Slava Crucii
Descoperirea iubirii lui Dumnezeu față de oameni se concentrează la cruce. Limba nu poate descrie deplina ei însemnătate; pana n-o poate zugrăvi; mintea omului n-o poate cuprinde. Privind la crucea de pe Golgota, nu putem spune decât, “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3, 16.)
Hristos — răstignit pentru păcatele noastre, Hristos — înviat din morți, Hristos — înălțat în slavă — iată știința mântuirii pe care o avem de învățat și răspândit.
“El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2,6-8.)
“Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.” (Romani 8, 34.) “De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea, ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7, 25.)
“N-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” (Evrei 4, 15.)
Aici se găsește înțelepciune nemărginită, iubire nemărginită, dreptate nemărginită, har nemărginit — “adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu.” (Romani 11, 33.)
Noi primim orice binecuvântare prin darul lui Hristos. Prin acest Dar ajunge la noi, zi de zi, nesecatul torent al bunătății lui Iehova. Fiecare floare, cu coloritul ei delicat și parfumul plăcut, este dată spre bucuria noastră prin acest singur Dar. Soarele și luna au fost făcute de El; nu există stea, ce înfrumusețează cerurile, pe care să n-o fi făcut El. Nu există vreun aliment pe mesele noastre, de care să nu Se fi îngrijit El pentru întreținerea noastră. Inscripția lui Hristos este pe orice. Totul este oferit omului prin negrăitul unic Dar, Fiul cel unul născut al lui Dumnezeu. El a fost țintuit pe cruce pentru ca toate aceste îmbelșugări să se poată revărsa asupra operei mâinii lui Dumnezeu.
-288-
Fructul pomului vieții din grădina Eden poseda virtuți supranaturale. A mânca din el însemna a trăi veșnic. Fructul era antidotul morții. Frunzele lui aveau menirea să susțină viața și nemurirea. Însă, prin neascultarea lui Adam, în lume a pătruns moartea. Adam a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, al cărui fruct fusese interzis să fie atins. Nelegiuirea lui a deschis zăgazurile potopului de vaiuri asupra omenirii.
După intrarea păcatului, Gospodarul ceresc a mutat pomul vieții în paradisul de sus; însă ramurile lui atârnă peste zid, spre lumea de jos. Prin mântuirea dobândită prin sângele lui Hristos, noi încă putem mânca din fructul lui dătător de viață.
Despre Hristos este scris: “În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” (Ioan 1, 4.) El este izvorul vieții. Ascultarea de El este puterea dătătoare de viață ce bucură sufletul.
Hristos declară: “Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și El prin Mine. Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” “Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.” (Ioan 6, 35.57-63; Apocalipsa 2, 7.)
-289-
“Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 1.)
Cunoașterea care lucrează transformarea
Cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum este descoperită în Hristos, este cunoștința pe care trebuie să o avem noi, toți cei care suntem mântuiți. Aceasta este cunoștința ce lucrează schimbarea caracterului. Primită, această cunoștință va renaște sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va împărtăși întregii făpturi o putere spirituală divină.
“Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3, 18.)
Cu privire la propria Sa viață, Mântuitorul spune: “Eu am păzit poruncile Tatălui Meu.” (Ioan 15, 10.) “Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8, 29.) Așa cum a trăit Isus în natura omenească, la fel înțelege Dumnezeu să trăiască și urmașii Lui. În puterea Sa, noi trebuie să trăim viața de curăție și noblețe pe care a trăit-o Mântuitorul.
“Iată de ce”, spune Pavel, “îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3,14.19.)
-290-
Primejdia cunoștinței speculative
Falsa știință este una dintre căile folosite de Satana în curțile cerești, și el o folosește și azi. Afirmațiile pe care le-a făcut îngerilor, subtilele lui teorii științifice, i-au abătut pe mulți dintre ei de la loialitatea lor.
Pierzându-și locul în cer, Satana și-a prezentat ispitele primilor noștri părinți. Adam și Eva au cedat vrăjmașului și, prin neascultarea lor, omenirea a fost înstrăinată de Dumnezeu și pământul a fost despărțit de cer.
Dacă Adam și Eva nu s-ar fi atins deloc de pomul oprit, Dumnezeu le-ar fi împărtășit cunoștință — cunoștința în care nu se găsește nici un blestem al păcatului, cunoștință care le-ar fi adus bucurie veșnică. Tot ce au dobândit prin neascultare a fost cunoașterea păcatului și a urmărilor lui.