Problema salariilor
Instituția este acum într-o stare de prosperitate, iar administratorii ei nu ar trebui să insiste asupra unor salarii reduse, cum era necesar în anii de început. Lucrătorii valoroși și capabili ar trebui să primească salarii rezonabile pentru munca lor și ar trebui să fie lăsați să-și exercite propria lor judecată cu privire la felul cum își folosesc salariile. În nici un caz n-ar trebui să fie peste măsură de munciți. Însuși medicul șef ar trebui să aibă un salariu mai mare.
Medicului șef vreau să-i spun: Deși problema salariilor nu este sub supravegherea ta personală, e totuși bine să cercetezi temeinic problema aceasta; deoarece porți răspunderea, în calitate de conducător al instituției. Nu cere de la lucrători să facă atât de mult sacrificiu. Restrângeți-vă ambiția de a dezvolta instituția și de a acumula răspunderi. Faceți ca o parte din mijloacele ce intră la sanatoriu să fie date instituțiilor care au nevoie. Lucrul acesta este fără îndoială drept. Este în acord cu voia și calea lui Dumnezeu și va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra sanatoriului.
-143-
Vreau să spun îndeosebi consiliului de administrație: “Aduceți-vă aminte că lucrătorii ar trebui să fie plătiți după măsura credincioșiei lor. Dumnezeu ne cere să ne purtăm unii față de alții cu cea mai strictă credincioșie. Unii dintre voi sunt supraîmpovărați de griji și răspunderi și mi s-a arătat că e primejdie ca voi să deveniți egoiști și să-i păgubiți pe aceia pe care îi folosiți.”
Fiecare tranzacție financiară, fie că îl privește pe un lucrător care ocupă un post de răspundere sau pe cel mai modest lucrător din sanatoriu, ar trebui să fie de așa fel încât Dumnezeu să o poată aproba. Umblați în lumină câtă vreme aveți lumină, ca nu cumva să vină întunericul asupra voastră. Ar fi mult mai bine să se cheltuiască mai puțin pe clădiri și să le dați lucrătorilor voștri salarii potrivite cu valoarea lucrului lor, exercitând față de ei milă și dreptate.
Din lumina pe care I-a plăcut Domnului să mi-o dea, știu că El n-are plăcere de multe lucruri care au avut loc în legătură cu lucrătorii. Dumnezeu nu mi-a descoperit fiecare amănunt, dar au venit avertizări că în multe lucruri e necesară o reformă hotărâtă. Mi-a fost arătat că e nevoie de tați și de mame în Israel, care să fie uniți cu instituția. Ar trebui să fie folosiți oameni devotați, care, datorită faptului că nu sunt continuu presați de griji și de răspunderi, pot vedea de nevoile spirituale ale angajaților. E necesar ca asemenea bărbați și asemenea femei să fie fără încetare la lucru pe linie misionară în această mare instituție. Nu se face nici pe jumătate ce ar trebui să se facă în privința aceasta. Ar trebui să fie partea acestor bărbați și a acestor femei să lucreze pe linie spirituală pentru angajați, dându-le îndrumări și învățându-i cum să câștige suflete, arătându-le că aceasta trebuie să se facă nu prin multă vorbărie, ci printr-o viețuire creștinească corespunzătoare. Lucrătorii sunt supuși unor influențe lumești, dar, în loc să fie modelați de aceste influențe, ei ar trebui să fie misionari consacrați, stăpâniți de o putere care înalță și curăță. În felul acesta, ei vor învăța cum să se poarte cu necredincioșii și cum să exercite o influență care să-i câștige la Hristos.
-144-
Extras dintr-o scrisoare, scrisă din Cooranbong, N. S. W., 28 August 1895.
Dumnezeu are o lucrare pentru fiecare credincios care lucrează în sanatoriu. Fiecare asistent trebuie să fie o unealtă a binecuvântării, primind lumină de sus și îngăduind ca ea să strălucească pentru alții. Lucrătorii nu trebuie să se ia după etalarea eleganței acelora care vin la sanatoriu pentru tratament, ci trebuie să se consacre lui Dumnezeu. Atmosfera care le înconjoară sufletul trebuie să fie o mireasmă de viață spre viață. Ispitele îi vor asalta din toate părțile, dar ei trebuie să-L roage pe Dumnezeu să-i ajute cu prezența și călăuzirea Lui. Domnul i-a spus lui Moise: “Voi merge Eu Însumi cu tine” și aceeași asigurare i se dă fiecărui lucrător consacrat.
-145-
Mergeți în multe locuri
Cooranbong, N. S. W.,
15 iulie 1895.
Către un medic din Battle Creek
Iubitul meu frate,
Am primit ieri scrisorile tale și le-am citit cu un profund interes. Sunt totdeauna bucuroasă să am vești despre familia ta și despre instituția în care porți răspunderi și nu de mică însemnătate. Unica ta siguranță este de a asculta Cuvântul Domnului, umblând în lumina feței Sale. Vrăjmașul caută fără încetare să inventeze metode prin care să ne tragă pe sfoară și noi trebuie să luăm bine seama la avertismentele date de Dumnezeu.
Dacă ar fi umblat pe căile trasate de El, cei care în trecut au fost stegari în lucrarea lui Dumnezeu L-ar fi onorat mai bine și ar fi fost de mai mare folos. Unii dintre cei ale căror glasuri sunt acum amuțite de moarte ar mai fi putut trăi pentru a da avertizări, îndemnuri și sfaturi. Dacă ar fi luat seama la avertismentele și îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, aceia cărora în anii trecuți le-au fost încredințate mari răspunderi ar umbla acum înaintea Lui, puternici și capabili. Atunci când oamenii îi învață pe alții să se sprijine pe ei și să se încreadă în ei, când prin pană sau voce, le dictează altora ce au de făcut, ei îi învață să facă din carne brațul lor, să dea slavă mai degrabă ființelor omenești decât lui Dumnezeu.
Suntem în siguranță numai când Îl înălțăm pe Hristos, vorbind în cuvinte de laudă despre superioritatea Lui. Isaia zice: “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oștirilor.” (Isaia 9, 6.7.)
-146-
E primejdios ca oamenii să primească sfatul oamenilor, când, prin faptul că fac așa, leapădă sfatul lui Dumnezeu. Vai, ce lecție trebuie să învețe toți înainte de a înțelege că Dumnezeu nu vede așa cum vede omul! Domnul zice: “Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55, 8.9.) Dacă nu va avea loc o reformă hotărâtă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, El Își va întoarce fața de la el.
Iubite frate, e nevoie de o continuă veghere, ca nu cumva în Battle Creek să fie adăugată clădire peste clădire și să fie îngrămădite dotări peste dotări. Mijloacele cheltuite în felul acesta vor mărturisi împotriva noastră. Voi trebuie să puneți în aplicare planuri înțelepte și să împrăștiați influența care este concentrată în Battle Creek, difuzând lumina pe care Dumnezeu v-a dat-o. Ferice de aceia care seamănă de-a lungul apelor. Cu cât se investește mai mult în Battle Creek, cu atât va fi mai mare cererea de investiții adiționale; dar aceasta nu e după rânduiala lui Dumnezeu și, nu după multă vreme, va fi evidentă greșeala de a fi concentrat dotările în Battle Creek.
Adăugând clădire lângă clădire în Battle Creek, încurajăm neglijarea altor câmpuri. Dotări supraabundente acolo înseamnă lipsă în altă parte. Alte părți ale viei sunt jefuite de mijloacele pe care ar fi trebuit să le aibă. Ar trebui să fie investite mijloace în alte părți, în câștigarea de suflete la adevăr și în procurarea de case de rugăciune pentru ele.
Dumnezeu a scos în evidență faptul că e datoria celor din Battle Creek să ajute instituțiile din alte părți. Ca un înțelept administrator de mijloace, tu ar trebui să-ți împarți forțele, folosind puterea influenței tale pentru a-i ajuta pe cei din întuneric să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum este.