Spiritul lumesc în biserică
Iubiți frații și surori din _____,
La 12 iunie 1868, mi s-a arătat că iubirea de lume, în mare măsură, a luat locul iubirii de Dumnezeu. Voi sunteți așezați într-o regiune plăcută, una care este favorabilă pentru prosperitate lumească. În aceste locuri, sunteți într-un continuu pericol ca interesul vostru să fie înghițit de lume, strângându-vă comori pe pământ. Inima voastră va fi acolo unde este comoara voastră. Sunteți așezați acolo unde există ispita de a vă afunda mai adânc și tot mai adânc în lume, fiind într-o continuă goană după agoniseală; și, în timp ce sunteți angajați în felul acesta, mintea devine absorbită de îngrijorările acestei vieți, în așa măsură, încât să înlăture adevărata evlavie. Dar puțini își dau seama de natura înșelătoare a bogățiilor. Aceia care sunt dornici să adune bani sunt atât de concentrați asupra acestui singur scop, încât fac din religia lui Hristos o problemă secundară. Lucrurile spirituale nu sunt prețuite și nu sunt căutate, pentru că iubirea de câștig a eclipsat comoara cerească. Dacă prețul vieții veșnice ar fi evaluat după zelul, stăruința și seriozitatea arătată de cei care mărturisesc a fi creștini, n-ar avea nici pe jumătate valoarea averilor pământești. Comparați efortul serios de a obține lucrurile acestui pământ, cu efortul apatic, slab și ineficace, de a câștiga spiritualitatea și comoara cerească. Nu e de mirare că experimentăm așa de puțină influență, care luminează din sanctuarul ceresc. Dorințele noastre nu sunt îndreptate spre acest loc; ele sunt îndreptate mai ales spre cele pământești, care caută după lucrurile lumești și care le neglijează pe cele veșnice. Prosperitatea orbește ochii și înșeală sufletul. Dumnezeu poate vorbi, dar fleacurile pământului ne împiedică să auzim glasul Lui.
-184-
Bătrânul nostru frate T. are pasiune pentru lucrurile acestui pământ, când ele ar trebui să fie înlăturate și el să fie copt pentru cer. Viața pe care o trăiește acum ar trebui s-o trăiască prin credință în Fiul lui Dumnezeu; pasiunile lui ar trebuie să fie pentru o țară mai bună; el ar trebui să aibă un interes din ce în ce mai mic pentru comorile acestui pământ, în timp ce lucrurile veșnice, care sunt de cea mai mare importanță, ar trebui să-i atragă tot interesul. Zilele acestei puneri la probă sunt aproape încheiate. O, cât de puțin timp rămâne pentru consacrare față de Dumnezeu! Puterile lui sunt măcinate, mintea lui este ruinată și, în cel mai bun caz, serviciile lui trebuie să fie slabe; totuși, dacă sunt predate sincer și pe deplin, ele sunt pe deplin acceptate. O dată cu vârsta, frate T., ți-a crescut tot mai mult egoismul și o tot mai hotărâtă și serioasă iubire pentru comorile acestei sărmane lumi.
Sora T. iubește această lume. Ea este din fire egoistă. A suferit mult de infirmități corporale. Dumnezeu a îngăduit să vină asupra ei această suferință, totuși nu-i va îngădui lui Satana să-i ia viața. Dumnezeu a intenționat ca prin cuptorul suferinței să rupă legăturile cu comorile pământești. Aceasta se putea face numai prin suferință. Ea este una dintre cei al căror organism a fost otrăvit de medicamente. Luându-le, ea a făcut din sine, fără să știe, ceea ce este. Dumnezeu n-a îngăduit să-i fie luată viața, dar a prelungit anii de suferință și de punere la probă a ei, ca să poată ajunge sfințită prin adevăr, curățită, albită și încercată, și, prin cuptorul suferinței, să-și piardă zgura și să devină mai prețioasă decât aurul cel fin, chiar decât aurul fin din Ofir. Iubirea de lume a ajuns atât de adânc înrădăcinată în inimile acestui frate și acestei surori, încât va fi nevoie de o încercare severă pentru îndepărtarea ei. Iubite frate și soră, vouă vă lipsește consacrarea față de Dumnezeu. Sunteți nesăbuiți în ceea ce privește lucrurile lumești. Lumea are putere să vă facă în ce să vă adaptați mintea după ea, în timp ce cele spirituale și cerești nu pot aduce suficientă influență spre a schimba mintea.
-185-
Bărbați și femei din _____, care mărturisiți a fi urmași ai lui Hristos, de ce nu-L urmați pe El? De ce depuneți atâta nesăbuință spre a dobândi comori pământești, pe care nenorocirea le poate îndepărta atât de ușor, și neglijați bogățiile cerului, comorile nemuritoare, nepieritoare?
Mi-a fost arătat cazul soției fratelui U. Ea are dorința de a face bine, dar are defecte care i-au pricinuit necaz, ei și prietenelor ei. Ea vorbește prea mult. Ei îi lipsește experiența în lucrurile lui Dumnezeu și, dacă nu se convertește și nu se schimbă prin înnoirea minții, ea nu va putea să stea în picioare în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Este nevoie de o lucrare în inimă. Atunci limba va fi sfințită. Există multă vorbărie, care este păcătoasă și trebuie evitată. Ea ar trebui să-și pună o strajă strictă înaintea ușii buzelor ei și să-și țină limba în frâu, pentru ca cuvintele ei să nu facă rău. Ea ar trebui să înceteze să mai vorbească despre greșelile altora, să stăruie asupra ciudățeniilor altora și să descopere infirmitățile altora. Astfel de conversație este condamnabilă la oricare persoană. Ea nu este folositoare și, în mod categoric, e păcătoasă. Ea tinde numai spre rău. Vrăjmașul știe că, dacă este urmată această cale de cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, se deschide ușa ca el să lucreze.
Am văzut că atunci când surorile au de vorbit și se adună împreună, în general, Satana este prezent, pentru că își găsește de lucru. El stă alături să excite mintea și să scoată cât mai mult din avantajul pe care l-a câștigat. El știe că toată clevetirea aceasta, pălăvrăgeala și descoperirea secretelor și disecarea caracterului separă sufletul de Dumnezeu. Aceasta este moarte pentru spiritualitate și o nesimțită influență religioasă. Sora U. păcătuiește mult cu limba. Prin cuvintele ei, ar trebui să aibă o influență spre bine, dar adesea vorbește la întâmplare. Uneori, cuvintele ei dau o înfățișare diferită lucrurilor decât sunt ele, iar alteori, exagerează. și apoi, mai există și afirmații false. Nu există intenția de a face afirmații false, dar obiceiul de a vorbi și a vorbi mult despre lucruri care sunt nefolositoare a fost îndrăgit timp atât de îndelungat, încât ea a devenit nepăsătoare și indiferentă în vorbirea ei, și adesea, nu știe ea însăși ceea ce afirmă. Aceasta nimicește orice influență spre bine, pe care ea poate s-o aibă. Este timpul ca, în privința aceasta, să aibă loc o reformă totală. Societatea ei n-a fost prețuită cum ar fi trebuit, dacă ea nu s-ar fi dedat la această vorbărie păcătoasă.
-186-
Creștinii trebuie să fie atenți cu privire la cuvintele lor. Niciodată nu trebuie să ducă rapoarte nefavorabile de la unul din prietenii lor la altul, mai ales dacă își dau seama că între ei există dezbinare. Este ceva crud a lăsa să se înțeleagă sau a insinua ceva, ca și cum ai cunoaște multe în legătură cu acest prieten sau acea cunoștință despre care alții nu cunosc nimic. Astfel de aluzii merg mai departe, și creează impresii mai nefavorabile, decât a relata sincer faptele într-o manieră neexagerată. Câtă pagubă n-a suferit biserica lui Hristos din cauza acestor lucruri! Umblarea capricioasă și necontrolată a membrilor ei a făcut-o slabă ca apa. Încrederea a fost trădată de unii membri ai aceleiași comunități, și totuși, cei vinovați n-au intenționat să facă rău. Lipsa de înțelepciune în alegerea subiectelor de conversație a făcut mult rău. Conversația trebuie să fie despre lucrurile spirituale și divine, dar a fost altfel. Dacă asocierea cu prietenii creștini este consacrată, în principal, îmbunătățirii minții și a inimii, nu vor avea loc regrete, și ei vor putea privi înapoi, asupra întrevederii, cu satisfacție plăcută. Dar, dacă ceasurile sunt petrecute fără rost și în discuție ușuratică, iar timpul prețios este folosit spre a diseca viața și caracterele altora, relațiile prietenești se vor dovedi o sursă a răului, iar influența voastră va fi o mireasmă de moarte spre moarte.
-187-
Nu-mi pot aminti, în mod distinct, de toate persoanele din comunitatea voastră, care mi-au fost arătate; dar am văzut că mulți au o mare lucrare de îndeplinit. Aproape toți vorbesc prea mult și există prea puțină meditație și rugăciune. La mulți de acolo există prea mult egoism. Mintea este devotată eului și nu spre binele altora. Asupra voastră se află, în mare măsură, puterea lui Satana. Cu toate acestea, între voi există lumini prețioase și dintre cei care caută să umble în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Mândria și iubirea de lume sunt capcane și sunt o mare piedică pentru spiritualitate și creștere în har.
Lumea aceasta nu este cerul creștinului, ci numai atelierul lui Dumnezeu, unde urmează să fim ajustați spre a ne uni cu îngerii fără păcat din cerul cel sfânt. Trebuie să ne educăm mintea noastră, în mod continuu, cu gânduri nobile, neegoiste. Educația aceasta este necesară spre a pune astfel în funcție puterile date nouă de Dumnezeu, ca Numele Lui să fie cel mai slăvit pe pământ. Noi suntem răspunzători de toate calitățile nobile, pe care ni le-a dat Dumnezeu, și a da acestor aptitudini o folosire, pe care El niciodată n-a intenționat ca noi s-o dăm, înseamnă a-I aduce o nerecunoștință infamă. Slujirea față de Dumnezeu reclamă toate puterile ființei noastre, și noi nu reușim să venim în întâmpinarea planului lui Dumnezeu, dacă nu aducem toate aceste puteri la o stare înaltă de dezvoltare și de educare a minții, încât să-i placă să contemple lucrurile cerești, să întărească și să înnobileze energiile sufletului prin acțiuni drepte, care să-I aducă slavă lui Dumnezeu.
Femei care mărturisesc a fi evlavioase, în general, nu reușesc să-și educe mintea. Ele o lasă să meargă necontrolată încotro vrea. Aceasta este o mare greșeală. Se pare că mulți n-au putere mintală. Ei nu și-au educat mintea să cugete; și, pentru că n-au făcut acest lucru, presupun că nu pot. Meditația și rugăciunea sunt necesare spre a crește în har. Motivul pentru care nu există o stabilitate mai mare printre femei este lipsa cultivării minții și a meditației. Lăsând mintea într-o stare de inactivitate, ele lasă pe seama altora să facă munca intelectuală, să plănuiască, să cugete și să-și amintească în locul lor, și astfel devin din ce în ce mai incapabile. Unele au nevoie să-și instruiască mintea prin exercițiu. Ele trebuie să se forțeze să cugete. Cât timp depind de cineva care să cugete pentru ele, să le rezolve dificultățile și refuză să determine mintea să cugete, incapacitatea de aducere aminte, de a privi înainte și de a face deosebire va continua. Fiecare persoană trebuie să facă eforturi spre a-și educa mintea.
-188-
Am văzut că fratele V. ar trebui să dorească mai multă spiritualitate. Tu nu ai acea încredere liniștită în Dumnezeu, pe care El cere s-o ai. Tu nu-ți instruiești mintea în direcția spiritualității. Te dedai la prea multe discuții zadarnice și nenecesare, care fac rău sufletului tău și influenței tale. Trebuie să încurajezi liniștea sufletească și tăria morală. Te iriți ușor; ai simțăminte puternice și-ți exprimi în termeni tari simpatiile și antipatiile. Ai nevoie de mai multă religie bună, care să aibă asupra ta o influență alinătoare. Ai fost invitat să înveți de la Hristos, care este blând și smerit cu inima. Lecție prețioasă! Dacă este bine învățată, ea va transforma întreaga viață. Vorbirea ușuratică și ieftină este păgubitoare, pentru înaintarea ta spirituală. Tu trebuie să dorești desăvârșirea caracterului și să lași ca influența ta să vorbească despre Dumnezeu în cuvintele și faptele tale. Trebuie să-L cauți serios pe Domnul și să iei o sorbitură mai adâncă din fântâna adevărului, pentru ca influența lui să-ți poată sfinți viața. Mintea ta are prea mult de-a face cu lumea. Tu ar trebui să te interesezi de o viață mai bună decât aceasta. N-ai timp de pierdut, grăbește-te și folosește cele câteva ceasuri de punere la probă.
Soția ta are prea multă mândrie și egoism. Dumnezeu o trece prin cuptorul suferinței pentru a îndepărta aceste pete din caracterul ei. Ea trebuie să fie foarte atentă, ca focul suferinței să nu se aprindă zadarnic asupra ei. El trebuie să îndepărteze zgura și s-o aducă mai aproape de Dumnezeu, făcând-o mai spirituală. Iubirea ei de lume trebuie să moară. Iubirea de sine trebuie biruită și voința ei să fie înghițită de voința lui Dumnezeu.