Comunitățile nu se compun întru totul din creștini curați și sinceri. Nu toate numele care sunt trecute în registrul comunității merită să se afle acolo. Viața și caracterul unora, comparate cu ale altora, sunt ca aurul comparat cu zgura. Aceasta nu trebuie să fie așa. Cei care sunt valoroși în viață și influență și-au dat seama de importanța de a-L urma îndeaproape pe Isus, de a face din viața lui Hristos studiul și exemplul lor. Aceasta va cere efort, meditație și rugăciune serioasă. Cere stăruință spre a obține biruință asupra egoismului și pentru a da prioritate cauzei lui Dumnezeu. Unii au depus efort, au practicat o strânsă disciplină a eului și au câștigat biruințe prețioase. Cei care țin seamă, în primul rând, de propriul lor interes, trăiesc pentru eu. În fața lui Dumnezeu, caracterul lor este tot atât de fără valoare ca și zgura.
Fratele D. a avut în localitatea sa mai mult decât trebuia să aibă un bărbat care să lucreze în interesul comunității. Dacă el absenta pentru puțin timp pentru a lucra pentru alții, când se întorcea acasă, asupra lui erau gata să fi puse poveri mai grele și mai mari. El le-a îngăduit să se sprijine de umerii lui și s-a plecat gemând sub povară. Frații D. au fost în pericolul de a fi prea exigenți și de a prezenta propriile lor vieți și exemple ca model. Eul n-a fost pierdut din vedere în Hristos. Frații aceștia ar trebui să vorbească mai puțin despre eu și să-L înalțe pe Hristos. Ei ar trebui să se ascundă înapoia lui Hristos și să-L lase pe Isus să apară ca model perfect, pe care toți ar trebui să-l imite.
-638-
Unde sunt bărbații în care să te încrezi în vreme de încercare și primejdie? Unde sunt oamenii temători de Dumnezeu, care să se adune în jurul steagului, când vrăjmașul caută un avantaj? Unii care ar fi trebuit să rămână la postul lor au fost necredincioși când era cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Procedeul lor a dovedit că n-aveau un interes deosebit pentru înaintarea lucrării și a cauzei lui Dumnezeu. Unii credeau că prea mult se aștepta de la ei; și, în loc să înainteze cu voioșie, să facă tot ceea ce se putea face, ei s-au așezat comod pe scaunul lui Satana și au refuzat să facă ceva.
Unii erau chiar geloși. Fratele E. era din grupa aceasta. El are o îndărătnicie specifică în firea lui, care îl face să stăruie pe o cale rea, pentru că i-ar încânta pe frații lui ca el să se schimbe și să ia o cale opusă. Uneori, când simte exact în felul acesta, el este gata să facă tot ce îi stă în putere spre a face să înainteze cauza lui Dumnezeu. Dar îi place atât de mult să aibă propria lui cale, încât mai degrabă va lăsa ca prețioasa cale a lui Dumnezeu să sufere, decât să renunțe la voința și la calea lui. Fratele E. nu este un om în care să te poți încrede. El este expus ispitirilor lui Satana și adesea se află sub stăpânirea lui. Are o inimă egoistă și nesupusă. Este capricios: acum urăște, apoi iubește. Uneori este amabil, iar alteori este gelos, invidios și foarte egoist. El nu-și poate desăvârși caracterul creștin până nu rezistă ispitei, nu-și supune voința lui îndărătnică și nu cultivă un duh de smerenie, și bunăvoința de a vedea și a-și mărturisi greșelile. Cândva el a fost credincios și sincer. Apoi, un val avea să-l poarte într-o direcție opusă și avea să cultive gelozie, invidie și neîncredere. Suverane la el erau eul și interesul egoist. Era dedat întru totul găsirii de greșeli și bănuitor că alții nu-l apreciau, ci doreau să-i facă rău. Fratele E. are nevoie de o convertire totală. Nu este suficient ca oamenii să mărturisească adevărul. Ei pot mărturisi tot adevărul, și totuși să nu cunoască nimic — n-au cunoaștere experimentată în viața lor zilnică — despre influența sfințitoare a adevărului asupra inimii și vieții sau despre puterea adevărului evlaviei.
-639-
Adevărul este sfânt și puternic, și va face o reformă radicală în inima și viața celor care sunt sfințiți prin el. Fratele E. este capabil să exercite o influență spre bine. Dacă-și supune eul și-și umilește inima înaintea lui Dumnezeu, el poate deveni un adevărat purtător de jug al lui Hristos. Poate fi un ajutor, în loc de piedică pentru familia lui și pentru alții. El slăbește cauza lui Dumnezeu din Bordoville din cauza defectelor din caracterul lui creștin. Dacă fratele E. trăiește după lumina pe care a primit-o, el va duce până la capăt mântuirea lui, cu frică și cutremur, și, făcând așa, va face să strălucească o lumină pe cărarea altora din comunitate, care au nevoie de aceeași lucrare de schimbare în inimile lor pentru a fi în regulă.
Fratele F. poate fi mai folositor în viață decât este acum sau decât a fost vreodată. Dumnezeu nu l-a chemat să slujească, în mod special, prin cuvânt și învățătură. El nu este calificat pentru această poziție, totuși el poate îndeplini sarcini pentru Domnul și să fie de ajutor în adunare. Dacă el însuși trăiește în lumină, atunci poate reflecta lumina asupra altora. Poate fi o binecuvântare pentru alții; el poate spune cuvinte de mângâiere, poate să se încurajeze pe sine mai mult, cu un duh de speranță și bine dispus, și să refuze să privească la partea întunecoasă sau să discute despre necredință. El trebuie să exprime bucurie, speranță și curaj prin cuvintele sale și chiar prin tonul glasului lui.
Sora G. are infirmități, totuși ea nu-și tratează cel mai bine cazul. Ea permite vrăjmașului să-i stăpânească mintea și să-i înmulțească greutățile printr-un duh de nesupunere. Ea suferă din cauza infirmităților corpului și ar trebui să aibă parte de simpatie; dar neliniștea, bombăneala, plângerile, murmurarea și regretele inutile nu-i alină suferințele și nici nu-i aduc fericire, ci numai îi agravează situația.
-640-
Lumea este plină de suflete nemulțumite, care trec cu vederea fericirea și binecuvântările la care pot să ajungă, și sunt în continuă căutare după fericire și satisfacții pe care nu le pot realiza. Oamenii doresc continuu ceva așteptat, undeva în depărtare, ceva mai bun decât ceea ce posedă, și sunt mereu într-o stare de descurajare. Ei cultivă necredința și nerecunoștința, prin faptul că trec cu vederea binecuvântările care sunt chiar pe cărarea lor. Binecuvântările obișnuite ale fiecărei zile din viața lor nu sunt primite cu bucurie de ei, după cum n-a fost nici mana de către copiii lui Israel.
Hristos se adresează sorei G: “Veniți la mine, toți cei trudiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă. Căci jugul meu este bun, și sarcina mea este ușoară.” (Matei 11, 28-30.) Cuvintele, comportamentul și, în general, exemplul sorei G. predă o lecție cu totul diferită de cea pe care ne-a învățat Domnul nostru. Ea pierde mult trecând cu vederea binecuvântările prezente, care îi sunt la îndemână și caută neliniștită după fericire. Eforturile ei nu sunt răsplătite și căutarea ei fără rod o face și mai nefericită, atât pe ea, cât și pe cei care sunt asociați cu ea. Neliniștea, nerăbdarea și duhul tulburat îi sunt exprimate pe față și aruncă o umbră. Această întunecime, necredință și nemulțumire încurajează ispitirile vrăjmașului. Prin continua ei neîncredere, prin dare cu împrumut a necazului, ea aruncă o umbră, în loc să răspândească în juru-i o rază de soare.
Fratele G. trebuie să fie răbdător și tolerant și s-o ocrotească atent de poveri inutile; pentru că ea nu este pregătită să le poarte. Ea, la rândul ei, trebuie să vegheze împotriva intrării dușmanului, să ia asupra vieții poverile fără murmur și să le poarte cu bucurie, îndulcindu-le pe toate cu recunoștință, pentru că ele nu sunt mai grele. Fratele G. e predispus să privească la latura întunecoasă. El trebuie să se străduiască să fie gata să facă voia lui Dumnezeu și să folosească cât mai avantajos influența pe care i-a dat-o El. Trebuie să-și îndeplinească bucuros sarcinile zilei de astăzi, să nu-și împrumute necazurile zilei de mâine, ca să nu se nenorocească de tot. El nu trebuie să îndeplinească sarcinile săptămânii viitoare, ci lucrarea și îndatoririle pe care le aduce ziua.
-641-
Fratele și sora G. trebuie să-și unească influența lor, spunând: “Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6, 34.) Este o nenorocire a împrumuta necazul săptămânii următoare pentru a amărî săptămâna prezentă. Când vine un necaz adevărat, Dumnezeu Se va îngriji ca fiecare dintre cei blânzi și smeriți să-l poarte. Dacă providența Sa îngăduie ca acesta să vină, El va procura ajutor spre a-l îndura. Tulburarea și murmurarea întunecă și pătează sufletul, și exclude strălucirea razei de soare de pe calea altora.
Fratele G. putea să urmeze o cale pentru a-l ajuta pe fratele H. și, în același timp, putea să se ajute și pe sine; dar egoismul l-a lipsit pe fratele H. de avantaje, și fratele G. însuși a fost dezavantajat de teama că el avea să-i avantajeze pe alții. Fratele G. n-a iubit pe semenul său ca pe sine însuși și egoismul lui suveran în multe lucruri l-a lipsit de cele bune și a îndepărtat de la el binecuvântarea lui Dumnezeu. În cele din urmă, nimănui nu-i folosește să fie egoist; pentru că Dumnezeu notează totul și va da fiecăruia după faptele lui. “Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6, 7.) “Cine seamănă puțin, puțin va secera.” (2 Corinteni 9, 6.)
Am menționat aceste persoane pentru a descrie starea multora din comunitatea din Bordoville, ale căror cazuri sunt asemănătoare. Cei mulți, adunați în acea localitate, au adus poveri și griji peste fratele D. spre a-i păstra în ordine. Dacă ar fi fost eliberați de gelozie, și s-ar fi păstrat în iubire față de Dumnezeu, ei i-ar fi sprijinit mâinile, i-ar fi mângâiat inima și l-ar fi trimis să lucreze pentru salvarea de suflete, în timp ce rugăciunile lor l-ar fi urmat ca seceri ascuțite în ogorul de secerat. Lipsa lor de consacrare și devoțiune față de Dumnezeu a slăbit propria lor credință, a slăbit mâinile fratelui D., a nimicit curajul lui și a făcut ca lucrarea lui în ogorul Evangheliei să fie aproape inutilă. Necazurile din comunitatea locală i-au paralizat eforturile, atât înăuntru, cât și în afară, și i-au limitat, în mare măsură, lucrarea pentru localitatea lui. Această limitare a lucrării, aproape în întregime, la o singură localitate are o influență care ofilește interesul și zelul spiritual al slujitorului lui Hristos.