Desconsiderarea îndurării
Evreii au avut ocazia să reflecteze asupra scenei la care fuseseră martori când se revărsase mânia lui Dumnezeu asupra celor mai importanți agenți în această mare răzvrătire. Bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu s-au arătat prin faptul că nu a exterminat acest popor nerecunoscător, când mânia Lui s-a aprins împotriva celor mai vinovați dintre ei. El a lăsat loc de pocăință adunării care se lăsase amăgită. Faptul că Domnul, Conducătorul lor nevăzut, a arătat atât de multă îndelungă răbdare și milă în această împrejurare este raportat cu claritate, ca dovadă că este dispus să-i ierte și pe cei mai mari păcătoși, atunci când își dau seama de păcatul lor și se întorc la El cu pocăință și umilință. Prin descoperirea răzbunării Domnului, adunarea fusese oprită din calea pe care se încumetau să meargă; însă nu erau convinși că păcătuiseră mult împotriva Sa, meritând mânia Lui din cauza căii lor răzvrătite.
E cu neputință ca oamenii să-I aducă lui Dumnezeu o jignire mai mare decât aceea de a disprețui și respinge uneltele omenești, pe care le-a rânduit spre călăuzirea lor. Ei nu numai că au făcut aceasta, dar și-au propus să-i sortească morții atât pe Moise, cât și pe Aaron. Acești oameni au fugit din preajma corturilor lui Core, Datan și Abiram de frica nimicirii; răzvrătirea lor însă nu era vindecată. Ei nu simțeau durere și disperare din cauza vinovăției lor. Nu simțeau acel efect al unei conștiințe trezite, mustrate pentru faptul că abuzează de cele mai prețioase privilegii ale lor și că păcătuiseră împotriva luminii și a cunoașterii. Putem învăța de aici lecții valoroase despre îndelunga răbdare a lui Isus, Îngerul care a mers înaintea evreilor în pustie.
-356-
Conducătorul lor nevăzut voia să-i salveze de la o nimicire rușinoasă. Iertarea îi așteaptă încă. Le este cu putință să capete iertare dacă se vor pocăi, chiar și acum. Răzbunarea lui Dumnezeu s-a apropiat acum de ei și i-a îndemnat să se pocăiască. O mediere deosebită și irezistibilă din cer le-a oprit răzvrătirea nerușinată. Dacă vor răspunde acum mijlocirii providenței lui Dumnezeu, pot fi salvați. Însă pocăința și umilința adunării trebuie să fie pe măsura fărădelegii lor. Descoperirea puterii fără echivoc a lui Dumnezeu i-a plasat dincolo de nesiguranță. Ei pot avea cunoștință despre adevărata poziție și sfânta chemare a lui Moise și a lui Aaron dacă vor voi acest lucru. Însă neglijarea de a privi dovezile pe care li le dăduse Dumnezeu le-a fost fatală. Ei nu și-au dat seama de importanța faptului de a acționa imediat pentru a căuta iertarea din partea lui Dumnezeu pentru păcatele lor grave.
Această noapte de probă pentru evrei nu a fost petrecută de către aceștia în mărturisire și pocăință pentru păcatele lor, ci inventând vreun mod de a se împotrivi dovezilor care îi arătau drept cei mai mari păcătoși. Ei strâng încă la piept ura lor plină de gelozie față de bărbații rânduiți de Dumnezeu și se întăresc în calea lor nebunească, de împotrivire față de autoritatea lui Moise și a lui Aaron. Satana era prezent, gata de a le strica judecata și de a-i duce la nimicire legați la ochi. Mintea lor fusese otrăvită peste măsură cu nemulțumire și aveau în cap ideea fixă, cu neputință de zdruncinat, că Moise și Aaron erau oameni răi și că erau răspunzători de moartea lui Core, Datan și Abiram, despre care credeau că ar fi putut fi salvatorii evreilor prin instaurarea unei mai bune stări de lucruri, în care lauda să ia locul mustrării și pacea locul neliniștii și conflictului.
-357-
Cu o zi în urmă, întregul Israel fugise alarmat de strigătul păcătoșilor condamnați care coborau în adânc; căci ziceau: “Să nu ne înghită pământul și pe noi.” “Dar a doua zi toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: ‘Voi ați omorât pe poporul Domnului!’” În indignarea lor, erau gata să-și pună cu violență mâinile asupra bărbaților rânduiți de Dumnezeu, despre care credeau că făcuseră un mare rău, ucigându-i pe cei ce erau buni și sfinți.
Însă prezența Domnului se face simțită în slava Sa, deasupra cortului, iar Israelul răzvrătit este oprit din calea nebunească a încumetării. Din înfricoșătoarea Lui slavă, Domnul Își îndreaptă glasul către Moise și Aaron, cu aceleași cuvinte pe care poruncise acestora cu o zi înainte să le adreseze adunării lui Israel. “Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări și-i voi nimici într-o clipă!”
Aici vedem un exemplu uimitor al orbirii care va cuprinde mintea oamenilor care se întorc de la lumină și dovezi. Aici vedem puterea răzvrătirii hotărâte și cât de dificil este să fie oprită. Lucru sigur, evreii avuseseră cele mai convingătoare dovezi prin nimicirea bărbaților care îi amăgiseră; dar ei rezistau încă sfidători și cutezători și îl acuzau pe Moise și pe Aaron de uciderea unor bărbați buni și sfinți. “Căci răzvrătirea este asemenea păcatului vrăjitoriei, iar încăpățânarea este ca fărădelegea și idolatria.”
Moise nu a simțit vina păcatului și nu s-a grăbit să se îndepărteze, la cuvântul Domnului, și să lase adunarea să piară, așa cum fugiseră evreii cu o zi înainte de lângă corturile lui Core, Datan și Abiram. Moise a zăbovit; căci el nu putea să accepte să lase să moară acea mare mulțime, deși știa că pentru răzvrătirea lor continuă ei meritau răzbunarea lui Dumnezeu. El s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, căci poporul nu simțea nevoia să se umilească; a mijlocit pentru ei pentru că nu simțeau nevoia să medieze pentru ei înșiși.
-358-
Moise este tipul, reprezentarea lui Hristos. În acest moment critic, Moise a manifestat interesul Adevăratului Păstor pentru turma pe care o are în grijă. El s-a rugat ca mânia unui Dumnezeu jignit să nu nimicească cu desăvârșire poporul pe care l-a ales. Iar prin mijlocirea lui a oprit brațul răzbunării pentru ca Israelul răzvrătit și neascultător să nu ajungă la capătul existenței lui. El i-a spus lui Aaron ce cale să urmeze în acea criză teribilă, când izbucnise mânia lui Dumnezeu și plaga începuse. Aaron a rămas cu cădelnița lui, legănând-o înaintea Domnului, în timp ce rugăciunile de mijlocire ale lui Moise se înălțau o dată cu fumul de tămâie. Moise nu a îndrăznit să-și înceteze rugăciunile fierbinți. El s-a prins de puterea Îngerului, cum a făcut și Iacov când se lupta cu El, și, asemenea lui Iacov, a biruit. Aaron stătea între cei vii și cei morți când a venit răspunsul plin de îndurare: Am auzit rugăciunea ta, nu-i voi nimici cu desăvârșire. Chiar bărbații pe care adunarea îi disprețuia și voia să îi sortească morții, chiar aceștia s-au rugat în favoarea lor, pentru ca sabia răzbunării lui Dumnezeu să intre din nou în teacă, iar Israelul păcătos să fie cruțat.