Manierele și îmbrăcămintea pastorilor
Efeseni 3, 6.7 : “Că adică neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și au parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.”
“Al cărei slujitor am fost făcut eu”, nu numai să prezint adevărul, ci să-l și practic în viață.
“și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu.” (Ver 9.) Aceasta nu se referă numai la cuvinte exprimate de limbă; nu este vorba doar de o vorbire și o rugăciune elocventă, ci a-L face cunoscut pe Hristos, a-L avea pe Hristos în inima noastră și a-L face cunoscut celor care ascultă.
“Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” (Coloseni 1, 28.29) Ceea ce face o impresie sensibilă asupra celor ce ascultă este lucrarea lui Dumnezeu, harul de la Dumnezeu, realizat și simțit, care înfrumusețează viața și faptele.
Dar nu este numai atât. Mai sunt și alte lucruri de luat în seamă, lucruri în care unii au fost neglijenți, dar care sunt importante, în lumina în care mi-au fost prezentate mie. Impresiile pe care pastorii le fac asupra oamenilor, prin comportamentul lor la amvon și prin atitudinea și felul lor de a vorbi. Dacă lucrurile acestea sunt așa cum dorește Dumnezeu să fie, impresia pe care ele o fac va fi în favoarea adevărului; mai ales acea grupă care a ascultat la povești va fi favorabil impresionată. Este important ca manierele pastorului să fie modeste și demne, menținându-se la înălțimea adevărului sfânt, pe care îl propovăduiește, ca să poată fi făcută o impresie favorabilă asupra celor care nu sunt înclinați, în mod natural, spre religie.
-610-
Atenția la îmbrăcăminte este un punct principal. Aici s-a văzut o lipsă la pastorii care cred adevărul prezent. Îmbrăcămintea unora a fost chiar dezordonată. Nu numai că a existat lipsă de gust și ordine în aranjarea îmbrăcăminții într-o manieră potrivită asupra persoanei, și culorile nu erau corespunzătoare și potrivite pentru un slujitor al lui Hristos, ci îmbrăcămintea unora era chiar murdară. Unii pastori poartă o vestă de culoare deschisă, în timp ce pantalonii lor sunt de culoare închisă, sau o vestă de culoare închisă și pantaloni de culoare deschisă, fără nici un gust sau aranjament ordonat al îmbrăcăminții când vin înaintea poporului. Oamenii aceștia predică poporului. Pastorul le dă un exemplu de ordine, și le prezintă simplitatea bunei cuviințe și a gustului în îmbrăcămintea lor, sau le dă lecții de nepăsare și lipsă de gust, pe care ei sunt în primejdia de a le urma?
Materialul negru sau de culoare mai închisă este mai potrivit pentru un pastor la amvon și va face o impresie mai bună asupra poporului decât ar face o combinație de două sau trei culori diferite în îmbrăcămintea lui.
Am fost îndreptată la copiii lui Israel din vechime și am văzut că Dumnezeu a dat directive specifice cu privire la materialul și stilul de îmbrăcăminte care să fie purtată de către cei care au slujit înaintea Lui. Dumnezeul cerurilor, al cărui braț pune în mișcare lumea, care ne susține pe noi și ne dă viață și sănătate, ne-a dat dovadă că el poate fi onorat sau dezonorat prin îmbrăcămintea celor care slujesc înaintea Lui. El i-a dat lui Moise directive speciale cu privire la tot ceea ce era în legătură cu slujirea Lui. El a dat instrucțiuni chiar în ceea ce privește aranjarea casei lor și a specificat îmbrăcămintea pe care s-o poarte cei care slujeau în slujba Lui. Ei trebuia să păstreze ordine peste tot și mai ales să păstreze curățenia.
-611-
Citiți instrucțiunile date lui Moise spre a fi făcute cunoscute copiilor lui Israel, când Dumnezeu avea să coboare pe munte și să rostească în auzul lor Legea Lui cea sfântă. Ce a poruncit El lui Moise că trebuia să facă poporul? Să fie gata a treia zi; pentru că a treia zi, a spus El, Domnul va coborî pe munte în văzul întregului popor. Trebuia să hotărască anumite margini de jur împrejurul muntelui. “și Domnul a zis lui Moise: ‘Du-te la popor, sfințește-i azi și mâine, și pune-i să-și spele hainele’.” (Exod 19, 10.) Dumnezeul cel mare și puternic, care a creat Edenul cel frumos și tot ceea ce era plăcut în el, este un Dumnezeu al ordinei; El dorește ordine și curățenie la poporul Său. Acel Dumnezeu puternic l-a trimis pe Moise să spună poporului să-și spele hainele, ca să nu fie necurăție pe îmbrăcămintea lor și în jurul persoanei lor, când vin înaintea Domnului. și Moise a coborât de pe munte la popor și ei și-au spălat hainele după porunca lui Dumnezeu.
și pentru a le arăta cât de atenți trebuia să fie cu privire la curățenie, Moise a trebuit să pună un lighean între cortul întâlnirii și altar, “și a pus în el apă pentru spălat.” (Exod 40, 30.) și Moise, și Aaron, și fiii lui Aaron, care slujeau înaintea Domnului, trebuia să-și spele mâinile și picioarele în ea când intrau în cortul întâlnirii și când mergeau înaintea Domnului.
-612-
Aceasta a fost porunca marelui și puternicului Dumnezeu. Nu trebuia să fie nimic neglijat și dezordonat la cei care apăreau înaintea Lui, când veneau în sfânta Lui prezență. și de ce se cerea aceasta? Care era scopul acestei atenții totale? Era aceasta numai pentru a obține aprobarea Lui? Motivul care mi-a fost prezentat mie era acesta: ca asupra poporului să poată fi făcută o impresie bună. Dacă cei care slujesc în lucrarea sfântă n-ar reuși să manifeste grijă și respect față de Dumnezeu, în îmbrăcămintea și comportamentul lor, poporul și-ar pierde venerația și respectul pentru Dumnezeu și serviciul Lui cel sfânt. Dacă preoții arătau mare respect față de Dumnezeu, prin faptul că erau foarte atenți și foarte deosebiți când veneau înaintea prezenței Sale, aceasta dădea poporului o idee înaltă despre Dumnezeu și cerințele Lui. Aceasta le arăta că El era sfânt; că lucrarea Lui era sacră; și că tot ce este în legătură cu lucrarea Lui trebuie să fie sfânt; că trebuie să fie liber de orice impuritate și necurăție și că orice mânjitură trebuie să fie îndepărtată de la cei care se apropie de Dumnezeu.
-613-
Un pastor care este neglijent cu îmbrăcămintea lui îi rănește adesea pe cei cu gust bun și sensibilități fine. Cei care au defecte în privința aceasta trebuie să-și corecteze greșelile și să fie mai precauți. În cele din urmă, pierderea sufletelor se va datora neorânduielii pastorului. Prima apariție a afectat poporul, defavorabil, pentru că nu putea face nici o legătură între înfățișarea pastorului și adevărurile pe care le prezenta. Îmbrăcămintea a fost împotriva lui; și impresia lăsată era că poporul pe care îl reprezenta el era un grup de neglijenți, care nu se interesau de îmbrăcămintea lor, și ascultătorii nu voiau să aibă nimic de-a face cu astfel de oameni.
După lumina care mi-a fost dată, în această privință a existat o neglijență vădită în mijlocul poporului nostru. Uneori, pastorii stau la amvon cu părul dezordonat, care arată de parcă pieptenele și peria nu ar fi luat contact cu el timp de o săptămână. Dumnezeu este dezonorat când cei care se angajează în slujba sacră a Lui sunt atât de nepăsători față de înfățișarea lor. În vechime, preoților li se cerea să aibă veșmintele lor într-un stil special spre a sluji în locul sfânt și a îndeplini slujba de preot. Trebuia să aibă veșminte după lucrarea lor și Dumnezeu a specificat clar cum trebuia să fie acestea. Ligheanul era pus între altar și cortul întâlnirii, pentru ca înainte ca ei să vină în prezența lui Dumnezeu, în văzul adunării, să-și poată spăla mâinile și picioarele. Ce impresie avea să facă aceasta asupra poporului? Aceasta trebuia să le arate că fiecare firicel de praf trebuia îndepărtat înainte ca ei să poată veni în prezența lui Dumnezeu; pentru că El era atât de înalt și sfânt, încât, dacă ei nu se conformau acestor condiții, avea să urmeze moartea.