Caracterul pus la probă
Când a auzit cuvintele lui Core, Moise s-a umplut de durere și a căzut cu fața la pământ înaintea poporului: “A vorbit lui Core și la toată ceata lui, și a zis: ‘Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfânt și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege. Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui. Mâine, puneți foc în ele și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii ai lui Levi!’ Moise a zis lui Core: ‘Ascultați, dar copiii lui Levi! Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-I slujiți? V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția! De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?’” Moise le-a spus că Aaron nu și-a luat nici o slujbă cu de la sine putere; că Dumnezeu îl pusese în această slujbă sacră.
Datan și Abiram au spus: “N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpânești peste noi? Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
-348-
Ei l-au acuzat pe Moise ca fiind cauza pentru care nu intraseră în țara făgăduită. Au spus că Dumnezeu nu S-a purtat cu ei așa. El nu a spus că vor muri în pustie și ei nu vor crede niciodată că El a spus așa ceva; Moise a spus aceasta, nu Domnul; și că era totul pus la cale de către Moise, ca să nu-i ducă în țara Canaanului. Au amintit cum i-a scos el dintr-o țară în care curgea lapte și miere. În răzvrătirea lor oarbă, ei au uitat suferințele din Egipt și plăgile devastatoare care fuseseră aduse asupra țării. Iar acum îl acuzau pe Moise că i-a scos dintr-o țară bună pentru a-i ucide în pustie, ca să se îmbogățească el cu averile lor. Într-un mod insolent, l-au întrebat pe Moise dacă este de părere că nu există nimeni suficient de înțelept în toată suflarea lui Israel care să-și dea seama de adevăratele lui intenții și care să-i descopere impostura; sau dacă își imaginează că îl vor lăsa cu toții să-i ducă încoace și încolo ca pe niște orbi, după placul lui, când spre Canaan, când iarăși înapoi spre Marea Roșie și Egipt. Ei au rostit aceste cuvinte înaintea adunării și au refuzat cu vehemență să mai recunoască autoritatea lui Moise și a lui Aaron.
Moise a fost extrem de tulburat de aceste acuzații nedrepte. El s-a adresat lui Dumnezeu înaintea poporului, pentru a primi un răspuns dacă acționase vreodată în mod arbitrar și L-a implorat să-i fie judecător. Poporul era, în general, lipsit de afecțiune față de el și se afla sub influența faptelor expuse greșit de către Core. “Moise a zis lui Core: ‘Tu și toată ceata ta, mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei împreună cu tine și Aaron. Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămâie în ea și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui’. Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron.”
-349-
Core și ceata lui, care, în încrederea pe care o aveau în ei înșiși, aspirau la preoție, chiar au luat cădelnițele și au stat împreună cu Moise la ușa cortului. Core își alimentase invidia și răzvrătirea până când se amăgise singur; și el chiar credea că adunarea forma un popor desăvârșit în neprihănire; că Moise era un conducător tiranic, insistând continuu asupra necesității ca adunarea să fie sfântă, când de fapt nu era nevoie de acest lucru, întrucât ei erau sfinți.
Acești răzvrătiți îi amăgiseră prin lingușire pe cei mai mulți din popor să creadă că ei erau drepți și că toate necazurile lor veneau din partea lui Moise, conducătorul lor, care le aducea neîncetat aminte de păcatele lor. Poporul gândea că dacă ar fi condus Core și i-ar fi încurajat, ocupându-se de faptele lor în neprihănire, în loc să le reamintească eșecurile, ei ar fi avut o călătorie foarte liniștită și plăcută, iar el i-ar fi condus, fără nici o îndoială, nu înainte și înapoi, prin pustie, ci către țara făgăduită. Ei au zis că Moise, nu Domnul, a fost cel care le-a spus că nu vor putea intra în țară.
Răzvrătiții pier
Core, în prea marea sa încrederea în sine, a strâns toată adunarea lui Israel împotriva lui Moise și Aaron “la ușa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis: ‘Depărtați-vă din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă.’ Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: ‘Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit și să Te mânii împotriva întregii adunări?’
Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: ‘Vorbește adunării și spune-i: ’Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!”’ Și Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. A vorbit adunării, și a zis: ‘Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți o dată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.’ Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor. Moise a zis: ‘Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul; dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor pogorî de vii în locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul’.” Când Moise a terminat de vorbit, pământul s-a deschis și corturile lor împreună cu tot ceea ce le aparținea au fost înghițite. Ei au căzut de vii în crăpătură, pământul s-a închis deasupra lor și au pierit din mijlocul adunării.
-350-
Când copiii lui Israel au auzit strigătul celor care piereau, au fugit la o mare depărtare de ei. Știau că într-o măsură erau vinovați; căci ei fuseseră de acord cu acuzațiile împotriva lui Moise și Aaron și se temeau că vor pieri alături de cei vinovați. Însă judecata lui Dumnezeu nu se terminase încă. Un foc ieși din norul de slavă și mistui pe cei două sute cincizeci de bărbați care arseseră tămâie. Aceștia erau căpetenii; ceea ce înseamnă, în general, oameni cu o bună judecată și cu influență în adunare, bărbați cu renume. Ei erau foarte prețuiți, iar judecata lor fusese adesea căutată în chestiuni dificile. Ei erau însă atinși de o influență rea și au devenit invidioși, geloși și răzvrătiți. Ei nu au pierit împreună cu Core, Datan și Abiram pentru că ei au fost primii în răzvrătire. Ei au fost primii care au văzut sfârșitul conducătorilor răzvrătiți și au avut ocazia să se pocăiască de crima lor. Nu se împăcau însă cu nimicirea acelor oameni răi, iar mânia lui Dumnezeu a venit asupra lor, nimicindu-i și pe ei.
“Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: ‘Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite. Cu cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor, să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel’.”