O viață sfântă
Nu numai prin predicarea adevărului, nu numai prin distribuirea de literatură trebuie să fim martori pentru Dumnezeu. Să ne aducem aminte că o viață creștină e argumentul cel mai puternic ce poate fi adus în favoarea creștinismului și că un caracter creștin de mică valoare face mai mult rău în lume decât caracterul omului din lume. Nici toate cărțile scrise nu pot răspunde scopului unei vieți sfinte. Oamenii vor crede nu ceea ce predică deserventul cultic, ci ceea ce trăiește biserica. Prea adesea, influența predicii ținute de la amvon e combătută de predica ținută în viața celor care pretind a fi adepți ai adevărului.
Scopul lui Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în fața lumii. El așteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt și în faptă. Gândurile lor trebuie să fie curate și cuvintele lor nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie întrețesută cu tot ceea ce ei fac și spun. Fiecare tranzacție de afaceri a lor trebuie să fie înmiresmată de prezența lui Dumnezeu.
Păcatul e ceva odios. El a stricat frumusețea morală a unui mare număr de îngeri. A pătruns în lumea noastră și aproape a șters chipul moral al lui Dumnezeu din om. Dar în marea Lui iubire, Dumnezeu a prevăzut o cale pe care omul poate să recâștige poziția de la care a căzut când a cedat ispititorului. Hristos a venit pentru a sta la conducerea omenirii, pentru a lucra în favoarea noastră un caracter desăvârșit. Cei care Îl primesc sunt născuți din nou.
Hristos a văzut neamul omenesc prin lucrarea puternicei creșteri a păcatului, posedat de domnul puterii văzduhului și cheltuind o forță uriașă în isprăvi ale răului. El a văzut că o forță și mai tare trebuie să întâmpine și să-l înfrângă pe Satana. “Acum are loc”, spunea El, “judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” (Ioan 12, 31.) El a văzut, de asemenea că, dacă ființele omenești credeau în El, lor urma să li se dea putere împotriva oștirii îngerilor căzuți, al căror nume e legiune. Hristos și-a întărit sufletul cu gândul că, prin sacrificiul minunat pe care era gata să-l facă, stăpânitorul lumii acesteia urma să fie aruncat afară, iar bărbații și femeile să fie așezați în situația ca, prin harul lui Dumnezeu, să poată recâștiga ceea ce pierduseră.
-22-
Viața pe care Hristos a trăit-o în lumea acesta, bărbații și femeile o pot trăi prin puterea Lui și sub îndrumarea Lui. În lupta lor cu Satana, ei pot avea tot ajutorul pe care El l-a avut. Ei pot fi mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit și S-a dat pe Sine pentru ei.
Viața celor care mărturisesc a fi creștini, dar care nu trăiesc viața lui Hristos, e o bătaie de joc la adresa religiei. Fiecare persoană al cărei nume e scris în registrul bisericii are obligația de a-L reprezenta pe Hristos, dând pe față podoaba lăuntrică a unui duh blând și liniștit. Ei trebuie să fie martorii Lui, făcând cunoscut avantajele umblării și lucrării, așa cum le-a dat exemplu Hristos. Adevărul pentru acest timp trebuie să apară în puterea lui în viața acelora care-l cred și trebuie să fie transmis lumii. Credincioșii trebuie să reprezinte în viața lor puterea Lui de a sfinți și înnobila.
Reprezentanți ai lui Hristos
Locuitorii Universului ceresc așteaptă ca urmași lui Hristos să lumineze ca lumini în lume. Ei urmează să dea pe față puterea harului pe care, ca să-l dea oamenilor, Hristos a murit. Dumnezeu așteaptă ca aceia care mărturisesc a fi creștini să descopere în viața lor cea mai înaltă dezvoltare a creștinismului. Ei sunt reprezentanți recunoscuți ai lui Hristos și trebuie să arate că creștinismul e o realitate. Ei trebuie să fie oameni ai credinței, oameni ai curajului, oameni cu tot sufletul, care, fără discuție, se încred în Dumnezeu și în făgăduințele Lui.
-23-
Toți cei care urmează să intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie ca în cursul vieții lor pământești să-L prezinte pe Hristos în comportarea lor. Tocmai aceasta îi face soli ai lui Hristos, martorii Lui. Ei trebuie să aducă o mărturie clară, hotărâtă, tuturor practicilor rele, îndreptând atenția păcătoșilor la Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatele lumii. El dă tuturor celor care-L primesc putere de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Renașterea este singura cale prin care noi putem intra în cetatea lui Dumnezeu. Ea este strâmtă, și poarta pe care urmează să intrăm e îngustă, dar pe ea trebuie să conducem bărbați, femei și copii, învățându-i că, pentru a fi mântuiți, trebuie să aibă o inimă nouă și un duh nou. Vechile trăsături de caracter ereditare trebuie să fie biruite. Dorințele firești ale sufletului trebuie să fie schimbate. Orice înșelăciune, orice falsificare, orice vorbire de rău trebuie să fie înlăturate. Viața cea nouă care îi face pe bărbați și pe femei să fie asemenea lui Hristos, trebuie să fie trăită.
Aderarea stăruitoare la adevăr
Nu trebuie să fie prefăcătorie în viața celor care au de dus o solie atât de sfântă și de solemnă cum avem noi. Lumea îi privește pe adventiștii de ziua a șaptea, deoarece cunoaște ceva despre mărturisirea lor de credință, despre înaltele lor idealuri și, când îi vede pe aceia care nu trăiesc potrivit cu mărturisirea lor, arată la ei cu dispreț.
Aceia care-L iubesc pe Isus vor aduce totul în viața lor în armonie cu voința Lui. Ei au ales să fie de partea Domnului și viața lor trebuie să stea în contrast viu cu viața oamenilor din lume. Ispititorul va veni cu toate lingușirile și mituirile lui, zicând: “Toate acestea ți le voi da ție, dacă te vei închina mie”. Dar ei știu că el nu are nimic vrednic de a fi primit și refuză a ceda la ispitele sale. Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt făcuți în stare să păstreze neîntinată curăția lor față de principii. Îngeri sfinți sunt chiar alături de ei, iar Hristos e descoperit în statornica lor aderare la adevăr. Ei sunt slujitori ai lui Hristos, gata oricând să facă voia Lui, dând ca martori sinceri o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului. Ei arată că există o putere spirituală, care-i poate face în stare pe bărbați și pe femei să nu se abată nici cu un deget de la adevăr și dreptate chiar și pentru toate darurile pe care oamenii le-ar putea acorda. Unii ca aceștia, oriunde ar fi, vor fi onorați de cer, deoarece și-au conformat viața lui Dumnezeu, fără să se îngrijească de sacrificiile ce sunt chemați să le facă.
-24-
O solie mondială
Lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său nu trebuie să fie reținută înăuntrul bisericilor care deja cunosc adevărul. Ea trebuie să fie dusă pretutindeni în locurile întunecate ale pământului. Aceia care umblă în lumină, așa cum Hristos este lumină, vor conlucra cu Mântuitorul, descoperind altora aceea ce El le-a descoperit. Intenția lui Dumnezeu este ca adevărul pentru acest timp să fie făcut cunoscut la orice seminție, neam, limbă și popor. În lumea de astăzi, bărbații și femeile sunt absorbiți de alergarea după câștig lumesc și plăcere lumească. Sunt mii care nu folosesc nici timp, nici gând pentru mântuirea sufletului. A sosit timpul când solia apropiatei veniri a lui Hristos trebuie să răsune pretutindeni în lume.
-25-
Semne fără greș, neînșelătoare, atrag atenția la apropierea sfârșitului. Avertizarea trebuie să se dea în tonuri sigure. Trebuie să se pregătească pentru venirea Prințului Păcii pe norii cerului. E mult de făcut în orașele care încă nu au auzit adevărul pentru timpul de față. Noi nu trebuie să înființăm instituții care să rivalizeze în mărime și splendoare cu instituțiile lumii, ci în Numele Domnului, cu stăruință și cu zel neistovit, pe care Hristos le-a adus în lucrările Sale, trebuie să ducem mai departe lucrarea Domnului.
Ca popor, avem mare nevoie să ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu, solicitând iertarea Lui pentru neglijența noastră de a împlini însărcinarea Evangheliei. Am făcut centre mari în câteva locuri, lăsând nelucrate multe orașe importante. Să preluăm lucrarea ce ne-a fost rânduită și să proclamăm solia care trebuie să trezească bărbați și femei la un simț al primejdiei lor. Dacă fiecare adventist de ziua a șaptea ar fi făcut lucrarea pusă în sarcina lui, numărul credincioșilor ar fi acum mult mai mare decât este. În toate orașele Americii ar fi persoane care să fi luat aminte la solia de a asculta de Legea lui Dumnezeu.
În unele locuri, solia cu privire la ținerea Sabatului a fost prezentată cu claritate și putere, în timp ce alte locuri au fost lăsate fără avertizare. Oare nu se vor trezi aceia care cunosc adevărul la răspunderea care zace asupra lor? Fraților, voi nu vă puteți îngădui să vă angrenați în întreprinderi și interese lumești. Nu vă puteți permite să neglijați însărcinarea pe care v-a dat-o Mântuitorul.
Totul în Univers îi cheamă pe aceia care cunosc adevărul să se consacre fără rezervă proclamării lui, așa cum le-a fost făcut cunosc în solia îngerului al treilea. Ceea ce vedem și auzim ne cheamă la datoria noastră. Lucrarea agenților lui Satana îl cheamă pe fiecare creștin să-și facă datoria.