O reformă necesară
Am fost instruită că e necesară o reformă în direcția aceasta, pentru ca să domnească printre noi o mai mare dărnicie. E o primejdie neîncetată ca până și adventiștii de ziua a șaptea să fie biruiți de ambiție egoistă și să concentreze toate mijloacele și toată puterea în interesele pe care le administrează în mod direct. Există primejdia ca oamenii să permită ca un sentiment de gelozie să se trezească în inima lor și să devină invidioși față de interese care sunt tot atât de importante ca și acelea pe care le mânuiesc ei. Aceia care cultivă harul creștinismului curat nu pot privi cu nepăsare asupra vreunei părți a lucrării din marea vie a Domnului. Aceia care sunt într-adevăr convertiți vor avea un interes egal față de lucrarea din toate părțile viei și vor fi gata să ajute oriunde este necesar ajutorul.
Egoismul este cel care îi împiedică pe oameni să trimită ajutor locurilor acelora unde lucrarea lui Dumnezeu nu e atât de prosperă cum este în instituția peste care ei au supravegherea. Aceia care poartă răspunderea ar trebui să urmărească binele fiecărei ramuri a cauzei și a lucrării lui Dumnezeu. Ei ar trebui să încurajeze și să susțină interesele din alte câmpuri la fel ca interesele din propriul lor câmp. În felul acesta, legăturile frățietății vor fi întărite printre membrii familiei lui Dumnezeu de pe pământ și se va închide poarta în fața meschinelor gelozii și invidii pe care poziția și prosperitatea le trezesc cu siguranță, dacă inima nu e stăpânită de harul lui Dumnezeu.
-139-
“Să știți”, scria Pavel, “cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci ‘pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu’. Și Dumnezeu poate să vă umple de orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.” “În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu, pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos, și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți; și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9, 6-8.11-15.)
Principiile vii ale frățietății
Legea lui Dumnezeu este împlinită numai atunci când oamenii Îl iubesc cu inima, mintea, sufletul și cu puterea lor, iar pe semenii lor ca pe ei înșiși. Manifestarea acestei iubiri e ceea ce aduce slavă lui Dumnezeu în locurile înalte, iar pe pământ pace și bună învoire între oameni. Domnul este proslăvit când se atinge marele scop al Legii Sale. Lucrarea Duhului Sfânt a fost ca, veac după veac, să transmită iubire inimii omului, deoarece iubirea este principiul viu al frățietății.
Nici un colțișor și nici o ascunzătoare a sufletului nu trebuie să fie o tainiță a egoismului. Dumnezeu dorește ca planul cerului să fie realizat și, în fiecare familie, în fiecare comunitate, în fiecare instituție, să domnească ordinea și armonia cerească. Dacă iubirea aceasta ar fi modelat societatea, am fi putut vedea realizarea principiilor nobile într-o purtare plină de amabilitate și politețe creștină și în bunătate creștină față de cei răscumpărați prin sângele lui Hristos. S-ar putea vedea o transformare spirituală în toate familiile, în instituțiile și în comunitățile noastre. Când are loc transformarea aceasta, aceste entități vor deveni instrumente prin care Dumnezeu va da lumii lumină și, în felul acesta, prin disciplină și educație creștină, va pregăti bărbați și femei pentru societatea cerească.
-140-
Isus S-a dus să pregătească locuințe pentru aceia care se pregătesc, prin iubirea și harul Lui, pentru sălașurile fericirii. În familia lui Dumnezeu din cer nu se va găsi nici o persoană egoistă. Pacea și armonia curților cerești nu vor fi întinate de prezența cuiva care e aspru și lipsit de amabilitate. Acela care se laudă cu lucrarea ce i-a fost dat să o facă nu va vedea nicidecum Împărăția lui Dumnezeu, afară de cazul că e schimbat în spirit, afară de cazul că devine blând și smerit, descoperind simplitatea unui copilaș.
Singura cale sigură
Cei care poartă răspunderi în instituțiile noastre ar trebui să caute zilnic calea Domnului. Ei n-ar trebui să se considere în stare să-și aleagă propria lor cale; deoarece, făcând așa, vor umbla în lumina scânteilor propriului lor foc. Numai Dumnezeu trebuie să fie călăuza lor. Aceia care caută o sferă mai largă, aceia care doresc să aibă o libertate mai mare decât cea rânduită de Dumnezeu, aceia care nu fac din El sfetnicul lor, înțelepciunea, sfințirea și neprihănirea lor, nu vor câștiga niciodată coroana vieții. Zi după zi, sufletul are nevoie de religia lui Hristos. Aceia care sorb adânc din Duhul Lui nu vor fi plini de ambiție egoistă. Ei își vor da seama că nu pot trece dincolo de domeniul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu domnește pretutindeni.
-141-
Cel care este pe deplin mulțumit să-și primească însărcinările de sus va fi înviorat de făgăduințele lui Dumnezeu atunci când caută să săvârșească dreptate și judecată. A avea o încredere nezguduită în Dumnezeu, a fi un împlinitor al cuvântului Său, înseamnă a umbla pe o cale sigură. Sfatul lui Dumnezeu simplifică încurcăturile în tranzacțiile de afaceri ca și în obligațiile familiale. Urmașii lui Hristos care lucrează numai cu gândul la slava lui Dumnezeu vor avea înțelepciune cerească. Dar este o realitate dureroasă faptul că în comunitățile și instituțiile noastre este o mare lipsă de creștinism adevărat. Domnul să-i ajute pe aceia care poartă răspunderi să se unească unul cu altul în lucrarea lor și să devină împreună lucrători cu Dumnezeu.
Hristos le-a spus ucenicilor Săi: “Voi sunteți lumina lumii”. (Matei 5, 14.) Atunci, cât de însemnat lucru este ca fiecare suflet să-și țină lampa îngrijită și arzând, ca să poată da lumină tuturor celor cu care vine în contact. Dumnezeu a făcut din poporul Său depozitarul adevărului sfânt. I-au fost încredințați talanți cu scopul de a fi sporiți înțelepțește, deoarece Dumnezeu intenționează ca, prin folosire continuă, talanții să fie înmulțiți.
Primejdie prin extindere
Frații mei, extinderea dotărilor și sporirea numărului vostru nu sunt după rânduiala Domnului. Clădirile mari cer o clientelă numeroasă, și clientela numeroasă pretinde oameni educați, talentați și de adâncă viață religioasă, pentru a conduce instituția pe căile Domnului; iar pentru a o administra cu tact și îndemânare se cere să aibă loc o creștere generală a experienței spirituale, pentru ca temerea de Dumnezeu să se răspândească prin sanatoriu, astfel încât clientela aceasta să nu o influențeze, încetând să mai fie ceea ce Dumnezeu intenționa să fie: un refugiu pentru cei săraci și smeriți. Cei credincioși față de adevăr nu ar trebui să fie dați la o parte, de dragul celor lumești. Prețurile nu ar trebui să fie fixate atât de sus pentru a face față cheltuielilor curente, încât cei săraci, în mare parte, să fie excluși de la binefacerile sanatoriului.
-142-
Cu talentele și dotările actuale, este cu neputință pentru medicul șef să facă tot ce e necesar în diferitele secții și departamente, oricât de mult ar dori el să o facă. Nu e cu putință pentru el să supravegheze personal toate părțile lucrării.
De repetate ori mi-a fost arătat lucrul acesta. În timp ce are loc o continuă creștere a instituției, în timp ce clădirile sunt extinse și răspunderile sporite, nu are loc o creștere corespunzătoare în talentele și capacitățile necesare pentru administrarea unei întreprinderi atât de mari. Vor lua lucrul acesta în considerare medicul șef și membrii consiliului? Iubitul meu frate, tu nu ești nemuritor. Mulțumesc lui Dumnezeu că ești atât de înțelept cu privire la sănătatea ta. Dar nu vei putea lucra totdeauna așa cum faci acum. Sănătatea ta ar putea slăbi. Viața ta e nesigură și mi-a fost arătat că ar trebui să fie în sanatoriu un număr de trei ori mai mare de lucrători față de cât este acum. Chiar și atunci lucrătorii ar avea toți din belșug de lucru dacă și-ar face bine lucrarea.