Casele noastre de editură trebuie să fie atente ca nu cumva, în relațiile lor cu lucrătorii lui Dumnezeu, să îngăduie să fie conduși de principii rele sau nedrepte. Dacă sunt legați de instituțiile noastre, oamenii a căror inimă nu este sub îndrumarea Duhului Sfânt vor duce cu siguranță lucrarea pe drumuri greșite. Unii care se dau drept creștini consideră afacerile legate de lucrarea lui Dumnezeu ca fiind ceva cu totul aparte de serviciul religios. Ei zic: “Religia este religie, și afacerile sunt afaceri. Suntem hotărâți să facem să aibă succes partea de care ne ocupăm și vom pune mâna pe orice avantaj cu putință pentru a promova această ramură specială a lucrării.” În felul acesta, sunt introduse planuri contrarii adevărului și neprihănirii, susținându-se că aceasta sau aceea trebuie să fie făcută deoarece este o lucrare bună și că ajută la înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
Oameni care din cauza egoismului au devenit strâmți și miopi la vedere consideră că e privilegiul lor să-i doboare la pământ chiar pe aceia pe care Dumnezeu îi folosește să difuzeze lumina pe care El le-a dat-o. Prin planuri opresive, lucrători care ar fi trebuit să stea liberi în Dumnezeu au fost împiedicați prin restricții din partea acelora care nu erau decât colegi în lucrare. Toate acestea poartă semnul firii omenești, și nu al celei dumnezeiești. Născocirea omului duce la nedreptate și oprimare. Cauza lui Dumnezeu e liberă de orice urmă de injustiție. Ea nu caută să obțină avantaje, lipsindu-i pe membrii familiei Sale de individualitatea lor sau de drepturile lor. Domnul nu aprobă autoritatea arbitrară și nici nu Se servește de cel mai mic egoism sau de cea mai mică înșelăciune. Pentru El, toate practicile acestea sunt dezgustătoare.
El declară: “Eu urăsc jaful pentru aducerea de jertfe”. “Să n-ai în casă două feluri de efă, una mare și alta mică. Ci să ai o greutate adevărată și dreaptă, să ai o efă adevărată și dreaptă … căci oricine săvârșește o nedreptate este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău”. (Isaia 61, 8; Deuteronom 25, 14-16.)
-180-
“Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău”. (Mica 6, 8.)
Una dintre aplicațiile cele mai înalte ale acestor principii se află în recunoașterea dreptului omului asupra lui însuși, asupra controlului propriei sale minți, asupra administrării talanților săi, dreptul de a primi și a distribui fructele ostenelilor sale. În instituțiile noastre va fi tărie și putere numai în măsura în care, în legătura lor cu semenii, se recunosc principiile acestea — numai în măsura în care, în procedeele lor, țin seama de instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu.
Fiecare putere împrumutată nouă de Dumnezeu, fie ea fizică, mintală sau spirituală, trebuie să fie cultivată cu sfințenie pentru a face lucrarea încredințată nouă pentru semenii noștri, care pier în neștiința lor. Fiecare om urmează să stea la postul datoriei sale neîmpiedicat, fiecare servind Domnului în umilință, fiecare fiind răspunzător pentru propria sa lucrare. “Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos”. El “va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. (Coloseni 3, 23.24; Romani 2, 6.)
Iscusința lui Satana este exercitată pentru a născoci planuri și metode nenumărate pentru a-și realiza scopurile. El lucrează la restrângerea libertății religioase și la introducerea în lumea religioasă a unui soi de sclavie. Organizații și instituții, dacă nu sunt susținute de puterea lui Dumnezeu, vor lucra sub îndrumarea lui Satana pentru a aduce oameni sub controlul oamenilor, iar frauda și șiretenia vor lua înfățișarea râvnei pentru adevăr și pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Tot ceea ce în practicile noastre nu este clar ca lumina zilei aparține metodelor prințului răului.
-181-
Oamenii greșesc, pornind de la premise false și făcând apoi totul ca să demonstreze că eroarea este adevăr. În unele cazuri, primele principii au o măsură de adevăr întrețesut cu eroarea; dar aceasta nu duce la acțiuni drepte; și de aceea oamenii sunt duși în rătăcire. Ei doresc să stăpânească și să ajungă puternici și, în efortul de a-și îndreptăți principiile, ei adoptă metodele lui Satana.
Dacă se împotrivesc avertizărilor pe care li le trimite Domnul, oamenii devin chiar conducători în practici rele; asemenea oameni își asumă exercitarea prerogativelor lui Dumnezeu — ei se încumetă să facă ceea ce nici Dumnezeu Însuși nu face, adică să caute să stăpânească mintea oamenilor. În felul acesta ei o iau pe urmele romanismului. Ei introduc propriile lor metode și planuri și, prin greșitele lor concepții despre Dumnezeu, slăbesc credința altora în adevăr și introduc principii false care lucrează ca un ferment ca să întineze și să corupă instituții și biserici.
Tot ceea ce scade concepția omului cu privire la neprihănire, echitate și judecată imparțială, orice plan sau precept care aduce instrumentele omenești ale lui Dumnezeu sub controlul unor minți omenești, toate acestea slăbesc credința în Dumnezeu și separă sufletul de El.
Dumnezeu nu va susține nici un plan prin care omul să stăpânească sau să oprime chiar și în cea mai mică măsură pe semenul său, om ca și el. Îndată ce un om începe să facă o regulă de fier pentru alți oameni, Îl dezonorează pe Dumnezeu și-și primejduiește propriul său suflet și sufletele fraților săi.
Biserica și casa de editură
Datoria bisericii față de casa de editură
Membrii comunității în cuprinsul căreia este situată una dintre casele noastre de editură sunt onorați prin faptul că au printre ei unul dintre instrumentele speciale ale Domnului. Ei ar trebui să aprecieze onoarea aceasta și să-și dea seama că ea cuprinde în sine una dintre cele mai sacre răspunderi. Influența și exemplul lor vor contribui mult la ajutorarea sau la împiedicarea instituției de a-și îndeplini misiunea.
Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, este de o însemnătate vitală să existe armonie și unitate între uneltele lui Dumnezeu. Lumea este plină de furtună, război și ceartă. Totuși, sub o conducere unică, puterea papală, oamenii se vor uni ca să se împotrivească lui Dumnezeu în persoana martorilor Lui. Unirea aceasta este cimentată de marele apostat. În timp ce se străduiește să-și unească agenții ca să lupte împotriva adevărului, Satana va lucra ca să-i dezbine și să-i împrăștie pe apărătorii acestui adevăr. Gelozie, bănuieli rele și vorbiri de rău sunt ațâțate de el pentru a produce dezacord și neînțelegere. Membrii bisericii lui Hristos au puterea de a împiedica realizarea scopului urmărit de vrăjmașul sufletelor. Într-un timp ca acesta, ei să nu fie găsiți în neînțelegere unul cu altul sau cu oricare dintre lucrătorii Domnului. În mijlocul discordiei generale, să existe un loc unde să fie armonie și unire, datorită faptului că Biblia e făcută călăuza vieții. Poporul lui Dumnezeu să-și dea seama că asupra lui planează răspunderea de a înălța prestigiul uneltelor Sale.
Fraților și surorilor, Domnul va fi plăcut impresionat dacă veți proceda cu inimă la susținerea instituției editurii prin rugăciunile și mijloacele voastre. Rugați-vă în fiecare dimineață și în fiecare seară ca ea să poată primi cea mai bogată binecuvântare a lui Dumnezeu. Nu încurajați criticarea și plângerile. De pe buzele voastre să nu pornească murmure sau plângeri; aduceți-vă aminte că îngerii aud cuvintele acestea. Toți trebuie făcuți să înțeleagă că aceste instituții sunt rânduite de Dumnezeu. Aceia care le discreditează pentru a-și servi propriul lor scop urmează să dea socoteală lui Dumnezeu. El vrea ca tot ce e în legătură cu lucrarea Sa să fie tratat ca fiind ceva sacru.
-183-
Dumnezeu dorește ca noi să cultivăm mai mult rugăciunea și mai puțin vorbăria. Pragul cerului este inundat de lumina slavei Sale și El va face ca lumina aceasta să strălucească în inima oricui va sta în bună legătură cu El.
Fiecare instituție va avea de luptat cu greutăți. Încercările sunt îngăduite să vină pentru a pune la probă inima poporului lui Dumnezeu. Când se abate o restriște asupra uneia dintre uneltele lui Dumnezeu, se va vedea cât de multă credință adevărată avem în Dumnezeu și în lucrarea Lui. În asemenea împrejurări, nimeni să nu privească lucrurile în cea mai rea lumină și să se lase pradă îndoielii și necredinței. Nu-i criticați pe aceia care poartă poverile răspunderii. Nu lăsați ca vorbirea voastră în familiile voastre să fie otrăvită de criticarea lucrării Domnului. Părinții care se lasă în voia acestui spirit de critică nu aduc înaintea copiilor lor ceea ce îi va face înțelepți spre mântuire. Cuvintele lor tind să tulbure credința și încrederea nu numai a copiilor, ci și a acelora mai în vârstă. Și așa se observă la toți destul de puțin respect și destul de puțină venerație pentru cele sfinte. Satana se va uni plin de râvnă cu cel ce critică, pentru a încuraja necredința, invidia, neîncrederea și lipsa de respect. Satana e pururea la lucru pentru a pune în oameni spiritul său, pentru a stinge iubirea care ar trebui cultivată cu sfințenie între frați, pentru a descuraja încrederea, pentru a ațâța invidia, bănuielile rele și cearta. Să ne străduim să nu fim găsiți printre conlucrătorii lui. O inimă deschisă la sugestiile lui poate să semene multe semințe de nemulțumire. În felul acesta, se poate face o lucrare ale cărei urmări în ruinarea de suflete nu se vor vedea niciodată pe deplin decât în ziua judecății finale.