Capitolul 13 — Mutarea în Michigan
În 1855, frații din Michigan au deschis calea pentru ca biroul de publicații să fie mutat la Battle Creek. La acea dată, soțul meu era dator între două și trei sute de dolari și tot ceea ce deținea, în afară de cărțile pe care le avea în mână, erau conturi pentru cărți și unele din acestea erau nesigure. Lucrarea ajunsese aparent într-un impas, comenzile pentru publicații erau foarte puține și mici, iar el se temea că va muri având atâtea datorii. Frații din Michigan ne-au ajutat să obținem un teren și să construim o casă. Actul s-a făcut pe numele meu, astfel ca eu să pot dispune de aceasta după moartea soțului meu.
Acelea au fost zile triste. Priveam la cei trei băieți ai mei, temându-mă că vor rămâne fără tată, și gânduri de felul acesta mă biciuiau: soțul meu moare datorită muncii peste măsură pentru cauza adevărului prezent; și cine își poate da seama cât a suferit el, câte poveri a purtat, grija extremă care i-a sfâșiat sufletul și ruinat sănătatea, aducându-l în pragul mormântului înainte de vreme, lăsându-și familia nenorocită și fără ajutor? Mi-am pus adesea întrebarea: “Oare nu poartă Dumnezeu de grijă acestor lucruri? Oare nu le vede El?” Am fost mângâiată să știu că există Cineva care judecă după dreptate și că orice sacrificiu, orice tăgăduire de sine și orice suferință îndurată pentru El, toate sunt înregistrate cu credincioșie în ceruri și vor aduce răsplata Lui. Ziua Domnului va face cunoscute și va aduce la lumină lucruri care încă nu sunt știute.
-98-
Mi-a fost arătat că Dumnezeu avea în planul Său să-l readucă la viață pe soțul meu în mod treptat; că trebuie să dăm dovadă de o credință puternică, deoarece Satana, la fiecare străduință a noastră, va voi să ne lovească aspru; că trebuie să privim dincolo de ceea ce se vede și să credem. De trei ori pe zi ne duceam singuri înaintea lui Dumnezeu și ne rugam cu stăruință pentru refacerea sănătății lui. Deseori, unul dintre noi era doborât la pământ de puterea lui Dumnezeu. Cu îndurare, Domnul a auzit strigătele noastre sincere și soțul meu a început să-și revină. Timp de multe luni de zile, rugăciunile noastre se înălțau spre cer pentru însănătoșire, de trei ori pe zi, pentru a se face voia lui Dumnezeu. Acest timp special pentru rugăciune era foarte prețios. Eram foarte aproape de Dumnezeu, într-o dulce și sacră comuniune. Nu aș putea reda mai bine simțămintele pe care le-am trăit la data aceea decât le-am exprimat în câteva pasaje ale unei scrisori pe care o scrisesem sorei Howland:
“Sunt mulțumită că acum pot avea copiii lângă mine, să le port eu de grijă și să-i educ pe calea cea dreaptă. Săptămâni de zile am simțit o foame și o sete după mântuire și ne-am bucurat de o comuniune aproape neîntreruptă cu Dumnezeu. De ce să stăm oare departe de izvor, când putem veni să ne adăpăm? De ce murim din lipsă de pâine, când este din belșug? Este hrană și se oferă gratuit. O, suflete al meu, ospătează-te zilnic din bucuriile cerești. De ce să nu mă bucur de pace? Lauda Domnului este în inima mea și pe buzele mele. Ne putem bucura de plinătatea iubirii Mântuitorului. Putem să ne bucurăm de slava Lui. Sufletul meu poate spune acest lucru. Negura a fost risipită de lumina Sa prețioasă și nu pot uita niciodată acest lucru. Doamne, ajută-mă să am mereu o amintire vie a acestuia. Treziți-vă, toate energiile sufletului meu! Trezește-te, suflete, și adu slavă Mântuitorului pentru uimitoarea Sa dragoste!”
-99-
“Sufletele din jurul nostru trebuie trezite și salvate; dacă nu, ele vor pieri. Nu trebuie să pierdem nici o clipă. Influența noastră este ori de partea adevărului, ori împotriva lui. Aș dori să port cu mine dovezile incontestabile ale faptului că sunt unul din ucenicii lui Hristos. Dorim altceva pe lângă religia Sabatului. Avem nevoie de un principiu viu și de asumarea zilnică a responsabilității noastre. Acest lucru este evitat de către mulți, iar roada este nepăsarea, indiferența, lipsa de veghere și lipsa spiritualității. Unde este spiritualitatea bisericii? Unde sunt bărbații plini de credință și de Duhul Sfânt? Rugăciunea mea este: Curățește, Doamne, biserica Ta. Timp de luni de zile m-am bucurat de libertate și sunt hotărâtă să fac ordine în vorbirea mea și în toate căile mele înaintea Domnului.”
“Pot să triumfe dușmanii noștri, să vorbească cuvinte înverșunate și limba lor să defaime, să înșele, să spună minciuni, noi vom rămâne neclintiți. Noi știm în cine am crezut. N-am alergat în zadar, nici n-am lucrat în zadar. Vine o zi a socotelilor, când toți vom fi judecați după faptele făcute când am fost în trup. Este adevărat că lumea este întunecată. Opoziția poate deveni puternică, disprețul și batjocura se vor înteți. Însă, prin toate acestea noi vom rămâne neclintiți, sprijinindu-ne pe brațul Celui Atotputernic.”
“Dumnezeu Își cerne poporul. El va avea o biserică sfântă și curată. Noi nu putem citi inima omului. Însă Dumnezeu a prevăzut mijloace de a menține curată biserica Sa. A apărut un popor corupt, care nu va putea trăi împreună cu poporul lui Dumnezeu. Ei disprețuiesc mustrarea și nu vor să se îndrepte. Au avut ocazia să știe că lupta pe care o au de dus este una nedreaptă. Ei au avut timp să se pocăiască de relele făcute, însă eul le era prea drag pentru a fi lăsat să moară. L-au alimentat, l-au crescut până ce a devenit puternic și astfel s-au separat de poporul credincios al lui Dumnezeu, pe care El Și-l curăță pentru Sine. Noi toți avem motive să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că s-a deschis o cale pentru mântuirea bisericii Sale; căci mânia lui Dumnezeu s-ar fi revărsat asupra noastră dacă acești pretendenți corupți ar fi rămas alături de noi.”
-100-
“Fiecare suflet sincer care ar putea fi amăgit de acești nemulțumiți va avea adevărata lumină cu privire la aceștia, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie ca toți îngerii din cer să fie trimiși pentru a le lumina mintea. Nu avem de ce să ne temem în această privință. Pe măsură ce ne apropiem de judecată, toți vor da pe față adevăratul lor caracter și va fi limpede de care parte sunt. Sita se mișcă. Să nu spunem: Oprește-Ți mâna, Doamne. Biserica trebuie curățită și va fi curățită. Dumnezeu este la cârmă; poporul Său să-L laude. Nici nu-mi trece prin gând că vom cădea, dacă vom fi drepți și vom face ce este bine. Judecata stă să înceapă, cărțile vor fi deschise, iar noi vom fi judecați după faptele noastre. Toate minciunile care pot fi pregătite împotriva mea nu-mi vor face nici mai rău, nici mai bine, ci poate mă vor apropia mai mult de Mântuitorul meu.”
De când ne-am mutat la Battle Creek, Domnul a început să ne ia povara. Am găsit prieteni buni în Michigan, care s-au arătat dispuși să ne ajute în purtarea sarcinilor noastre și să ne împlinească nevoile. Prieteni de demult, încercați, din partea centrală a statului New York și Noii Anglii, în special din Vermont, au simțit împreună cu noi în necazurile noastre și au fost gata să ne ajute la vreme de nevoie. Dumnezeu a lucrat pentru noi la Conferința de la Battle Creek, din noiembrie 1856. Mințile slujitorilor Săi au fost puse la lucru ca niște daruri ale bisericii. Dacă până atunci Dumnezeu a fost întristat deoarece darurile fuseseră desconsiderate și neglijate, exista acum perspectiva că El va fi din nou mulțumit de noi, că va reînviora darurile, iar aceștia aveau să trăiască în biserică pentru a-i încuraja pe cei slabi și a-i îndrepta și mustra pe cei greșiți. Cauza a fost însuflețită de o nouă viață, iar succesul avea să fie urmarea eforturilor predicatorilor noștri. S-au cerut publicații, și acestea s-au dovedit a fi exact lucrul de care avea nevoie lucrarea.
Publicația The Messenger of Truth (Solul adevărului) a pierdut teren curând, iar spiritele care produseseră discordie prin aceasta au fost împrăștiate. Soțul meu a fost în stare să-și plătească toate datoriile. Tusea a încetat, durerea și inflamația plămânilor și a gâtului s-au dus treptat, sănătatea i s-a restabilit, astfel că el putea predica de trei ori în Sabat și o dată în prima zi a săptămânii cu ușurință. Refacerea sa a constituit o lucrare minunată a lui Dumnezeu și Lui îi aducem toată slava.