Core, Datan și Abiram
Prin hotărârea lui Dumnezeu, acestor bărbați li se acordaseră onoruri deosebite. Ei fuseseră din numărul celor șaptezeci de bătrâni care au urcat pe munte împreună cu Moise și au privit slava lui Dumnezeu. Ei au văzut lumina strălucitoare care acoperea forma divină a lui Hristos. Partea de jos a acestui nor arăta ca “un fel de culoare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui”. Acești bărbați s-au aflat în prezența slavei Domnului și au mâncat și au băut fără să fie nimiciți de curăția și slava de neegalat care se răsfrângeau asupra lor. Dar o schimbare se produsese. O ispită, ușoară la început, fusese primită; și, pentru că a fost încurajată, s-a întărit până când imaginația a trecut sub stăpânirea puterii lui Satana. Sub masca celei mai ușuratice prefăcătorii, acești bărbați s-au aventurat în lucrarea lor de nemulțumire. La început, ei au lansat aluzii în treacăt și au exprimat îndoieli care și-au găsit atât de ușor loc în mintea multora, încât s-au aventurat și mai departe. Și, primind din ce în ce mai mult confirmarea suspiciunilor lor prin câte un cuvânt venit ba de la unul, ba de la altul, fiecare dintre aceștia spunând ce credea despre anumite lucruri pe care le observase, aceste suflete amăgite au ajuns să creadă cu adevărat că sunt plini de zel pentru Domnul în această chestiune și că nu vor avea nici o scuză dacă nu-și împlineau până la capăt scopul de a-l face pe Moise să vadă și să simtă ce poziție dezastruoasă ocupă el față de Israel. Puțin aluat de neîncredere, de disensiune, invidie și gelozie dospea tabăra lui Israel.
-344-
Core, Datan și Abiram și-au început lucrarea plină de cruzime asupra bărbaților cărora Dumnezeu le încredințase răspunderi sacre. Ei au reușit să înstrăineze două sute cincizeci de căpetenii, bărbați cu renume, vestiți în adunare. Cu acești bărbați puternici și influenți de partea lor, ei au fost siguri că vor reuși să aducă o schimbare radicală în starea de lucruri existentă. Credeau că pot transforma modul de conducere a lui Israel și că îl pot îmbunătăți mult față de actuala guvernare.
Core nu era satisfăcut de poziția sa. Era legat de serviciul de la cortul întâlnirii; cu toate acestea, dorea să fie înălțat la rangul de preot. Dumnezeu stabilise ca Moise să fie guvernator principal, iar preoția le fusese dată lui Aaron și fiilor lui. Core hotărî să-l silească pe Moise să schimbe ordinea lucrurilor, pentru ca el să poată fi înălțat la demnitatea preoției. Ca să fie mai sigur de împlinirea scopului său, îi atrase în această răzvrătire pe Datan și Abiram, descendenți ai lui Ruben. Raționamentul lor era că, fiind descendenți ai celui mai mare fiu al lui Iacov, autoritatea de conducător, pe care o uzurpase Moise, le aparținea; și, alături de Core, erau hotărâți să obțină slujba preoției. Aceștia trei au devenit foarte zeloși într-o lucrare a răului și au influențat două sute cincizeci de bărbați cu renume, care erau de asemenea bărbați hotărâți să li se alăture pentru a participa și ei la preoție și la guvernare.
-345-
Dumnezeu îi onorase pe leviți prin aceea că îi numise să slujească în cort, pentru că nu luaseră parte la confecționarea și închinarea la vițelul de aur și pentru credincioșia lor arătată prin executarea poruncii lui Dumnezeu asupra celor idolatri. Leviților li se încredințase și slujba de ridicare a cortului și a taberei lor în jurul acestuia, în timp ce triburile lui Israel își înălțau corturile la o anumită distanță de el, iar când călătoreau, leviții desfăceau cortul și îl purtau, împreună cu chivotul și cu toate piesele sacre de mobilier. Pentru că Dumnezeu îi onorase astfel pe leviți, ei deveniseră ambițioși, căutând o slujbă și mai înaltă, pentru a putea obține o mai mare influență asupra adunării. “Ei s-au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și le-au zis: ‘Destul! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?’”
Lingușeala și compasiunea prefăcută
Nimic nu le va face oamenilor o plăcere mai mare decât să fie lăudați, lingușiți când sunt greșiți și în întuneric și merită să fie mustrați. Core a câștigat atenția israeliților și apoi simpatia lor, reprezentându-l pe Moise ca pe un conducător despotic. El a spus că acesta era prea aspru, prea poruncitor, prea dictatorial și că mustra poporul ca și cum ar fi fost păcătoși, când ei erau de fapt un popor sfânt, sfințiți pentru Domnul și că Domnul era în mijlocul lor. Core le-a reamintit incidentele din experiența călătoriilor lor prin pustie, când fuseseră aduși în strâmtorări și când mulți dintre ei muriseră din pricina cârtirilor și neascultării, iar ei, din pricina simțămintelor pervertite, au crezut că înțeleg foarte clar că toate necazurile lor ar fi putut fi evitate, dacă Moise s-ar fi comportat altfel. El era prea neînduplecat, prea poruncitor și au hotărât că toate nenorocirile lor din pustie i se datorau lui.
-346-
Core, spiritul conducător, mărturisea că are o mare înțelepciune, prin care deosebea adevăratul motiv al încercărilor și suferințelor lor.
În această lucrare a nemulțumirii a fost o armonie și o convergență de păreri și simțăminte printre aceste elemente turbulente mai mare decât fusese vreodată mai înainte. Succesul lui Core de a câștiga de partea sa cea mai mare parte din adunarea lui Israel l-a făcut să se simtă încrezător că era înțelept și corect în judecată și că Moise era într-adevăr autoritatea uzurpatoare care amenința prosperitatea și mântuirea lui Israel. El pretindea că Dumnezeu îi descoperise acest lucru și pusese asupra lui povara de a schimba conducerea lui Israel chiar înainte de a fi prea târziu. El a declarat că adunarea nu era vinovată; ei erau neprihăniți. Toată această agitație despre faptul că împotrivirea adunării a adus asupra lor mânia lui Dumnezeu era o greșeală. Oamenii nu voiau decât drepturile lor, voiau independență individuală.
În timp ce un vag sentiment legat de răbdarea plină de jertfire de sine a lui Moise lupta cu disperare să facă apel la amintirile lor și în timp ce înaintea ochilor li se perindau eforturile lui dezinteresate în favoarea lor, pe când erau în lanțurile sclaviei, conștiința lor era oarecum tulburată. Unii nu erau cu totul de acord cu Core în privința părerilor lui despre Moise și au căutat să vorbească în apărarea sa. Core, Datan și Abiram trebuia să aducă înaintea poporului vreun motiv anume pentru care Moise arătase de la început un interes atât de mare pentru adunarea lui Israel. Mintea lor egoistă, care a fost degradată prin activitatea lor ca unelte ale lui Satana, sugerează că a descoperit în sfârșit obiectul aparentului interes al lui Moise. El plănuise ca ei să tot rătăcească prin pustie, până când toți sau aproape toți aveau să piară, iar el să ajungă în posesia averilor lor.
Core, Datan și Abiram și cele două sute cincizeci de căpetenii care li se alăturaseră deveniseră la început geloși, apoi invidioși și, în cele din urmă, răzvrătiți. Ei discutaseră despre poziția de conducător al poporului, pe care o deținea Moise, până când și-au imaginat că aceasta este o funcție vrednică de invidiat, pe care oricare dintre ei o putea ocupa la fel de bine ca el. Și s-au lăsat cuprinși de nemulțumire, până când au ajuns să se amăgească deplin și au gândit că Moise și Aaron se plasaseră cu de la ei putere în pozițiile pe care le ocupau în Israel. Au spus că Moise și Aaron se înălțaseră mai presus de adunarea Domnului când și-au arogat funcția doar familiei lor. Au mai zis că le ajungea dacă erau la același nivel cu frații lor; căci ei nu erau mai sfinți decât poporul, care se bucura în aceeași măsură de prezența și protecția deosebită a lui Dumnezeu.