Capitolul 29 — “Luați seama”
Următoarele cuvinte sunt adresate celor doi frați din _____, însă, deoarece se pot aplica multora, sunt date spre folosul bisericii:
Stimați frați,
În viziunea care mi s-a dat în localitatea voastră, mi-a fost arătat ceva cu privire la voi amândoi. Îngerul a arătat spre voi și a spus aceste cuvinte: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” (Luca 21, 34.)
Am văzut că voi amândoi aveți o luptă puternică în fața voastră; aveți de dus o luptă continuă pentru a scoate lumea din inimă, căci o iubiți. Marea voastră preocupare trebuie să fie cum să-L iubiți pe Isus și slujirea Lui, mai mult decât lumea. Dacă iubiți mai mult lumea, faptele voastre vor scoate la iveală acest lucru. Dacă iubiți mai mult pe Isus și slujirea Lui, faptele voastre vor da, de asemenea, mărturie pentru aceasta. Am văzut că mulți din această lume au privirea ațintită la voi. Mulți ar tresălta dacă voi ați cădea, iar alții s-ar bucura dacă ați face progrese. Satana și îngerii lui cei răi vă vor prezenta slava acestei lumi. Dacă vă veți închina lui sau unei comori lumești, el va face tot ce va putea pentru a o înfățișa într-o lumină plăcută, spre a vă atrage să o iubiți și să vă închinați lui.
Domnul Isus și îngerii voștri păzitori vor să vă ridicați mai presus de fermele, vitele și comorile voastre pământești, îndreptându-vă spre Împărăția cerurilor, spre o moștenire veșnică, o viață veșnică în Împărăția slavei. Îngerul a spus: “Trebuie să muriți față de această lume.” “Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2, 15)
-169-
Am văzut că, dacă bogăția s-ar dobândi prin providența lui Dumnezeu, nu ar fi păcat să o ai; și dacă s-ar ivi ocazii pentru a folosi aceste mijloace pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, nu ar fi păcat să le ai. Însă, dacă se prezintă ocazii favorabile fraților pentru a-și folosi averea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu și spre slava Sa, și ei nu fac acest lucru, vor greși. În timpul de probă, ceea ce a constituit o comoară pentru ei se va dovedi a fi ceva potrivnic. Atunci, toate ocaziile de a folosi viața spre slava lui Dumnezeu vor fi trecut și, într-un chin sufletesc teribil, ei își vor arunca bogățiile la cârtițe și lilieci. Aurul și argintul nu-i vor putea mântui în ziua aceea. Acestea vor cădea asupra lor ca o greutate zdrobitoare, pentru că va trebui să dea socoteală de isprăvnicia lor, de modul în care au folosit banii Domnului. Iubirea de sine i-a făcut să creadă că le-au aparținut lor, că ei puteau face ce doreau cu toți banii lor. Însă atunci ei vor simți, vor simți cu amar, și vor înțelege că banii, mijloacele pe care ei le-au avut, le-au fost doar împrumutate de Dumnezeu, pentru a-I fi înapoiate cu credincioșie și folosite pentru înaintarea cauzei Sale. Bogățiile lor i-au înșelat. Ei au considerat că sunt săraci și au trăit doar pentru ei înșiși, iar în cele din urmă vor descoperi că acea parte pe care trebuia să o folosească pentru cauza lui Dumnezeu constituie o teribilă povară pentru ei.
Îngerul lui Dumnezeu a spus: “Duceți totul la altar, să fie o jertfă vie, care se mistuie. La nevoie, legați totul cu funii, dacă nu puteți păstra acolo. Consacrați-vă rugăciunii. Țineți totul pe altar. Întăriți-vă prin puterea lui Dumnezeu.”“Vindeți tot ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul, și unde nu roade molia.” (Luca 12, 33.) “Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” (Matei 6, 19.20.)
-170-
Am văzut că, dacă Dumnezeu v-ar fi dat mai multă bogăție, acest lucru v-ar fi umilit, pentru că ar fi pus asupra voastră mai multe obligații. Acolo unde se dă mult, chiar în cele ale lumii acesteia, se și cere mult. În vederea acestui principiu, voi trebuie să aveți caractere nobile, generoase. Căutați ocazii de a face bine cu ceea ce aveți. “Strângeți-vă comori în ceruri.”
Am văzut că nu mai puțin se cere de la creștini în ultima vreme să aibă un spirit de generozitate și să consacre Domnului o parte din venitul lor. Orice creștin adevărat a considerat aceasta un privilegiu, însă unii, care sunt creștini doar cu numele, au socotit aceasta o povară; harul și iubirea lui Dumnezeu nu au lucrat în ei niciodată fapte bune, căci, dacă s-ar fi petrecut acest lucru, ei ar fi făcut să înainteze cauza Mântuitorului lor. Însă creștinilor care trăiesc în timpul din urmă, care-L așteaptă pe Domnul lor, li se cere chiar mai mult decât atât — Dumnezeu le cere să sacrifice.
Îngerul a spus: “Domnul Isus n-a lăsat urme strălucitoare pe care să mergeți. Pășiți îndeaproape pe urmele Lui. Trăiți o viață de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine, ca a Lui, și veți moșteni împreună cu El cununa slavei.”
Capitolul 30 — Tânărul bogat
Pe data de 8 oct. 1857, mi-a fost arătat în viziune la Monterey, Michigan, că starea multor păzitori ai Sabatului era asemănătoare cu cea a tânărului care a venit la Isus ca să știe ce să facă pentru a moșteni viața veșnică.
“Atunci s-a apropiat de Isus un om și a zis: ‘Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?’ El i-a răspuns: ‘Ce bine? Binele este unul singur. Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile’. ‘Care?’ I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: ‘Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturie mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’. Tânărul i-a zis: ‘Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?’ ‘Dacă vrei să fii desăvârșit’, i-a zis Isus, ‘du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă’. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții.
-171-
Isus a zis ucenicilor Săi: ‘Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu’. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: ‘Cine poate atunci să fie mântuit?’ Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: ‘La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință’.” (Matei 19, 16-26)
Isus a citat cinci din ultimele șase porunci tânărului bogat și de asemenea cea de-a doua din cele două porunci mari, pe care se bazează ultimele șase porunci. El credea că le-a ținut pe cele care au fost menționate. Isus a menționat cele patru porunci care arată datoria noastră față de Dumnezeu. Ca răspuns la întrebarea tânărului bogat “Ce-mi mai lipsește?”, Isus i-a spus: “Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în ceruri.”
Aici era lipsa. El greșise în ce privește ținerea primelor patru porunci, cât și a ultimelor șase. El nu-și iubise aproapele ca pe sine însuși. Domnul Isus a spus: “Dă la săraci”. Isus S-a atins de bogățiile lui. “Vinde tot ce ai și dă la săraci.” Arătând direct către acestea, El i-a scos în evidență idolul. Iubirea lui pentru bogăție era mai presus de orice; de aceea îi era imposibil să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lui, cu tot sufletul lui, cu toată mintea lui. Și această iubire supremă pentru avere l-a făcut să-și închidă ochii față de nevoile semenilor lui. El nu și-a iubit aproapele ca pe sine însuși și de aceea a dat greș în ținerea ultimelor șase porunci. Inima lui era acolo unde era și comoara lui. Aceasta a fost copleșită de comorile lui pământești. Și-a iubit bogățiile mai mult decât pe Dumnezeu, mai mult decât comoara cerească. El auzise condițiile din gura lui Isus. Dacă ar fi vândut și ar fi dat la săraci, ar fi avut o comoară în ceruri. Aceasta a constituit un test pentru el, cât de mult prețuia bogățiile față de viața veșnică. Dorea el cu toată ardoarea viața veșnică? Se lupta cu stăruință să învingă obstacolul care îl împiedica să aibă o comoară în ceruri? Oh, nu; “el a plecat întristat, pentru că avea multe bogății.”
-172-
Atenția mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: “Este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Matei 19, 24.) Isus a spus: “La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.” (Matei 19, 26.) Îngerul a spus: “Va îngădui Dumnezeu ca cei bogați să-și păstreze bogățiile și să intre în Împărăția lui Dumnezeu?” Un alt înger a răspuns: “Nu, niciodată”.
Am văzut că este planul lui Dumnezeu ca aceste bogății să fie folosite în mod corespunzător, împărțite pentru a fi o binecuvântare pentru cei în nevoie și pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Dacă își iubesc mai mult bogățiile decât pe Dumnezeu și adevărurile Cuvântului Său, dacă inimile lor sunt legate de bogății, oamenii nu pot avea viață veșnică. Ei renunță mai degrabă la adevăr decât să vândă și să dea la săraci. Prin aceasta, ei sunt încercați pentru a vedea cât de mult Îl iubesc ei pe Dumnezeu și cât de mult iubesc ei adevărul; și, ca și tânărul bogat din Biblie, mulți pleacă întristați pentru că nu pot avea și bogățiile, și o comoară în ceruri. Nu le pot avea pe amândouă; ei riscă astfel șansa vieții veșnice pentru o bogăție vremelnică.
“Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția cerurilor.” La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. Adevărul, o dată pătruns în inimă prin Duhul lui Dumnezeu, va da afară iubirea de bogății. Iubirea pentru Isus și iubirea pentru bogății nu pot sălășlui în aceeași inimă. Iubirea față de Dumnezeu întrece cu mult iubirea pentru bogății, în așa fel încât posesorul acestora lasă bogățiile, iar sentimentele sale sunt îndreptate spre Dumnezeu. Prin iubire, el este călăuzit atunci să slujească nevoilor cauzei lui Dumnezeu. Cea mai mare plăcere a sa este să împartă drept lucrurile care Îi aparțin lui Dumnezeu. Iubirea față de Dumnezeu și față de semenii săi predomină, iar tot ce are nu socotește ca fiind al său, ci își face cu credincioșie datoria de ispravnic al lui Dumnezeu. Atunci el poate respecta marile porunci ale Legii: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” În acest fel, este posibil ca un om bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. “Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. Însă mulți dintre cei care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă; și cei din urmă vor fi cei dintâi.” (Matei 19, 29.30.)