Nu ne plângem de suferințele din acele zile de încurcături și lipsuri crunte, care făceau necesară exercitarea credinței. Acelea au fost cele mai fericite zile din viața noastră. Atunci am învățat simplitatea credinței. Atunci, când eram strâmtorați, L-am pus pe Domnul la încercare și ne-am convins. El era consolarea noastră. El a fost pentru noi ca umbra unei stânci într-un ținut pustiu. Este un lucru nefericit pentru tine, fratele meu, și în general pentru tinerii noștri pastori că atât tu, cât și ei nu ați avut o experiență similară în privațiuni, încercări și nevoi; căci o experiență ca aceasta ar fi valorat pentru tine mai mult decât case sau pământuri, aur sau argint.
Când ne referim la experiența noastră din trecut, plină de trudă și lipsuri, când am muncit cu mâinile noastre pentru a ne întreține și a publica adevărul chiar la începutul lucrării, unii dintre predicatorii noștri tineri, care nu aveau decât experiența câtorva ani în lucrare, par să fie iritați și ne acuză că ne lăudăm cu propriile noastre fapte. Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că viețile lor au fost atât de lipsite de compasiune față de noi și că acest contrast nu este plăcut simțămintelor pe care le au. Faptul că înaintea lor a fost prezentată experiența altora, într-un contrast atât de mare cu propria lor cale, face ca eforturile lor să nu apară în acea lumină favorabilă în care ar dori ei.
Când am început lucrarea, aveam amândoi o sănătate precară. Soțul meu era dispeptic; cu toate acestea, cu credință, Îl rugam de trei ori pe zi pe Dumnezeu să îi dea putere. Soțul meu mergea cu coasa la câmp și, în tăria pe care i-o dăduse Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile noastre fierbinți, cosind, câștiga atât cât să ne cumpărăm îmbrăcăminte simplă, decentă, și să plătim drumul până în vreun stat îndepărtat, pentru a prezenta adevărul înaintea fraților noștri.
-319-
Viețile noastre sunt întrețesute cu cauza lui Dumnezeu. Nu avem nici un alt interes pe lângă această lucrare. Iar când vedem ce pași a făcut cauza pornind de la un foarte neînsemnat început, întărindu-se și prosperând încet, dar sigur, când vedem succesul cauzei în slujba căreia am trudit, suferit și aproape că ne-am jertfit viețile, cine ne va opri sau interzice să ne lăudăm în Dumnezeu? Experiența pe care am căpătat-o în această cauză este prețioasă pentru noi. Am investit totul în ea.
Moise a fost cel mai blând om care a trăit vreodată; cu toate acestea, din pricina cârtirilor copiilor lui Israel, a fost silit în mod repetat să le reamintească modul păcătos în care s-au purtat după ce au părăsit Egiptul și să-și apere linia de conduită în calitate de conducător al lor. Chiar înainte de a-și părăsi poporul, când era gata să moară, el a repetat înaintea lor calea de murmur și răzvrătire pe care au urmat-o de când părăsiseră Egiptul și cum interesul și iubirea pe care le avea pentru ei îl împinseseră să pledeze în favoarea lor în fața lui Dumnezeu. El le-a povestit cum Îl rugase fierbinte pe Domnul să-l lase să treacă Iordanul în țara făgăduită; “însă Domnul S-a mâniat pe mine din cauza voastră și n-a vrut să mă asculte”. Moise le-a pus înainte păcatele și le-a zis: “V-ați tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc”. Le-a spus de câte ori se rugase lui Dumnezeu și își smerise sufletul în chinuri din pricina păcatelor lor.
-320-
Era intenția lui Dumnezeu ca Moise să le reamintească frecvent copiilor lui Israel fărădelegile și răzvrătirile lor, pentru ca ei, văzându-și păcatele, să-și poată smeri inimile înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu voia ca ei să uite greșelile și păcatele care Îi stârniseră mânia împotriva lor. Reamintirea fărădelegilor lor și a îndurărilor și bunătății lui Dumnezeu față de ei, pe care nu le apreciau, nu era pe placul simțămintelor pe care le aveau. Totuși, Dumnezeu a poruncit ca acest lucru să fie făcut.
Mi s-a arătat că tinerii asemenea ție, care nu au avut decât câțiva ani de experiență imperfectă în cauza adevărului prezent, nu sunt cei în care Dumnezeu va avea încredere să le încredințeze responsabilități apăsătoare și să-i călăuzească în această lucrare. Asemenea persoane ar trebui să manifeste diplomație în ce privește luarea unor poziții care vor intra în conflict cu judecata și opiniile celor cu o experiență mai avansată, ale căror vieți s-au întrețesut cu cauza lui Dumnezeu aproape tot atâția ani câți ai trăit tu și care au avut un rol activ în această lucrare de la neînsemnatul ei început. Dumnezeu nu va alege bărbați care au doar puțină experiență și o considerabilă încredere în sine pentru a conduce această lucrare importantă, sacră. Este prea mult în joc aici. Bărbații care nu au avut decât o mică experiență în suferințele, încercările, împotrivirea și privațiunile ce au fost îndurate pentru a aduce lucrarea în starea actuală de înflorire ar trebui să fie neîncrezători în ei înșiși.
Tinerii care se angajează acum în lucrarea de predicare a adevărului ar trebui să cultive modestia și umilința. Ei ar trebui să aibă grijă în ce privește înălțarea de sine, ca să nu fie prăbușiți. Vor avea de dat socoteală pentru lumina clară a adevărului care strălucește acum asupra lor. Am văzut că Dumnezeu este nemulțumit de dispoziția pe care o au unii de a cârti împotriva celor care au dus cele mai grele bătălii pentru ei și care au suferit atât de mult la începutul vestirii soliei, când lucrarea mergea greu.
Dumnezeu privește asupra lucrătorilor experimentați, care au trudit sub apăsarea greutăților și a poverilor chinuitoare în vremea în care nu existau decât puțini care să-i ajute să le poarte; și El are o grijă plină de gelozie față de cei care s-au dovedit credincioși. El era nemulțumit de aceia care stau gata să batjocorească și să găsească vină la acei servi ai lui Dumnezeu care au încărunțit lucrând la zidirea cauzei adevărului prezent. Imputările și cârtirile voastre, tinerilor, vor sta cu siguranță împotriva voastră în ziua lui Dumnezeu. Atâta vreme cât Dumnezeu nu a pus responsabilități grele asupra voastră, nu vă părăsiți locul și nu vă bazați pe propria voastră judecată independentă, asumându-vă răspunderi pentru care nu sunteți pregătiți.
-321-
Dragă frate și soră, aveți nevoie să cultivați vigilența și umilința și să fiți sârguincioși în privința rugăciunii. Cu cât mai adânc trăiți în Dumnezeu, cu atât mai clar vă veți vedea slăbiciunile și primejdiile care vă amenință. O perspectivă practică asupra Legii lui Dumnezeu și o înțelegere clară a ispășirii lui Hristos vă vor da o cunoaștere a propriilor voastre persoane și vă vor indica unde nu ați reușit să desăvârșiți caracterul creștin. Pe scurt, aveți amândoi nevoie de o experiență în ce privește voința lui Dumnezeu pentru voi. Când vă veți vedea marea lipsă spirituală, vă veți da seama de faptul că stricăciunea omenească amintită în Cuvântul lui Dumnezeu este un fapt adevărat în experiența voastră. Sunteți amândoi fariseici și în pericol de a rămâne într-un mod înfricoșător și de bunăvoie în întuneric în ceea ce privește primejdiile care vă pândesc și starea reală în care vă aflați înaintea lui Dumnezeu.
Aveți nevoie amândoi să deprindeți datoriile care vă revin în diferitele împrejurări și legături ale vieții. V-ați neglijat îndatoririle atât față de Dumnezeu, cât și față de om. Aveți atât de multă nevoie de cunoaștere de sine! Neștiința propriilor voastre inimi vă face să treceți cu vederea necesitatea unei experiențe vii, zilnice în viața divină. Într-un anumit grad, nesocotiți oportunitatea de a avea în mod constant asupra voastră o înrâurire divină. Aceasta este absolut necesară pentru înfăptuirea lucrării lui Dumnezeu. Dacă o neglijați și treceți mai departe cu un spirit de independență și încredere în noi înșivă, veți fi lăsați să faceți greșeli foarte mari. Trebuie să întrețineți în mod constant o smerenie a minții și un spirit de dependență. Cel care își simte propria slăbiciune va privi mai sus de propria persoană și va simți nevoia de a primi în mod constant putere de sus. Harul lui Dumnezeu îl va conduce să practice și să întrețină un spirit de continuă recunoștință. Cel care își cunoaște cel mai bine propriile slăbiciuni va ști că numai harul fără pereche al lui Dumnezeu este acela care va triumfa asupra răzvrătirii inimii.
-322-
Aveți nevoie să vă familiarizați atât cu punctele slabe, cât și cu cele tari din caracterele voastre pentru a fi întotdeauna păziți de a vă angaja în încercări și de a vă asuma responsabilități pentru care Dumnezeu nu v-a avut niciodată în vedere. Nu ar trebui să vă comparați acțiunile și să vă cântăriți viețile, folosind vreun standard omenesc, ci prin regula datoriei, care este descoperită în Biblie. Frate și soră A., aveți de făcut pentru voi înșivă o lucrare despre care nici nu ați visat că este necesar să o faceți. Ani în șir ați nutrit ispite și invidie față de noi și lucrarea noastră. Acest lucru nu este plăcut lui Dumnezeu. S-ar putea să gândiți că aveți încredere în mărturiile pe care le-a dat Dumnezeu, însă neîncrederea că acestea sunt de la Dumnezeu câștigă teren în voi.
Lucrările tale, frate A., ar avea mai mult succes în convertirea sufletelor la adevăr, dacă te-ai ocupa atât de partea practică, cât și de cea teoretică, având în inima ta elementele practice, vii, pe care să le împlinești apoi în propria ta viață. Trebuie să ai un sprijin mai solid acolo sus. Ești mult prea dependent de ceea ce te înconjoară. Dacă ai un auditoriu mare, ești mobilizat și ai dorința de a le ține o cuvântare. Însă uneori numărul ascultătorilor tăi scade, moralul tău se prăbușește și nu ai decât puțin curaj să lucrezi. Cu siguranță, ceva lipsește. Nu te-ai prins cu putere de Dumnezeu. Unele dintre cele mai importante adevăruri din învățăturile lui Hristos au fost propovăduite de El doar unei femei samaritence care a venit să scoată apă, în timp ce El, fiind ostenit, era așezat lângă fântână ca să Se odihnească. Izvorul de apă vie era în El. Izvorul de apă vie trebuie să fie în noi, țâșnind spre a-i înviora pe cei care sunt aduși sub influența noastră.
Hristos căuta oameni în orice loc — pe străzile publice, în case particulare, în sinagogi, pe țărmul mării. Trudea toată ziua, predicând mulțimii și vindecând bolnavii care-i erau aduși; și adesea, după ce dădea drumul oamenilor ca să se poată întoarce la casele lor, pentru a se odihni și dormi, Își petrecea toată noaptea în rugăciune, pentru ca dimineața să revină și să-și reînnoiască eforturile. O, frate și soră, în realitate, nu știți nimic despre tăgăduire și jertfire de sine pentru Hristos și pentru adevăr. Trebuie să depindeți cu mult mai mult de Dumnezeu și mai puțin de propria voastră destoinicie. Aveți nevoie să vă ascundeți în Dumnezeu.
-323-
Frate A., ai înclinația de a fi sever în mustrare și de a-ți forma păreri personale despre indivizi, mai cu seamă dacă ți-au trecut calea; și, luându-te după modul în care vezi cazul respectiv, te porți uneori cu ei fără cruțare. Nu ai fost un bărbat cu inimă bună, milostiv și politicos, ca Acela care îți este Exemplu. Trebuie să-ți îmblânzești spiritul, să fii mai blând și mai politicos și să ai mai multă bunăvoință dezinteresată. Trebuie să-ți aduci sufletul într-o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu, prin rugăciune serioasă amestecată cu credință vie. Fiecare rugăciune făcută cu credință îi înalță pe cei ce se roagă deasupra îndoielilor descurajante și pasiunilor omenești. Rugăciunea dă tăria de a relua lupta cu puterile întunericului, de a purta încercările cu răbdare și de a îndura necazurile ca niște buni soldați ai lui Hristos.
În timp ce sfetnici îți sunt îndoielile și temerile proprii sau câtă vreme încerci să rezolvi tot ceea ce nu poți vedea clar înainte să ai credință, nedumeririle tale nu vor face altceva decât să crească și să se adâncească. Dacă vii la Dumnezeu, simțind că ești lipsit de ajutor și dependent de El, așa cum ești în realitate, și dacă, în rugă umilă și plină de încredere, faci cunoscute nevoile tale înaintea Lui, a cărui cunoaștere este infinită, care vede totul în creația Sa și care cârmuiește totul prin voința și cuvântul Său, El poate face ceva pentru strigătul tău și va face, lăsând ca lumina să strălucească în inima ta și pretutindeni în jurul tău; căci sufletul tău, prin rugăciune sinceră, este adus în legătură cu mintea Celui Nesfârșit. S-ar putea ca în acel moment să nu ai nici o dovadă deosebită că fața Răscumpărătorului tău se apleacă asupra ta cu iubire și compasiune; dar este întocmai ceea ce se întâmplă. Se poate să nu simți atingerea Sa reală, dar mâna Lui Se află deasupra ta cu iubire și duioșie plină de milă.