Un ajutor în studiul naturii
Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu și Cuvântul Său prin experiență personală este pregătit să pornească la studiul științelor naturale. Despre Hristos este scris: “În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” (Ioan 1, 4.) Când și-au pierdut în Eden veșmintele sfințeniei, Adam și Eva au pierdut lumina care iluminase natura. Ei nu o mai puteau înțelege cum se cuvenea. Dar, pentru cei care primesc lumina vieții lui Hristos, natura este din nou iluminată. În lumina ce strălucește de la cruce, putem tâlcui cum se cuvine tot ce ne învață natura.
-325-
Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu și cunoaște Cuvântul Său are o credință întemeiată pe divinitatea Sfintelor Scripturi. El nu probează Biblia prin ideile despre știință ale omului. El aduce aceste idei spre a fi probate prin măsurătoarea cea fără greș. El știe că tot Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, și adevărul nu se poate contrazice niciodată; tot ceea ce, în învățătura așa-numitei științe, contrazice adevărul descoperirii lui Dumnezeu este simplă lucrare omenească, de nimereală.
Celor cu adevărat înțelepți, cercetările științifice le deschid câmpuri vaste de gândire și informare. Căile lui Dumnezeu, așa cum sunt ele descoperite în lumea naturală și în modul în care El S-a purtat cu omul, constituie o comoară din care poate primi fiecare elev din școala lui Hristos.
O dovadă reală despre un Dumnezeu viu nu este o simplă teorie; ea constă în convingerea pe care Dumnezeu a scris-o în inimile noastre, luminată și lămurită prin Cuvântul Său. Ea constă din puterea de viață, aflată în cele create de El, văzută de ochiul luminat de Duhul Sfânt.
Cei care Îl judecă pe Dumnezeu după lucrările mâinilor Lui, nu după presupunerile oamenilor mari, văd prezența Sa în orice lucru. Ei văd zâmbetul Său în vesela strălucire a soarelui și iubirea, cum și grija Sa pentru om, în bogăția ogoarelor toamna. Chiar și podoabele pământului, iarba de un verde viu, florile plăcute, colorate în toate nuanțele, copacii măreți și feluriți ai pădurii, pârâiașul jucăuș, râul nobil, lacul liniștit, mărturisesc despre grija duioasă și părintească a lui Dumnezeu și despre dorința de a-i face fericiți pe copiii Săi.
-326-
Natura, cheia tainelor divine
Când contemplă astfel lucrurile naturii, cel ce studiază primește o nouă înțelegere a adevărului. Învățăturile din marea carte a lui Dumnezeu, care este natura, dau mărturie despre adevărul Cuvântului scris.
În planul mântuirii, sunt taine pe care mintea omenească nu le poate pătrunde, multe lucruri pe care înțelepciunea omenească nu le poate lămuri; însă natura ne poate învăța multe despre taina evlaviei. Fiecare arbust, fiecare pom ce dă roade, întreaga vegetație au învățături care ne cer să le studiem. În creșterea seminței, se pot citi tainele Împărăției lui Dumnezeu.
Soarele, luna, stelele, pomii, florile câmpului rostesc cuvinte de sfătuire inimii îmblânzite de harul lui Dumnezeu. Semănarea seminței duce mintea la semănarea spirituală a seminței. Pomul dă de știre că un pom bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate aduce roade bune. “Îi veți cunoaște după roadele lor.” (Matei 7, 16.) Chiar și neghina dă o învățătură. Ea este semănătura lui Satana și, dacă nu este împiedicată, păgubește grâul prin îmbelșugata ei rodire.
Tați și mame, învățați-i pe copiii voștri despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Puterea Lui se dezvăluie în fiecare plantă, în fiecare pom ce aduce roade. Duceți-i pe copii în grădină și explicați-le cum face El să crească sămânța. Gospodarul își ară ogorul și aruncă sămânța, dar nu poate face ca sămânța să crească. El depinde de Dumnezeu, pentru ca El să facă ceea ce nu stă în puterea omenească. Domnul Își pune propriul Său Spirit în sămânță, făcând-o să răsară la viață. Prin grija Sa, germenele sparge învelișul seminței și apare spre a se dezvolta și a aduce rod.
În vreme ce copiii vor studia marele manual al naturii, Dumnezeu le va influența mințile. Spunându-li-se despre lucrarea pe care o face El pentru sămânță, ei învață secretul creșterii în har. Înțelese cum trebuie, aceste lecții ne îndrumă la Creator, învățând acele adevăruri simple și sfinte, care aduc inima într-un strâns contact cu Dumnezeu.
-327-
O lecție a ascultării
Natura ascultă de legile pe care i le-a dat Dumnezeu. Nori și furtună, soare și ploaia torențială, rouă și burniță, toate sunt sub controlul lui Dumnezeu și dau ascultare poruncii Lui. Ascultător de legea lui Dumnezeu, firul de grâu răzbate prin pământ, “întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.” (Marcu 4, 28.) Fructul se vede întâi în mugure, iar Domnul îl dezvoltă la timpul cuvenit, deoarece nu se împotrivește lucrării Lui. La fel, păsările împlinesc planurile lui Dumnezeu în lungile lor migrații, pe care le fac din țară în țară, fiind conduse prin spațiul fără urme, de mâna nemărginitei puteri.
Oare se poate ca numai omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, dotat cu minte și grai, să nu prețuiască darurile Lui și să nu asculte de legile Lui? Cei care ar putea fi înălțați și înnobilați, făcuți demni a fi conlucrători cu El, oare să se mulțumească să rămână nedesăvârșiți în caracter și să pricinuiască o confuzie în lumea noastră? Oare trupurile și sufletele moștenirii răscumpărate de Dumnezeu să fie ferecate de obiceiurile și deprinderile nesfinte ale atașării de obiceiurile lumii? Oare să nu reflecte frumusețea Aceluia care a făcut toate lucrurile bune, pentru ca, prin harul Său, omul nedesăvârșit să poată auzi la urmă binecuvântarea Sa: “Bine, rob bun și credincios … intră în bucuria stăpânului tău”? (Matei 25, 21.)
Dumnezeu dorește ca noi să învățăm de la natură lecția ascultării.
“Întreabă dobitoacele și te vor învăța, Păsările cerului și îți vor spune; Vorbește pământului și te va învăța, și peștii mării îți vor povesti. Cine nu vede în toate acestea Dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; Sfatul și priceperea ale Lui sunt.”
-3-
(Iov 12, 7-9.13.)
-328-
“Ferice de omul care își găsește plăcerea în Legea Domnului El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, Care își dă rodul la vremea lui, Și ale cărui frunze nu se veștejesc: Tot ce începe duce la bun sfârșit.”
-3-
(Psalmii 1, 1-3.)
Cartea naturii și Cuvântul scris își aruncă lumină una asupra alteia. Amândouă ne ajută să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, prin aceea că ne învață despre caracterul Său, cum și despre legile prin care lucrează El.
Educația în viața viitoare
Educația începută aici nu se va încheia în viața aceasta; ea va continua în veșnicie — progresând continuu, niciodată terminându-se. Zi de zi, lucrările minunate ale lui Dumnezeu, dovezile uimitoarei Lui puteri în crearea și susținerea universului se vor dezvălui minții într-o nouă frumusețe. În lumina care strălucește de la tronul lui Dumnezeu, tainele vor dispărea și sufletul se va umple de uimire, văzând simplitatea lucrurilor care niciodată mai înainte nu fuseseră înțelese.
Acum vedem în chip întunecos, ca într-o oglindă; dar atunci vom vedea față în față; acum cunoaștem în parte; dar atunci vom cunoaște așa cum am fost cunoscuți și noi.