Nu mai întârziați
Lucrătorii noștri nu înaintează cum ar trebui. Conducătorii noștri nu-și dau seama de lucrarea ce trebuie să fie săvârșită. Când mă gândesc la orașele în care s-a făcut atât de puțin și în care se află atât de multe mii de oameni care ar trebui să fie avertizați cu privire la apropiata venire a Mântuitorului, sunt cuprinsă de o puternică dorință de a vedea bărbați și femei pornind la lucrare în puterea Duhului Sfânt, umpluți de iubirea Domnului Hristos pentru sufletele ce stau să piară.
Cei din orașele noastre — trăind în umbra porților noastre — au fost în mod straniu neglijați. Ar trebui acum să se depună eforturi organizate pentru a le prezenta solia adevărului prezent. O cântare nouă trebuie să fie pusă în gura lor. Ei trebuie să pornească să dea altora, care acum se află în întuneric, lumina întreitei solii îngerești.
Noi trebuie să fim cu toții foarte treji ca, atunci când calea se deschide, să putem duce înainte lucrarea în orașele mari. Noi suntem mult rămași în urmă cu privire la lumina dată de a pătrunde în aceste orașe și a înălța monumente pentru Dumnezeu. Pas cu pas, trebuie să conducem suflete la lumina deplină a adevărului. Iar noi trebuie să continuăm lucrarea până când se organizează o comunitate și se construiește o modestă casă de închinare. Sunt foarte mult încurajată să cred că mulți care nu sunt de credința noastră ne vor ajuta în mod considerabil cu mijloacele lor. Mi s-a descoperit că, în multe locuri, mai ales în marile orașe ale Americii, asemenea persoane ne vor ajuta.
Lucrătorii din orașe ar trebui să citească cu grijă capitolele zece și unsprezece din Epistola către Evrei și să-și însușească învățătura pe care o conțin aceste capitole. Capitolul al unsprezecelea este un raport al experiențelor celor credincioși. Aceia care lucrează pentru Dumnezeu în orașe trebuie să înainteze în credință, făcând tot ce pot mai bine. Atunci când veghează, lucrează și se roagă, Dumnezeu va asculta și va răspunde la cererile lor. Astfel ei vor obține o experiență care va fi de o valoare de neprețuit pentru ei în lucrarea lor viitoare. “Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd”. (Evrei 11, 1.)
-41-
Mintea mea este profund preocupată. În fiecare oraș este o lucrare de făcut. Lucrătorii ar trebui să meargă în marile noastre orașe și să țină adunări în corturi. În adunările acestea trebuie să se folosească cele mai bune talente, pentru ca adevărul să fie vestit cu putere. Bărbați cu talente diferite trebuie să ia parte la lucru. Un om nu are toate darurile ce se cer pentru lucrare. Pentru ca o adunare în tabără să aibă succes, sunt necesari feluriți lucrători. Nici un singur om să nu considere că e prerogativa lui să facă toate lucrările importante.
Când la adunările acestea vorbitorii proclamă adevărul în puterea Duhului, inimile vor fi atinse. Iubirea lui Hristos, primită în inimă, va alunga iubirea de rătăcire.
E nevoie de adunări în tabără, ca acelea din primele timpuri ale lucrării — adunări în tabără separate de adunările administrative ale conferinței. La o adunare în tabără lucrătorii ar trebui să fie liberi pentru a face cunoscut adevărul persoanelor din afară care iau parte.
La adunările noastre în tabără ar trebui să se facă aranjamente ca cei săraci să poată obține hrană sănătoasă și bine pregătită la un preț cât mai ieftin cu putință. De asemenea, ar trebui să fie și un restaurant la care să se pregătească bucate sănătoase și să fie servite într-un chip atrăgător. Aceasta va fi un mijloc de educație pentru cei care nu sunt de credința noastră. Ramura aceasta de lucrare să nu fie socotită ca fiind separată de alte ramuri de lucrare ale adunării în tabără. Fiecare ramură a lucrării lui Dumnezeu este strâns legată cu oricare altă ramură de lucrare și toate trebuie să înainteze în armonie perfectă.
-42-
Închinarea în familie
Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă trebuie să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Necredința și scepticismul predomină. Nelegiuirea abundă. Corupția curge prin curenții vitali ai sufletului, iar rebeliunea împotriva lui Dumnezeu izbucnește în viață. Robite de păcat, puterile morale sunt sub tirania lui Satana. Sufletul ajunge jucăria ispitelor lui; și afară de cazul că se întinde un braț puternic care să-l scape, omul merge acolo unde îl mână arhirăsculătorul.
Și cu toate acestea, în acest timp de primejdie îngrozitoare, unii care se pretind că sunt creștini nu țin altarul familial. Ei nu Îl onorează pe Dumnezeu în cămin; ei nu îi învață pe copiii lor să-L iubească și să se teamă de El. Mulți s-au despărțit de El atât de mult, încât se simt osândiți când se apropie de El. Ei nu se pot apropia “cu deplină încredere de scaunul harului”, “înălțând mâini sfinte, fără mânie și fără îndoială”. (Evrei 4, 16; 1 Timotei 2, 8.) Ei n-au o legătură vie cu Dumnezeu. Evlavia lor este doar o formă lipsită de putere.
Ideea că rugăciunea nu este importantă este una dintre înșelăciunile cele mai de succes ale lui Satana pentru a ruina suflete. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeu, este fântâna înțelepciunii, izvorul puterii, păcii și fericirii. Domnul Isus Se ruga Tatălui “cu strigăte tari și cu lacrimi”, Pavel îi îndeamnă pe credincioși să se roage “fără încetare”, în toate privințele înălțând rugăciuni și cereri, cu mulțumiri făcând cunoscut cererile lor lui Dumnezeu. “Rugați-vă unii pentru alții”, zice Iacov. “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. (Evrei 5, 7; 1 Tesaloniceni 5, 17; Iacov 5, 16.)
Prin rugăciune sinceră și plină de râvnă, părinții ar trebui să ridice un gard în jurul copiilor lor. Ei ar trebui să se roage cu o credință deplină, ca Dumnezeu să rămână cu ei și ca îngerii sfinți să-i ocrotească, pe ei și pe copiii lor, de cruda putere a lui Satana.
-43-
În fiecare familie ar trebui să fie un timp fixat pentru altarul de dimineața și cel de seara. Cât de bine este ca părinții să-și adune copiii în jurul lor înaintea mesei de dimineață, să mulțumească Tatălui ceresc pentru protecția Sa din timpul nopții și să-I ceară ajutor, călăuzire și protecție pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca, atunci când vine seara, părinții și copiii să se adune încă o dată în fața Lui și să-I mulțumească pentru binecuvântările zilei trecute!
Tatăl, și în lipsa lui mama, să conducă rugăciunea, alegând câteva texte din Scriptură care să fie interesante și ușor de înțeles. Serviciul să fie scurt. Dacă se citește un capitol lung și se rostește o rugăciune lungă, serviciul devine obositor și la sfârșitul lui se pare că s-a scăpat de o povară. Dumnezeu este dezonorat când minutele de închinare devin seci și neplăcute, când sunt plictisitoare și atât de lipsite de interes, încât copiii se tem de acest serviciu.
Taților și mamelor, faceți clipele de rugăciune cât se poate mai interesante. Nu există motiv pentru care momentele acelea să nu fie cele mai plăcute și cele mai de dorit din zi. Puțină meditație folosită la pregătirea lui vă va ajuta să le faceți pline de interes și de folos. Din timp în timp, mai faceți o schimbare în acest serviciu divin. Se pot pune întrebări pe marginea celor citite din Scriptură și se pot face câteva observații potrivite și la timp. Se poate cânta o cântare de laudă. Rugăciunea rostită să fie scurtă și la obiect. În cuvinte simple și călduroase, acela care înalță rugăciunea să aducă laudă lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui și să ceară ajutor. Dacă împrejurările îngăduie, ar fi bine să ia și copiii parte la citit și la rugăciune.
-44-
Numai veșnicia va da pe față binele cu care au fost încărcate aceste ocazii de rugăciune.
Viața lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a fost o viață de rugăciune. Oriunde își așeza cortul, aproape de el era construit și un altar, pe care se aduceau jertfele de dimineața și de seara. Când își muta cortul, altarul rămânea. Iar canaanitul nomad, când ajungea la altarul acela, știa cine fusese acolo. După ce își întindea cortul, repara altarul și se închina Dumnezeului celui viu.
Tot la fel, căminurile creștinilor ar trebui să fie lumini în lume. Din ele, dimineața și seara ar trebui să se înalțe rugăciuni la Dumnezeu ca o mireasmă plăcută. Și, ca roua de dimineață, îndurările și binecuvântările Lui vor coborî asupra celor plecați la rugăciune.
Taților și mamelor, în fiecare dimineață și în fiecare seară adunați-vă copiii în jurul vostru și, în smerită cerere, înălțați-vă inima la Dumnezeu după ajutor. Cei scumpi ai voștri sunt expuși ispitei. Hărțuieli zilnice asaltează cărarea celor tineri și a celor bătrâni. Aceia care doresc să ducă o viață plină de răbdare, iubire și voie bună trebuie să se roage. Numai primind ajutor neîntrerupt de la Dumnezeu putem obține biruință asupra eului.
În fiecare dimineață consacrați-vă, voi și copiii voștri, lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Nu faceți socoteli pentru luni și ani; acestea nu sunt ale voastre. Vouă vi se dă o zi scurtă. Ca și cum aceasta ar fi ultima voastră zi pe pământ, lucrați în cursul orelor ei pentru Domnul. Puneți toate planurile voastre în fața lui Dumnezeu pentru a fi aduse la îndeplinire sau părăsite așa cum va arăta providența Lui. Primiți planurile Lui în locul planurilor voastre, chiar dacă primirea lor cere părăsirea celor mai dragi proiecte ale voastre. În felul acesta, viața va fi modelată tot mai mult după exemplul divin; și “pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4, 7.)