Planuri pentru sporirea forțelor noastre de lucru
Tăria unei armate este măsurată mai ales prin eficiența oamenilor din rânduri, a ostașilor. Un general înțelept își instruiește ofițerii să instruiască pe fiecare soldat pentru serviciul activ. El caută să dezvolte cea mai mare eficiență din partea tuturor. Dacă ar fi să depindă numai de ofițerii săi, el nu s-ar putea aștepta să facă vreodată o campanie izbutită. El se bizuie pe serviciul credincios și neobosit din partea fiecărui om din oștirea lui. Răspunderea zace mai ales asupra ostașilor din rânduri.
Tot astfel este și în oștirea Prințului Emanuel. Generalul nostru, care n-a pierdut niciodată o bătălie, așteaptă serviciul voios și credincios de la fiecare persoană care s-a înrolat sub steagul Lui. În lupta finală, care se dă acum între forțele binelui și oștile răului, El așteaptă ca toți membrii, laici și slujitorii Lui să ia parte. Toți cei care s-au înrolat ca ostași ai Lui urmează să îndeplinească un serviciu credincios, gata de a îndeplini orice lucrare, cu un viu simț al răspunderii, zăcând asupra lor individual.
Aceia care au supravegherea spirituală a bisericii ar trebui să plănuiască căi și mijloace prin care să dea prilej fiecărui membru al bisericii să facă ceva în cadrul lucrării lui Dumnezeu. Prea adesea în trecut, aceasta nu s-a făcut. Nu s-au făcut și nu au fost pe deplin puse în aplicare planuri clare, prin care talentele tuturor să poată fi folosite în serviciu activ. Numai puțini sunt cei care își dau seama cât de mult s-a pierdut din cauza aceasta.
Conducătorii din lucrarea lui Dumnezeu, ca niște generali înțelepți, trebuie să facă planuri pentru mișcări de înaintare pe toată linia. În plănuirea lor, ei trebuie să studieze în mod deosebit lucrarea care poate fi făcută de membrii laici pentru prietenii și vecinii lor. Lucrarea lui Dumnezeu de pe acest pământ nu poate fi terminată până când bărbații și femeile din rândul membrilor bisericii noastre nu se adună la lucru și nu-și unesc eforturile lor cu ale pastorilor și ale slujbașilor comunităților.
-117-
Mântuirea păcătoșilor cere muncă zeloasă și personală. Noi trebuie să le ducem cuvântul vieții, și nu să așteptăm ca ei să vină la noi. O, de aș putea spune bărbaților și femeilor cuvinte care să-i trezească la acțiune sârguincioasă! Clipele care ne sunt acordate sunt puține. Stăm chiar la hotarul lumii veșnice. Nu avem timp de pierdut. Fiecare clipă e de aur și cu totul prea scumpă pentru a fi devotată numai slujirii de sine. Cine vrea să-L caute pe Dumnezeu cu tot dinadinsul și să primească de la El tărie și har pentru a fi lucrători credincioși în câmpul misionar?
Dezvoltarea de talente în biserică
În fiecare comunitate există talente, care, prin cuvenită lucrare, s-ar putea dezvolta spre a fi de mare ajutor în lucrarea aceasta. Ceea ce e necesar acum pentru zidirea comunităților noastre este lucrarea atentă a lucrătorilor înțelepți pentru a descoperi și dezvolta talentele din biserică, talente care pot fi educate spre a fi folosite de Domnul. Ar trebui să existe un plan bine organizat pentru folosirea de lucrători care să meargă în toate comunitățile noastre, mari și mici, pentru a-i instrui pe membri cum să lucreze pentru zidirea bisericii, dar și pentru cei necredincioși. Este nevoie de pregătire, de învățătură. Cei care lucrează, vizitând comunitățile, ar trebui să dea fraților și surorilor instrucțiuni cu privire la metodele practice de a face lucrare misionară.
Nici toate predicile din lume nu-i vor face pe oameni să simtă profund nevoia sufletelor care pier în jurul lor. Nimic nu-i va mișca pe bărbați și pe femei, încât să se trezească în ei un zel de a lucra pentru cei care se află în întuneric. Pregătiți lucrători spre a merge la drumuri și la garduri. Avem nevoie de grădinari pricepuți, care să răsădească pomi în diferite localități, și să le dea posibilități avantajoase de a crește. E datoria pozitivă a poporului lui Dumnezeu de a merge în regiunile îndepărtate. Să fie puse la lucru forțe care să defrișeze terenuri noi, să înființeze centre noi de influență, oriunde se poate găsi ocazie favorabilă. Adunați lucrători care posedă adevărat zel misionar și lăsați-i să meargă pentru a face cunoscut lumina și cunoștința în apropiere și în depărtare. Ei să ducă principiile vii ale reformei sanitare în localități care într-o măsură sunt necunoscătoare ale acestor principii.
-118-
Bărbați din ocupații umile ale vieții să fie încurajați să facă lucrarea lui Dumnezeu. În timp ce lucrează, ei vor câștiga o experiență prețioasă. Este lipsă de lucrători și n-avem nici unul de care să ne putem lipsi. În loc de a-i descuraja pe aceia care încearcă să servească Domnului, noi ar trebui să încurajăm mult mai mulți lucrători să intre în câmp.
Slujire voioasă
Toți cei care au legătură cu Dumnezeu vor găsi din plin de lucru pentru El. Aceia care pornesc în spiritul Domnului, căutând să aducă sufletelor adevărul, vor vedea că lucrarea de a atrage suflete la Hristos, nu e o corvoadă plicticoasă și neinteresantă. Ei sunt însărcinați cu o lucrare ca gospodari ai lui Dumnezeu, și vor fi tot mai mult umpluți de viață, pe măsură ce se predau în slujba lui Dumnezeu. E o lucrare voioasă aceea de a explica altora Scripturile.
Tineri și tinere, să fie educați spre a deveni lucrători în vecinătățile lor, cum și în alte locuri. Toți să-și pună inima și mintea spre a deveni pricepuți cu privire la lucrarea pentru timpul de față, calificându-se pentru a face lucrul acela pentru care sunt cel mai bine pregătiți.
-119-
Mulți tineri care au avut cuvenita educație acasă trebuie să fie pregătiți pentru slujire și să fie încurajați ca să înalțe stindardul adevărului în locuri noi, printr-o lucrare bine plănuită și credincioasă. Prin asociere cu slujitorii, cu pastorii noștri și cu lucrătorii cu experiență în lucrarea în orașe, ei vor obține pregătirea cea mai bună. Lucrând sub călăuzirea divină, și fiind susținuți de rugăciunile colegilor lor, lucrători mai cu experiență, ei pot face o lucrare bună și binevenită. Când își unesc ostenelile cu acelea ale lucrătorilor mai bătrâni, folosind energiile lor tinerești spre cea mai bună întrebuințare a lor, ei vor avea însoțirea îngerilor cerești; și ca împreună lucrători cu Dumnezeu, privilegiul lor este acela de a cânta, a se ruga și a crede, de a lucra cu curaj și fără stânjenire. Încrederea și asigurarea pe care le-o vor aduce prezența trimișilor cerești, lor și conlucrătorilor lor, vor conduce la rugăciune, laudă și la simplitatea credinței adevărate.
N-ar trebui să fie întârziere în acest efort bine plănuit de a-i instrui pe membrii bisericii. Ar trebui să fie alese persoane spre a lucra în orașe mari, persoane care sunt pe deplin consacrate și care înțeleg sfințenia și importanța lucrării. Nu trimiteți persoane care nu sunt calificate în privința aceasta. E nevoie de oameni care să promoveze triumful crucii, care să stăruiască când vor veni descurajări și lipsuri, care să aibă zelul, hotărârea și credința care sunt absolut necesare în câmpul misionar. Și celor care nu se angajează personal în lucrare le spun: Nu-i împiedicați pe cei care sunt dispuși să lucreze, ci încurajați-i și sprijiniți-i.
Toată această lucrare de instruire ar trebui să fie însoțită de o căutare plină de râvnă a Domnului prin Duhul Sfânt. Lucrul acesta să fie imprimat în aceia care sunt dispuși să se predea în slujba Domnului. Purtarea noastră e supravegheată de lume. Fiecare faptă e cercetată de aproape și comentată. Trebuie să aibă loc cultivarea virtuților creștine, pentru ca aceia care mărturisesc adevărul să-l poată preda altora așa cum este el în Isus, așa ca ei înșiși să poată fi exemple, și ca vrăjmașii noștri să nu poată spune ceva rău despre ei. Dumnezeu cere mai multă evlavie, mai multă sfințenie a vieții, și curăție a purtării, în acord cu principiile înălțătoare și sfințitoare pe care le mărturisim. Viața celor care lucrează pentru Hristos ar trebui să fie astfel încât necredincioșii, văzând umblarea lor în temere de Dumnezeu și conversația lor aleasă, să fie fermecați de credința care produce astfel de rezultate.
-120-
Efortul personal în legătură cu adunările în tabără
Lucrarea la adunările noastre în tabără n-ar trebui să fie făcută după găsirea cu cale a omului, ci după felul de lucrarea al lui Hristos. Membrii bisericii ar trebui să fie atrași să lucreze. Îngeri de la Dumnezeu vor călăuzi la deschiderea de câmpuri noi în apropiere și depărtare, ca lucrarea de avertizare a lumii să poată fi repede săvârșită. Dumnezeu îi cheamă pe credincioși să capete experiență în lucrarea misionară, prin extinderea lucrării în teritorii noi și lucrând în mod inteligent pentru oameni pe drumurile puțin umblate. Acelora care vor face aceasta, li se vor deschide ocazii favorabile pentru lucru.
În urmărirea interesului după adunarea în tabără, sunt necesare persoane care să dea ajutor în diferite direcții, și aceste direcții ar trebui să fie ca niște școli pregătitoare de lucrători. Tinerii să lucreze în colaborarea cu lucrătorii experimentați, care se vor ruga cu ei și cu răbdare îi vor instrui. Femei consacrate ar trebui să se angajeze în lucrarea biblică din casă în casă. Unii lucrători ar trebui să lucreze ca colportori, vânzând literatura noastră și dând gratuit, cu chibzuială, celor care nu pot cumpăra.
-121-
Aceia care sunt cu adevărat convertiți ar trebui să devină din ce în ce mai inteligenți în înțelegerea Scripturilor, pentru ca să poată fi în stare să vorbească cuvinte de lumină și mântuire celor care sunt în întuneric și care pier în păcatele lor. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, noi trebuie să așteptăm binecuvântări speciale și rezultate precise, când ne străduim să salvăm suflete din cursele lui Satana, pentru ca ei să poată deveni copii ai luminii.