Cei care adună bani sau investesc în mare măsură în țarini, în timp ce-și lipsesc familia de confortul vieții, acționează ca niște oameni nesăbuiți. Ei nu îngăduie membrilor familiei lor să se bucure de lucrurile pe care li le-a dat Dumnezeu din belșug. Cu toate că au mari posesiuni, adesea, familiile lor sunt obligate să muncească mult peste puterea lor pentru a economisi, ca să fie adunați și mai mulți bani. Creier, oase și mușchi sunt împovărați la maximum pentru a acumula, iar religia și îndatoririle creștine sunt neglijate. Ambiția este: muncă, muncă, muncă, de dimineața până seara.
Mulți nu manifestă nici o dorință serioasă să afle voia lui Dumnezeu și să înțeleagă pretențiile Sale asupra lor. Unii care încearcă să-i învețe pe alții adevărul, ei înșiși nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât cauza lui Dumnezeu are învățături de felul acesta, cu atât va fi mai puțin prosperă.
Mulți, cărora Dumnezeu le-a încredințat bogății, nu se gândesc că lucrează împotriva propriului lor interes veșnic, prin reținerea egoistă a bogățiilor lor. Apostolul le arată că, ajungând bogați în fapte bune, lucrează pentru ei înșiși. Strâng pentru ei, asigurându-și în cer o comoară nepieritoare, ca să poată apuca viața veșnică. Împărțind pentru nevoile cauzei și ajutându-i pe cei nevoiași, ei fac cu credincioșie lucrarea pe care le-a repartizat-o Dumnezeu; și amintirea faptelor lor generoase și iubitoare și a lepădării de sine vor fi scrise în cărțile din cer. Orice faptă de dreptate va fi imortalizată, deși cel care a făcut-o poate să nu vadă că el a făcut ceva vrednic de luat în seamă. Dacă umblarea zilnică a celor care mărturisesc adevărul ar fi o pildă vie a vieții lui Hristos, de la ei ar străluci o lumină care i-ar conduce și pe alții la Răscumpărătorul. Numai în ceruri vor putea fi prețuite rezultatele vieții consecvente, armonioase și evlavioase, în lucrarea de salvare a altora.
-684-
Stimate frate, ai mult de făcut în familia ta, pentru a arăta că adevărul a făcut o lucrare bună pentru tine și că el a avut o influență pașnică, curățitoare și înălțătoare vieții și asupra caracterului tău. Tu mărturisești a crede că trăim în zilele de pe urmă, și că noi prezentăm lumii avertizarea și solia de punere la probă; dovedești tu aceasta prin faptele tale? Dumnezeu te pune la încercare și El va descoperi adevăratele simțăminte ale inimii tale.
Domnul ți-a încredințat talanți, sub formă de bani, ca să-i folosești pentru înaintarea cauzei Sale, să binecuvântezi pe nevoiași și să-i ușurezi pe cei lipsiți. Tu poți face mult mai mult bine cu banii tăi decât poți să faci prin predicare, în timp ce-ți reții banii. Ai dat tu talanții tăi sub formă de bani la zarafi, pentru ca atunci când va veni Stăpânul și va zice: “Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta.” (Luca 16, 2), să poți, fără să te încurci, să-I prezinți talanții tăi dublați, atât capitalul, cât și dobânda, pentru că nu i-ai îngrămădit, nu i-ai îngropat, egoist, în pământ, ci i-ai pus în folosință? Privește la istoria vieții tale din trecut. Pe cât de mulți ai binecuvântat cu banii tăi? Câte inimi ai făcut recunoscătoare pentru generozitatea ta? Te rog să citești capitolul 58 din Isaia. Ai dezlegat tu lanțurile răutății? Ai căutat să dezlegi legăturile robiei, ca să dai drumul celor asupriți, și să rupi orice fel de jug? Ai împărțit pâinea ta cu cel flămând, și ai adus tu în casa ta pe nenorociții fără adăpost? Ai acoperit pe un om gol?
Dacă ai fost bogat în aceste fapte bune, poți pretinde făgăduințele din acest capitol: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină mult udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58, 8-11.) Dar acum nu ești îndreptățit la aceste binecuvântări făgăduite. Tu n-ai fost angajat în această lucrare. Privește la viața ta din trecut și gândește-te la cât de lipsită este ea de acțiuni de bine, nobile și generoase. Ai vorbit despre adevăr, dar nu l-ai trăit. Viața ta n-a fost înălțată și sfințită, ci a fost caracterizată de egoism și zgârcenie. Tu ai slujit cu credincioșie eul. Acum este timpul suprem să-ți schimbi calea și să lucrezi cu hărnicie pentru asigurarea comorii cerești.
-685-
Tu ai pierdut mult din ceea ce nu mai poți recâștiga niciodată. Tu n-ai folosit ocaziile spre a face bine, și necredincioșia ta a fost înregistrată în cărțile din ceruri. Viața lui Hristos a fost caracterizată prin lepădare de sine, sacrificiu de sine și binefacere dezinteresată. Tu nu ții seama cum trebuie de pregătirea necesară pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ideile tale sunt întru totul prea simpliste. A vorbi este o treabă ieftină nu costă prea mult. Faptele, roadele vor hotărî caracterul pomului. Ce roade ai adus? Apostolul Iacov îi îndeamnă pe frații săi: “Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi sau lipsiți de hrana cea de toate zilele, și unul dintre voi le zice: ‘Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!’ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?” (Iacov 2, 14-16.) Dorințele tale bune, frate, nu-i vor satisface pe cei nevoiași. Faptele trebuie să mărturisească pentru sinceritatea simpatiei și iubirii tale. De câte ori ai îndeplinit în literă cele prezentate mai sus?
-686-
Tu ai o foarte bună prețuire a persoanei tale, dar ai o lucrare de făcut, pe care n-o poate face nici un alt om pentru tine. Firea ta trebuie schimbată, trebuie să aibă loc o transformare a firii întregi. Tu iubești adevărul cu vorba, nu cu fapta. Îl iubești puțin pe Domnul, dar bogățiile tale mai mult. Altfel ți-ar spune Domnul, dacă te-ar găsi așa cum ești acum: “Bine, rob bun și credincios intră în bucuria stăpânului tău”? (Matei 25, 21.) La ce bucurie se face referire aici? “Care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12, 2.) Bucuria care era pusă înaintea lui Isus a fost aceea de a vedea suflete răscumpărate prin sacrificarea Slavei sale, a onoarei Sale, a bogățiilor Sale și a propriei Sale vieți. Bucuria Lui era salvarea omului. Când toți cei răscumpărători vor fi adunați în Împărăția lui Dumnezeu, El va vedea rodul sufletului Lui și va fi mulțumit.
Cei care sunt conlucrători cu Hristos, părtași cu El la lepădarea de sine a Lui și la sacrificiul Lui, pot fi instrumentele aducerii sufletelor la Hristos și le poate vedea mântuite pentru veșnicie, lăudând pe Dumnezeu și pe Miel, care i-a răscumpărat.
Pleasanton, Kansas,
15 octombrie 1870.