Secțiunea 5 — Cunoașterea absolută
“Lumina cunoștinței slavei Lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4, 6.)
-255-
Dumnezeu în natură
Înaintea pătrunderii păcatului, peste mintea primilor noștri părinți nu exista nici un nor care să întunece înțelegerea caracterului lui Dumnezeu. Ei se conformau în mod desăvârșit voinței lui Dumnezeu. Drept veșmânt, ei erau înconjurați de o lumină minunată, lumina lui Dumnezeu. Această lumină clară și desăvârșită le lumina orice problemă ce li se prezenta.
Natura era manualul lor. În grădina Edenului, existența lui Dumnezeu era demonstrată, însușirile Lui erau dezvăluite prin lucrurile naturii ce-i înconjura. Orice lucru asupra căruia li se opreau ochii le vorbea despre însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, anume “puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui”, erau văzute clar, fiind înțelese prin lucrurile create.
Urmările păcatului
Dar, deși este adevărat că la început Dumnezeu putea fi văzut în natură, nu urmează că, după cădere, lui Adam și urmașilor săi le-a fost descoperită, prin lumea naturală, o cunoaștere perfectă a lui Dumnezeu. Natura îi putea preda omului învățăturile ei atâta vreme cât el era în stare de nevinovăție. Însă nelegiuirea a adus o vătămare a pământului și s-a interpus între natură și Dumnezeul naturii. Dacă Adam și Eva ar fi rămas continuu ascultători de Creatorul lor, dacă ar fi rămas pe cărarea umblării în deplină dreptate, ei ar fi continuat să învețe despre Dumnezeu din lucrările Sale. Însă, când au dat ascultare ispititorului și au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, lumina veșmintelor nevinovăției cerești s-a depărtat de la ei. Lipsiți de lumină cerească, ei n-au mai putut să discearnă caracterul lui Dumnezeu din lucrările mâinilor Lui.
-256-
Și, prin neascultarea omului, a avut loc o schimbare chiar și în natură. Pătată de blestemul păcatului, natura poate da doar o mărturie nedesăvârșită despre Creator. Ea nu poate dezvălui caracterul Său în toată desăvârșirea lui.
Un Învățător divin
Avem nevoie de un Învățător divin. Pentru ca lumea să nu rămână în întuneric, în veșnică noapte spirituală, Dumnezeu ni S-a descoperit în Isus Hristos. Hristos este “adevărata Lumină, care luminează pe orice om venit în lume.” (Ioan 1, 9.) “Lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu” s-a dezvăluit “pe fața lui Isus Hristos”. (2 Corinteni 4, 6.) Lumina lui Hristos, iluminând priceperea noastră și strălucind peste fața naturii, ne face în stare să citim continuu învățămintele iubirii lui Dumnezeu în lucrările create de El.
Natura mărturisește despre Dumnezeu
Lucrurile din natură, pe care le privim noi azi, ne dau doar o slabă idee despre frumusețea și măreția Edenului. Totuși, a rămas încă multă frumusețe. Natura mărturisește că Cineva nemărginit în putere, mare în bunătate, îndurare și iubire, a creat pământul și l-a îmbelșugat cu viață și bucurie. Chiar în starea lor adumbrită, toate lucrurile descoperă lucrarea mâinilor Maestrului Artist. Cu toate că păcatul a mânjit forma și frumusețea lucrurilor naturii, deși pe ele se pot vedea urmele lucrării prințului puterii văzduhului, totuși ele vorbesc despre Dumnezeu. În tufele țepoase, în spini, mărăcini, neghină, putem citi legea osândirii, dar, din frumusețea lucrurilor din natură și din minunata potrivire a lor la nevoile și spre fericirea noastră, putem învăța că Dumnezeu încă ne iubește și că îndurarea Sa continuă să se manifeste în lume.
-257-
“Cerurile spun slava lui Dumnezeu, Și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru O noapte dă de știre alteia despre El. Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte, Al căror sunet să fie auzit.”
-2-
(Psalmii 19, 1-3.)
Neputința omului de a interpreta natura
Despărțiți de Hristos, noi suntem neînstare să tâlcuim așa cum se cuvine limba naturii. Cea mai anevoioasă și mai umilitoare învățătură pe care trebuie să o deprindă omul este propria sa ineficiență în dependența de înțelepciunea omenească și sigura înfrângere a strădaniilor sale de a citi natura așa cum se cuvine. Prin sine însuși, el nu poate tâlcui natura fără să o așeze mai presus de Dumnezeu. El este într-o situație asemănătoare atenienilor, care, printre altarele lor consacrate închinării la natură, aveau unul pe care-l dedicaseră “unui dumnezeu necunoscut”. În adevăr, Dumnezeu le era necunoscut. El este necunoscut pentru toți cei care, fără călăuzirea Învățătorului divin, se preocupă de studiul naturii. Negreșit, ei vor ajunge la concluzii greșite.
Cu priceperea sa omenească, lumea nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Înțelepții ei adună o nedesăvârșită cunoaștere despre El din lucrurile create de El; însă aceasta, departe de a le da înalte concepții despre Dumnezeu, departe de a înălța mintea și sufletul și a aduce întreaga făptură în conformitate cu voia Sa, tinde să-i facă pe oameni idolatri. În orbirea lor, ei proslăvesc natura și legile naturii mai mult decât pe Dumnezeul naturii.
-258-
Dumnezeu a îngăduit ca asupra lumii să se reverse un potop de lumină prin descoperirile științei și artei; dar, când oamenii de știință judecă fățiș aceste subiecte numai din punct de vedere omenesc, cu siguranță vor greși. Mințile cele mai dotate, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu, se tulbură, încercând să aprofundeze legăturile dintre știință și revelație. Creatorul și lucrările Lui sunt mai presus de puterea lor de pricepere; și, fiindcă acestea nu pot fi explicate prin legile naturale, raportul Bibliei este declarat ca nefiind vrednic de încredere.
Cei care pun la îndoială temeinicia rapoartelor Scripturii și-au pierdut ancora și sunt lăsați să se sfărâme de stâncile necredinței. Când nu se dovedesc în stare să-L cântărească pe Creator și lucrările Lui, prin nedesăvârșita cunoaștere a științei, ei pun la îndoială existența lui Dumnezeu și îi atribuie naturii o putere nemărginită.
În adevărata știință nu poate fi nimic potrivnic învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu, căci amândouă au același Autor. O corectă înțelegere a amândurora va dovedi că ele sunt în armonie. Adevărul, fie în natură, fie în descoperire, este în armonie cu el însuși, în toate manifestările lui. În mintea neluminată prin Spiritul lui Dumnezeu, va fi totdeauna întuneric cu privire la puterea Sa. Iată de ce, atât de adesea, ideile omenești cu privire la știință contrazic învățătura Cuvântului lui Dumnezeu.
Lucrarea creațiunii
Niciodată lucrarea creațiunii nu poate fi explicată prin știință. Ce știință poate lămuri taina vieții?
Teoria că, atunci când a adus lumea la ființă, Dumnezeu nu a creat materia este neîntemeiată. La plămădirea lumii noastre, Dumnezeu nu era îndatorat unei materii dinainte existente. Dimpotrivă, toate lucrurile materiale și spirituale au apărut înaintea Domnului Iehova, la glasul Lui, și au fost create în vederea planului Său. Cerurile și toată oștirea lor, pământul și toate lucrurile de pe el nu sunt doar lucrarea mâinii Sale; ele au luat ființă prin suflarea gurii Sale.
-259-
“Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede nu a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11, 3.)
“Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului Și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui Căci El zice, și se face; Poruncește, și ce poruncește ia ființă.”
-2-
(Psalmii 33, 6-9.)