în mâini destinele noastre nu Se va lăsa tratat mereu cu ușurătate. Isus ne declară că acesta este un păcat mai mare decât acela care a adus nimicirea Sodomei și a Gomorei. Este păcatul acelora care au marea lumină a adevărului în aceste zile și care nu sunt mișcați spre pocăință. Este păcatul de a respinge lumina celei mai solemne solii de milă date lumii. Este păcatul celor care Îl văd pe Isus în pustia ispitei, aplecat și apăsat de agonia morții din pricina păcatelor lumii, și care totuși nu sunt mișcați spre pocăință deplină. A postit aproape șase săptămâni pentru a birui, în contul oamenilor, îngăduința poftei și deșertăciunii și dorința de etalare și cinstire lumească. El le-a arătat cum pot birui singuri după modelul biruinței Sale; însă nu este plăcut pentru firile lor să suporte conflictul și batjocura, luarea în râs și rușinea, toate de dragul Lui. Nu le este pe plac tăgăduirea de sine și nici să caute mereu să facă bine altora. Nu este plăcut să biruie cum a biruit Hristos, așa că întorc spatele modelului ce le-a fost dat spre copiere și refuză să imite exemplul pe care Mântuitorul a venit din curțile cerești să li-l lase.
Va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru aceia care au avut privilegiile și marea lumină care strălucește în zilele noastre, dar care au neglijat să urmeze lumina și să-și predea pe deplin inimile lui Dumnezeu.