Mama a avut de la Dumnezeu o tărie și o înțelepciune deosebite pentru a-l încuraja și ajuta pe soțul ei și pentru a-i lega pe copii de inima ei, și unul față de altul. Am văzut că îngerii îndurării planau deasupra acestei familii, deși perspectivele păreau așa de întunecate și prevestitoare de rău. Cei care au avut o inimă miloasă față de fratele S. nu vor avea niciodată vreun motiv să regrete acest lucru, pentru că el este copilul lui Dumnezeu, care îl iubește. Starea apatică a bisericii a fost foarte dăunătoare pentru sănătatea lui. L-am văzut privind partea întunecată a lucrurilor, neîncrezător în sine și uitându-se în jos spre mormânt. El nu trebuie să stăruiască asupra acestor lucruri, ci să privească la Isus, un model fără greșeală. Trebuie să promoveze optimismul și curajul în Domnul — să vorbească despre credință, despre speranță și odihnă în Dumnezeu și să nu considere că se cere din partea lui un efort strict și impus. Tot ceea ce cere Dumnezeu este simpla încredere — să te arunci în brațele Sale cu toată slăbiciunea, nedesăvârșirea și zdrobirea de inimă — iar Isus îi va ajuta pe cei neajutorați și-i va întări și clădi pe cei care simt că sunt foarte slabi. Prin această suferință, Dumnezeu va fi slăvit, prin răbdarea, credința și supunerea manifestate de el. Aceasta va dovedi puterea adevărului pe care-l mărturisim. Aceasta este mângâiere când avem nevoie de ea, este sprijin. Orice ajutor de natură pământească, ce fusese un reazăm vremelnic, a fost îndepărtat.
-99-
Mi-a fost arătat, de asemenea, cazul fratelui T. El s-a așezat într-o stare de robie, la care Dumnezeu nu l-a chemat. Dumnezeu nu este bucuros când părinții în vârstă își predau bunurile în mâinile copiilor lor neconsacrați, chiar dacă aceștia mărturisesc despre adevăr. Dar când mijloacele pe care Domnul le-a încredințat poporului Său sunt puse în mâinile copiilor necredincioși, care sunt vrăjmașii lui Dumnezeu, El este dezonorat, pentru că ceea ce ar trebui să fie păstrat în rândurile poporului Domnului este pus în rândurile vrăjmașului.
Pe de altă parte, fratele T. a jucat rolul unui înșelător. El folosea tutun, dar ar fi vrut ca frații lui să creadă că nu-l folosea. Am văzut că păcatul acesta a împiedicat înaintarea lui în viața spirituală. La vârsta lui înaintată, el are de făcut o lucrare, să se abțină de la plăcerile trupești, care se luptă împotriva sufletului. A iubit adevărul și a suferit pentru adevăr. Acum, el trebuie să prețuiască atât de mult răsplata veșnică, comoara din cer, moștenirea nepieritoare, cununa slavei care nu se ofilește, încât să poată sacrifica cu bucurie satisfacerea poftei stricate, oricât de grea ar fi urmarea sau suferința, pentru ca să împlinească lucrarea de curățire a trupului și a spiritului.
Apoi, mi-a fost arătată nora lui. Ea este iubită de Dumnezeu, dar este ținută într-o dependență servilă, de teamă, neliniște, descurajare, îndoială și foarte tensionată. Sora aceasta n-ar trebui să considere că este obligată să-și supună voința unui tânăr necredincios. Ea trebuie să-și aducă aminte că viața ei de căsătorie nu nimicește individualitatea. Dumnezeu are asupra ei drepturi mai înalte decât orice pretenție pământească. Hristos a răscumpărat-o cu sângele Său. Ea nu-și aparține. Nu reușește să-și pună toată încrederea în Dumnezeu și consimte să renunțe la convingerile ei, la conștiința ei, în fața unui bărbat autoritar și tiranic, instigat de Satana ori de câte ori maiestatea sa satanică poate lucra prin el, cu eficacitate, asupra acestui suflet sfios, care tremură de frică. A fost adusă de atâtea ori în stare de agitație, încât sistemul ei nervos este zdruncinat, iar ea a ajuns aproape o epavă. Este oare voia Domnului ca sora aceasta să se afle în această stare, și Dumnezeu să fie lipsit de slujirea ei? Nu. Căsătoria ei a fost o înșelăciune a diavolului. Totuși, ea trebuie să îmbunătățească relația de căsătorie cât mai mult, să-l trateze pe soțul ei cu tandrețe, și să-l facă cât de fericit poate, fără să-și calce conștiința, pentru că, dacă el rămâne în răzvrătirea lui, lumea aceasta va fi tot cerul pe care-l va avea. Dar a se priva de privilegiul adunărilor, pentru ca să-i facă pe plac unui soț arogant, care are spiritul balaurului, aceasta nu este în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca acest suflet tremurând să alerge la El. Domnul va fi un adăpost pentru el. Va fi ca umbra unei mari stânci într-o regiune aridă. Doar să aibă credință, să se încreadă în Dumnezeu și El o va întări și o va binecuvânta. Toți cei trei copii ai ei sunt sensibili la influența adevărului și a Duhului lui Dumnezeu. Dacă acești copii ar putea fi puși într-o situație tot atât de favorabilă, precum sunt mulți copii ai păzitorilor Sabatului, toți ar fi convertiți și înrolați în armata Domnului.
-100-
Apoi, mi s-a arătat o tânără din același loc, care se depărtase de Dumnezeu și era înfășurată de întuneric. Îngerul a spus: “Pentru un timp, ea a alergat bine; ce a deranjat-o?” M-am uitat în urmă, și am văzut că a existat o schimbare a împrejurărilor. Ea s-a împrietenit cu tineri asemenea ei, care erau plini de haz, de veselie, orgoliu și iubire de lume.
-101-
Dacă ar fi ținut seamă de cuvintele lui Hristos, nu ar fi fost nevoie să se supună vrăjmașului. “Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” (Marcu 14, 38.) Ispita poate fi peste tot în jurul nostru, dar aceasta nu înseamnă să cădem obligatoriu în ispită. Adevărul merită oricât. Influența lui nu tinde să degradeze, ci să înalțe, să perfecționeze, să curețe, să înalțe la nemurire și la tronul lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Vrei să ai pe Hristos sau lumea?” Satana prezintă lumea cu cele mai ademenitoare și măgulitoare atracții ale ei pentru sărmanii muritori, și ei privesc uimiți la ea, iar strălucirea ei amăgitoare eclipsează slava cerului și acea viață care durează ca și tronul lui Dumnezeu. O viață de pace, fericire, nespusă bucurie, care nu va cunoaște deloc durerea, tristețea, suferința și nici moartea, este sacrificată pentru o scurtă perioadă de viață păcătoasă. Toți cei care vor renunța la plăcerile lumii și, împreună cu Moise, vor alege să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile vremelnice ale păcatului, socotind ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât comorile lumii, vor primi, împreună cu credinciosul Moise, cununa care nu se vestejește, a nemuririi, și o cu mult mai mare și veșnică greutate de slavă.
Mama acestei fete a fost, în diverse momente, sensibilă la influența adevărului, dar, fiind nehotărâtă, curând s-a pierdut. Ei îi lipsește o voință fermă. Este prea șovăielnică și prea mult influențată de necredincioși. Ea trebuie să promoveze hotărârea, tăria morală, statornicia în urmărirea de scopuri, care nu se va clătina la dreapta sau la stânga, după împrejurări. Ea nu trebuie să fie într-o astfel de stare șovăielnică. Dacă nu se schimbă în această privință, ea va fi prinsă cu ușurință în cursă și luată captivă de Satana, după placul lui. Ca să învingă, va trebui să fie perseverentă și constantă. Dacă nu, va fi învinsă și-și va pierde sufletul. Lucrarea mântuirii nu este un joc de copiii, de care să te ții când vrei și să-l părăsești când îți place. Prin statornicie în urmărirea scopului și prin efort neobosit, se va câștiga, în cele din urmă, biruința. Cel care va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. Cei care continuă, cu răbdare, să facă binele sunt cei care vor avea parte de viață veșnică și răsplată nemuritoare. Dacă această scumpă soră ar fi fost credincioasă convingerilor ei și ar fi manifestat statornicie în urmărirea scopului, ar fi putut exercita o influență salvatoare în familia ei, asupra soțului și ar fi putut fi de un deosebit ajutor pentru fiica ei. Toți cei care sunt angajați în această luptă cu Satana și cu oștirea lui au în fața lor o lucrare susținută. Ei nu trebuie să fie așa de ușor de modelat ca ceara, pe care căldura o poate turna în orice formă. Ei trebuie să îndure lipsurile, ca niște ostași credincioși, să stea la postul lor și să fie devotați în orice vreme.
-102-
Duhul lui Dumnezeu se luptă cu toată familia aceasta. El îi va salva, dacă sunt dispuși să fie salvați, așa cum a stabilit El. Acum este ceasul încercării. Acum este ziua mântuirii. Acum este timpul lui Dumnezeu. În numele lui Hristos, îi implorăm să se împace cu Dumnezeu, o mai pot face, și, în umilință, cu frică și cutremur, să-și ducă până la capăt mântuirea. Mi s-a arătat că lucrarea lui Satana era de a menține biserica într-o stare de nepăsare, pentru ca tinerii să poată fi prinși în rândurile armatei lui. Am văzut că tinerii erau sensibili față de influența adevărului. Dacă părinții s-ar fi consacrat lui Dumnezeu și ar fi lucrat cu interes pentru convertirea copiilor lor, Dumnezeu li s-ar fi descoperit și ar fi preamărit Numele Lui printre ei.
Apoi, mi-a fost arătat cazul fratelui U. Satana a strâns în jurul fratelui U. bandele sale și l-a îndepărtat de Dumnezeu și de frații lui. Fratele V. l-a influențat cu necredința lui, întunecând, într-o anumită măsură, puterea de discernământ a fratelui U. Privirea mi-a fost îndreptată înapoi și mi s-a arătat că, în cazul acestui frate, n-a fost urmată calea cea mai înțeleaptă. Nu au existat destule motive, ca să fie lăsat în afara bisericii. El ar fi trebuit încurajat și chiar îndemnat să se unească cu frații lui, în calitate de membru al bisericii. El se afla într-o stare mai potrivită de a intra în biserică decât unii dintre cei care erau uniți cu ea.
-103-
El n-a înțeles clar lucrurile și vrăjmașul a folosit această înțelegere greșită spre paguba lui. Dumnezeu, care privește la inimă, era mai mulțumit de viața și comportarea fratelui U. decât de viața unora care erau uniți cu biserica. Voia Domnului este ca acest frate să se apropie de frații lui, ca să poată fi tărie pentru ei și ei tărie pentru el.
Soția fratelui U. pare mișcată de adevăr. În multe privințe, comportamentul ei nu este atât de îndoielnic, ca cel al unora care mărturisesc a crede tot adevărul. Totuși, ea nu trebuie să privească la abaterile și greșelile celor care mărturisesc despre lucruri mai bune, ci să întrebe cu toată seriozitatea: Ce este adevărul? Ea poate să exercite o influență spre bine împreună cu tovarășul ei. Sufletele acestea, sfințite prin adevăr, pot fi, prin puterea lui Dumnezeu, stâlpi în biserică și să aibă asupra altora o influență salvatoare. Aceste suflete scumpe sunt răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercită. Ele pot, fie să adune cu Hristos, fie să risipească. Dumnezeu cere ca importanța influenței lor în cauza Lui să fie de partea adevărului. Isus i-a răscumpărat prin sângele Său. Ei nu-și aparțin, pentru că au fost cumpărați cu un preț. De aceea, lucrarea care le stă în față este de a-L slăvi pe Dumnezeu în trupul și duhul lor, care sunt ale Sale. Noi facem o lucrare pentru veșnicie. Este de cea mai mare importanță ca fiecare ceas să fie folosit în slujba lui Dumnezeu, și astfel să se asigure o comoară în cer.
Mi s-a arătat cazul tău, frate V., în legătură cu comunitatea din _____, cu doi ani în urmă. Vedenia se referea la trecut, prezent și viitor. Atunci când călătorim, și eu stau în fața oamenilor din diferite locuri, Duhul Domnului îmi prezintă în mod clar cazurile care mi-au fost arătate, reîmprospătând problema prezentată anterior. Mi s-a arătat că ai primit Sabatul, în timp ce te opuneai unor adevăruri importante, legate de Sabat. Tu nu erai întărit cu întregul adevăr, apoi, am văzut că mintea ta a fost îndreptată pe făgașul necredinței, al îndoielii și neîncrederii, și căutai să obții acele lucruri care erau destinate să întărească necredința și întunericul. În loc să cauți dovada necesară întăririi credinței, ai mers în sens invers, iar Satana ți-a îndreptat mintea pe calea urmăririi propriilor lui scopuri. ție îți place să te lupți, și, când intri pe terenul de luptă, nu mai știi când să depui armele. Îți place să discuți în contradictoriu și ți-ai îngăduit să faci aceasta până când ai fost condus de la lumină, de la adevăr și de la Dumnezeu, acolo unde ai fost înfășurat de întuneric, iar necredința a pus stăpânire pe mintea ta. Ai fost orbit de Satana.
-104-
Ca și Toma necredinciosul, tu ai considerat o virtute să te îndoiești până când ai putea avea o dovadă clară, care să-ți îndepărteze din minte orice pricină de îndoială. L-a lăudat Isus pe necredinciosul Toma când i-a prezentat dovada despre care el a declarat că dorea s-o aibă înainte de a crede? Isus i-a spus: “Nu fii necredincios, ci credincios.” Toma i-a răspuns: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” Acum el este constrâns să creadă; nu este loc pentru îndoială. Atunci Isus i-a spus: “Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20, 27-29.) Tu mi-ai fost prezentat ca unindu-te cu conducătorul răzvrătit și oștirea lui, ca să tulburi, să încurci, să descurajezi, să deprimi și să-i nimicești pe cei care luptă pentru dreptate, care se află sub steagul pătat de sânge al Prințului Emanuel. Mi-a fost arătat că influența ta i-a abătut pe oameni de la păzirea Sabatului poruncii a patra. ți-ai folosit talentele și dibăcia, ca să născocești arme și să le pui în mâinile vrăjmașilor lui Dumnezeu, ca să-i combată pe cei care încearcă să asculte de Dumnezeu, prin păzirea poruncilor Sale. În timp ce îngerii au fost însărcinați să întărească lucrurile care rămân, ca să se împotrivească influențelor tale și să o contracareze, ei priveau cu cea mai adâncă mâhnire la lucrarea ta de descurajare și distrugere. Tu ai făcut ca îngeri curați, fără păcat și sfinți să plângă.