Răspândiți publicațiile
În noaptea de 2 martie 1907, multe lucruri mi-au fost descoperite cu privire la valoarea publicațiilor noastre asupra adevărului prezent, și la efortul slab ce se face de frații și de surorile noastre din comunități pentru larga lor răspândire.
De repetate ori, mi s-a arătat că mașinile noastre de tipărit ar trebui să fie folosite fără întrerupere la publicarea luminii și a adevărului. Acesta este un timp de întuneric spiritual în bisericile din lume. Necunoașterea celor dumnezeiești L-a ascuns pe Dumnezeu și adevărul de la vedere. Forțele răului sporesc în putere. Satana îi flatează pe conlucrătorii săi cum că el va face o lucrare care va captiva lumea. În timp ce inactivitate parțială s-a abătut asupra bisericii, Satana și oștile lui sunt intens active. Așa numitele biserici creștine nu convertesc lumea; deoarece ele însele sunt stricate prin egoism și mândrie, și au nevoie să simtă puterea convingătoare a lui Dumnezeu în sânul lor înainte ca ele să-i conducă pe alții la o treaptă mai curată și mai înaltă.
O experiență încurajatoare
După amiaza zilei de 2 martie am petrecut-o în consfătuire cu fratele și sora S. N. Haskell, discutând lucrarea din Oakland și planurile lor de a merge în Est și a petrece câtva timp în South Lancester. După întâlnirea noastră, eram obosită și m-am retras mai devreme la culcare. Sufeream de reumatism, în partea stângă, și nu puteam găsi odihnă din cauza durerii. Mă întorceam de pe o parte pe alta, căutând să găsesc ușurare de suferință. Aveam o durere în inimă, care nu prevestea nimic de bine pentru mine. În cele din urmă, am adormit.
Pe la nouă și jumătate, am încercat să mă întorc, și când am făcut lucrul acesta, mi-am dat seama că trupul meu era cu totul lipsit de durere. Când m-am întors de pe o parte pe alta, și mi-am mișcat mâinile, am simțit o extraordinară liberare și ușurință pe care nu pot să o descriu. Odaia era plină de lumină, o lumină cât se poate de frumoasă, blândă, azurie, și mi se părea că sunt în brațele unor ființe cerești.
-66-
Această lumină deosebită am mai trăit-o în timpuri de specială binecuvântare, dar de astă dată era mai distinctă, mai impresionantă, și am simțit o pace atât de deplină și îmbelșugată, pe care nici un fel de cuvinte nu pot să o exprime. M-am ridicat în poziție de ședere, și am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, ale cărui margini erau colorate în trandafiriu închis. Muzica cea mai melodioasă și mai dulce umplea aerul, și am recunoscut că muzica era o cântare de îngeri. Atunci un glas mi-a vorbit, zicând: “Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngeri sfinți sunt pretutindeni în jurul tău”.
“Atunci acesta e cerul” am zis eu, “și acum pot să mă odihnesc. Nu voi mai avea solii de sus, și nici expuneri greșite de suportat. O, ce pace de nedescris îmi umple sufletul! E acesta cu adevărat cerul? Sunt eu unul dintre copiii lui Dumnezeu? Și voi avea eu totdeauna pacea aceasta?”
Glasul a răspuns: “Lucrarea ta încă nu s-a sfârșit”.
Din nou am adormit, și când m-am trezit, am auzit muzică, și am dorit să cânt. Atunci cineva trecu pe la ușa mea, și m-am întrebat dacă persoana a văzut lumina. După un timp, lumina a pierit, dar pacea a rămas.
După un scurt timp am adormit din nou. De astă dată, se părea că mă aflu într-o adunare de consiliu, unde se discuta lucrarea noastră cu cărți. Erau de față câțiva dintre frații noștri, conducători din lucrarea noastră; Elder Haskell și soția sa erau acolo și discutau cu frații despre răspândirea cărților, tractatelor și revistelor noastre.
-67-
Elder Haskell prezenta motive puternice pentru ca lucrările care conțin cunoștințele care au fost comunicate sorei White — cărțile care conțineau solia specială care trebuie să fie adusă lumii în timpul de față — să fie răspândite mai din plin. “Pentru ce, întreba el, nu apreciază poporul nostru și nu răspândește mai mult cărțile care poartă împuternicirile divine? De ce nu se face o specialitate din cărțile care conțin avertismentele cu privire la lucrarea lui Satana? Pentru ce nu depun ei un efort mai mare pentru a răspândi cărțile care dezvăluie planurile lui Satana de a contracara lucrarea lui Dumnezeu, care dau la iveală planurile și înșelăciunile lui? Relele morale ale înșelăciunilor lui trebuie să fie înlăturate prin deschiderea ochilor oamenilor, ca să discearnă situația și primejdia timpurilor noastre, astfel încât să facă un efort sârguincios de a-și însuși prin credință pe Hristos și neprihănirea Lui”.
Un sol din cer a stat în picioare în mijlocul nostru, și el a rostit cuvinte de avertizare și de instrucțiune. El ne-a făcut să înțelegem clar că Evanghelia Împărăției e solia din lipsa căreia piere lumea, și că solia aceasta, așa cum e cuprinsă în publicațiile noastre deja tipărite și în acelea care urmează să fie scoase, trebuie să fie răspândite printre oamenii din apropiere și din depărtare.
Primejdiile studiului speculativ
Lumina adevărului pe care Dumnezeu o plănuiește să ajungă la oamenii lumii în timpul de față nu e aceea pe care oamenii învățați ai lumii caută să o răspândească, deoarece aceștia, în cercetarea lor, ajung adesea la concluzii greșite, iar în studierea, de către ei, a multor autori, ajung să fie entuziasmați de teorii care sunt de origine satanică. Satana, îmbrăcat în veșmânt de înger de lumină, prezintă pentru studiul minții oamenilor subiecte care par foarte interesante, și pline de mister științific. În cercetarea acestor subiecte, oamenii sunt făcuți să accepte concluzii greșite, și să se unească cu duhuri înșelătoare la lucrarea de a propaga teorii noi, care abat de la adevăr.
-68-
E primejdia ca părerile false, exprimate în cărțile pe care ei le-au citit, să fie cândva amestecate de către deservenții noștri cultici, de profesorii și redactorii noștri în argumentațiile, cuvântările și publicațiile lor, cu credința că ele sunt una și aceeași în principiu cu învățăturile Spiritului adevărului. Cartea Templul viu e o ilustrare cu privire la lucrarea aceasta, al cărei scriitor declara în sprijinul ei că învățăturile ei erau aceleași cu cele găsite în scrierile doamnei White. Iar și iar vom fi chemați să întâmpinăm influența unor oameni care studiază știința de obârșie satanică, prin care Satana se străduiește să reducă la neființă pe Dumnezeu și pe Hristos.
Tatăl și Fiul au fiecare o personalitate. Hristos declara: “Eu și Tată una suntem”. Totuși, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit în lume în chip de om. Lăsând la o parte haina Sa împărătească și coroana Sa împărătească, a îmbrăcat divinitatea Sa cu ceea ce este omenesc, pentru ca ceea ce este omenesc, prin jertfa Sa cea fără margini, să poată deveni părtașă de natură divină și să scape de stricăciunea care e în lume prin poftă.
Hristos a fost ispitit în toate privințele așa cum e ispitit omul, dar niciodată nu a adus împotriva ispititorului o acuzație de ocară. La orice ispită, El prezenta Cuvântul Domnului. “Stă scris” era arma Lui care niciodată nu dădea greș. Noi, ca reprezentanți ai lui Hristos, trebuie să întâmpinăm fiecare lovitură a vrăjmașului cu Cuvântul viului Dumnezeu.
E primejdia ca părerile false, exprimate în cărțile pe care ei le-au citit, să fie cândva amestecate de către deservenții noștri cultici, de profesorii și redactorii noștri în argumentațiile, cuvântările și publicațiile lor, cu credința că ele sunt una și aceeași în principiu cu învățăturile Spiritului adevărului. Cartea Templul viu e o ilustrare cu privire la lucrarea aceasta, al cărei scriitor declara în sprijinul ei că învățăturile ei erau aceleași cu cele găsite în scrierile doamnei White. Iar și iar vom fi chemați să întâmpinăm influența unor oameni care studiază știința de obârșie satanică, prin care Satana se străduiește să reducă la neființă pe Dumnezeu și pe Hristos.
Tatăl și Fiul au fiecare o personalitate. Hristos declara: “Eu și Tată una suntem”. Totuși, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit în lume în chip de om. Lăsând la o parte haina Sa împărătească și coroana Sa împărătească, a îmbrăcat divinitatea Sa cu ceea ce este omenesc, pentru ca ceea ce este omenesc, prin jertfa Sa cea fără margini, să poată deveni părtașă de natură divină și să scape de stricăciunea care e în lume prin poftă.
Hristos a fost ispitit în toate privințele așa cum e ispitit omul, dar niciodată nu a adus împotriva ispititorului o acuzație de ocară. La orice ispită, El prezenta Cuvântul Domnului. “Stă scris” era arma Lui care niciodată nu dădea greș. Noi, ca reprezentanți ai lui Hristos, trebuie să întâmpinăm fiecare lovitură a vrăjmașului cu Cuvântul viului Dumnezeu.
-69-
Niciodată nu trebuie să ne îngăduim să mergem pe urmele șarpelui, folosind argumente științifice. Satana nu poate niciodată să câștige un avantaj față de copilul lui Dumnezeu, care se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu ca apărare a sa.
Sfătuitorul nostru a imprimat adânc în mintea noastră faptul că poporul lui Dumnezeu, păzitor al poruncilor, trebuie să fie sfințit prin adevăr și că adevărului trebuie să i se dea totdeauna locul cel dintâi. Noi nu trebuie să uităm că Satana încă trăiește pentru a-și exercita puterea înșelătoare printr-o falsă știință.
Hristos era maiestatea cerului, Domnul vieții; cu toate acestea, S-a smerit ca un om și S-a făcut ascultător de Legea lui Dumnezeu. El a trecut pe terenul pe care trebuie să-l calce orice om care ia Numele Lui și a ieșit din încercarea Sa curat și neîntinat de păcat. El a fost pilda noastră în toate privințele.
Întâia venire a lui Hristos și viața Lui de servire nu sunt studiate așa cum ar trebui. Viața Lui a fost o viață de lepădare de sine, în care erau exprimat adevărul în toate calitățile lui nobilele. El a trăit pentru a aduce binecuvântare omenirii prin orice cuvânt bun și orice faptă bună.