Demnitatea lucrării cu cărți
Lucrarea de producere a cărților e o lucrare măreață și bună; dar nu a stat totdeauna în poziția înaltă și sfântă, pe care Dumnezeu a intenționat ca ea să o ocupe, deoarece eul era întrețesut cu lucrarea unora care erau angajați în ea. Lucrarea cu cărți ar trebui să fie mijlocul de a duce repede lumii lumina sacră a adevărului prezent. Publicațiile care ies din mașinile noastre de tipărit astăzi trebuie să fie de un așa caracter, încât să întărească fiecare țăruș și stâlp al credinței, care a fost stabilit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin descoperirile Duhului.
Adevărul pe care Dumnezeu l-a dat pentru poporul Său, în aceste zile de pe urmă, ar trebui să-l țină tare atunci când vin în biserică unii care prezintă teorii false. Adevărul care a stat tare față de atacurile vrăjmașului, de mai mult de jumătate de secol, trebuie să fie și pe mai departe siguranța și mângâierea poporului lui Dumnezeu.
-70-
Dovada noastră față de cei care nu mărturisesc credința în Dumnezeu, că noi avem adevărul Cuvântului lui Dumnezeu va fi dată printr-o viață de strictă lepădare de noi înșine. Noi nu trebuie să facem o prefăcătorie din credința noastră, ci totdeauna să ținem înaintea noastră exemplul Aceluia care, deși era Domnul cerului, S-a smerit la o viață de lepădare de Sine și de sacrificiu pentru a justifica neprihănirea Cuvântului Tatălui Său. Să ne hotărâm dar ca fiecare să facem tot ce putem mai bine, ca lumina faptelor noastre bune să lumineze înaintea lumii.
Unitate în progres
Un acord deplin ar trebui să existe în planurile făcute pentru publicarea cărților și revistelor noastre, ca lumina pe care ele o cuprind să fie repede dusă pretutindeni la bisericile cu numele și la lume. Ar trebui să se fi făcut mult mai mult în ceea ce privește vânzarea cărților noastre decât vedem că se face astăzi.
Deservenții noștri cultici ar trebui să facă apel la membrii bisericii pentru ca adevărul să triumfe. “Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată întunericul acoperă pământul, și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați în strălucirea razelor tale”. (Isaia 60, 1-3.) Unirea și iubirea vor realiza lucruri mari pentru credincioși. Nu se vor ridica comunitățile noastre, ca să vestească lumii ultima solie de avertizare?
Cărțile noastre de reducere a datoriilor
Parabolele Domnului Isus Hristos e o carte care vorbește pentru sine și a îndeplinit o bună lucrare. Când a fost vândută și s-a explicat scopul vânzării ei, au fost primii bani care au redus datoriile școlilor noastre. Dar mai mult decât atât, mulți citind cartea au fost făcuți fericiți prin lecțiile ei pline de adevăr, și mulți alții vor fi încă umpluți de binecuvântări, citind-o.
-71-
Cartea Divina Vindecare poate face aceeași lucrare pentru sanatoriile și instituțiile noastre de sănătate pe care Parabolele Domnului Isus Hristos a făcut-o pentru școlile noastre. Cartea aceasta cuprinde înțelepciunea Marelui Medic. Pentru mine, a fost un scump privilegiu acela de a dona aceste cărți pentru lucrarea lui Dumnezeu. Pentru viitor, ar trebui să fie făcute planuri bine chibzuite și să se depună eforturi stăruitoare pentru sporirea vânzării lor.
Înlăturarea datoriilor
Dumnezeu intenționează ca noi să tragem învățături din greșelile trecutului. Nu e ceva plăcut Lui ca datorii să zacă asupra instituțiilor Sale. A sosit timpul când trebuie să dăm tărie lucrării, refuzând să construim clădiri mari și costisitoare. Noi nu trebuie să imităm greșelile trecutului și să ajungem din ce în ce mai prinși în datorii. Dimpotrivă, trebuie să ne străduim să lichidăm datoriile care încă mai rămân asupra instituțiilor noastre. Comunitățile noastre pot să ajute în privința aceasta dacă vor. Acei membri cărora Domnul le-a dat mijloace pot să-și investească banii în lucrarea fără dobândă, sau cu o dobândă scăzută, și prin darurile lor de bună voie pot ajuta la susținerea lucrării. Domnul vă cere să-I dați înapoi bucuros o parte din bunurile pe care El vi le-a împrumutat, și, în felul acesta, să fiți împărțitorii Lui de binefaceri.
O altă viziune a lucrării cu cărți
Apoi eram în adunări în tabără și în adunări mari în comunitățile noastre, unde pastorii prezentau clar primejdiile timpurilor în care trăim și marea importanță a grăbirii răspândirii literaturii noastre. Ca răspuns la aceste apeluri, frații și surorile s-au prezentat și au cumpărat multe cărți. Unii au luat puține, dar alții au cumpărat cantități mari. Cea mai mare parte din cumpărători plăteau pentru cărțile pe care le luau. Câțiva făceau aranjamente să plătească după aceea.
-72-
Din cauză că vânzarea cărților se făcea la prețuri reduse, unele prețuri fiind special reduse pentru ocazia aceea, multe erau cumpărate și unele de către persoane care nu erau de credința noastră. Acestea spuneau: “Ele trebuie să conțină o solie pentru noi. Oamenii aceștia sunt gata să facă jertfe, ca noi să le putem avea și noi ni le vom asigura pentru noi și pentru prietenii noștri.”
Dar din partea unora de-ai noștri se exprima nemulțumire. Unul spunea: “Trebuie să fie oprită lucrarea aceasta, de nu, afacerile se duc de râpă”. În timp ce unul dintre frați ducea cu el un braț de cărți, un colportor a pus mâna pe umărul lui și a spus: “Frate, ce faci cu atâtea cărți?” Atunci am auzit glasul Sfătuitorului nostru, zicând: “Nu-i opriți. Acesta e o lucrare care trebuie să fie făcută. Sfârșitul e aproape. Deja s-a pierdut mult timp, în care cărțile acestea ar fi trebuit să fie în circulație. Vindeți-le în apropiere și în depărtare. Răspândiți-le ca frunzele toamna. Lucrarea aceasta trebuie să continue fără interzicerile nimănui. Suflete pier fără Hristos. Să fie avertizate cu privire la apropiata Sa arătare pe norii cerului.”
Unii dintre lucrători continuau să pară mult deprimați. Unul plângea și zicea: “Aceștia fac o nedreptate lucrării noastre de editură, cumpărând la un preț atât de redus; pe de altă parte, lucrarea acesta ne lipsește de unele din veniturile prin care e susținută lucrarea noastră”. Glasul răspundea: “Nu suferiți nici o pagubă. Acești lucrători care iau cărțile la un preț redus nu ar putea să facă o vânzare atât de rapidă decât cu acest așa zis sacrificiu. Mulți cumpără acum pentru prietenii lor și pentru ei care altminteri nu s-ar gândi să cumpere.”
-73-
O avertizare
Apoi, s-a dat instrucțiune lui Elder Haskell ca, în preocuparea lui de a pune în mâna oamenilor adevărul scump, cuprins în cărțile sale, în dorința lui ca toți să simtă că acele cărți valorează mai mult decât costă, și ca toți să fie încurajați să le răspândească mult, el își vindea cărțile prea ieftin, și în felul acesta își făcea propria sa povară prea grea.
Sfătuitorul nostru a spus: “Cărțile ar trebui să fie vândute în așa fel, încât autorul să nu rămână cu mâinile goale, iar casa de editură să aibă acoperire bănească, ca să aibă mijloace de a-și face lucrarea.”
O parabolă pentru studiul nostru
“Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar”, spunea Hristos, “care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrătorii la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul al treilea, și a văzut pe alții stând în piață fără lucru: ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul’. Și s-au dus.
A venit iar pe la ceasul al șaselea și al nouălea, și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: ‘De ce stați aici toată ziua fără lucru?’ Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni’. ‘Duceți-vă și voi în via mea’ le-a zis el ‘și veți primi ce va fi cu dreptul’. Seara stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători, și dă-le plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi’. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat fiecare câte un leu.
-74-
Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult. Dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei’. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ție nu-ți fac nici o nedreptate, nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ți ce ți se cuvine, și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?’ Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulți sunt chemați dar puțini sunt aleși”. (Matei 20, 1-16.)
Fericită va fi răsplătirea harului pentru cei care au lucrat pentru Dumnezeu în simplitatea credinței și iubirii. Valoarea slujirii lui Dumnezeu e măsurată după spiritul în care a fost făcută și nu după lungimea timpului petrecut în muncă.
Lumina pentru toți
Sunt doritoare ca lumina cuprinsă în cărțile mele să ajungă la fiecare cu putință, deoarece Dumnezeu a trimis solia pentru toți. Cărțile acestea conțin învățături prețioase pentru viața de creștin. Eu nu aș îndrăzni să interzic ca aceste cărți să fie vândute în anumite ocazii la un preț redus, ca nu cumva să împiedic citirea lor, și astfel să rețin lumina de la vreun suflet care ar putea să fie convertit la adevăr. Eu nu am opreliști de pus lucrării de răspândire a cărților noastre. Lumina să fie pusă în sfeșnic, ca să lumineze tuturor celor care sunt în casă.