ucrarea în orașe
Oakland, California,
1 aprilie 1874.
Am visat că mai mulți frați de-ai noștri se aflau într-o consfătuire, discutând planuri de lucrare pentru sezonul acesta. Ei considerau că e mai bine să nu se pătrundă în orașele mari, ci să înceapă lucrarea în localități mai mici, departe de orașe; aici ar avea de întâmpinat o mai slabă împotrivire din partea clerului și ar evita cheltuieli mari. Ei susțineau că pastorii noștri, fiind puțini la număr, nu se putea să fie luați pentru a instrui și a îngriji de aceia care ar accepta adevărul în orașe și care, din cauza unei mai mari opoziții pe care ar întâmpina-o acolo, ar avea nevoie de mai mult ajutor de cum ar avea comunitățile din localitățile mai mici de la țară. În felul acesta, roada ținerii unor serii de prelegeri în oraș ar fi, într-o mai mare măsură, pierdută. De asemenea, se mai susținea că, datorită mijloacelor noastre restrânse și datorită multelor schimbări de pe urma mutărilor, ce s-ar aștepta de la o comunitate într-un oraș mare, ar fi greu să se organizeze o comunitate care să fie o forță pentru lucrare. Soțul meu stăruia pe lângă frați să facă fără întârziere planuri mai cuprinzătoare și să depună, în marile noastre orașe, sforțări mai mari și mai depline, care ar corespunde mai bine cu caracterul soliei noastre. Un lucrător povestea întâmplări din experiența sa în orașe, arătând că lucrarea era aproape un eșec, dar mărturisea că a avut un mai bun succes în localitățile mai mici.
Cineva plin de demnitate și autoritate — Cineva care este prezent în toate lucrările noastre de comitet — asculta cu cel mai profund interes fiecare cuvânt. El a vorbit cu judecată și deplină asigurare. “Lumea întreagă”, spuse El, “este marea vie a lui Dumnezeu. Orașele și satele alcătuiesc o parte din via aceasta. Acestea trebuie să fie lucrate. Satana va încerca să stea în cale și să-i descurajeze pe lucrători, așa încât să-i împiedice să prezinte solia de lumină și avertizare, atât în locurile mai înalte, cât și în cele mai izolate. Se vor face sforțări disperate pentru a-i abate pe oameni de la adevăr la înșelăciune. Îngerii, cerului sunt însărcinați să conlucreze cu strădaniile solilor de pe pământ, chemați de Dumnezeu. Slujitorii Domnului trebuie să încurajeze și să păstreze o neclintită credință și nădejde, așa cum a făcut Hristos, viul lor Conducător. Ei trebuie să se păstreze înaintea lui Dumnezeu în smerenie și cu un simț al nevredniciei pornit din inimă.”
-35-
Dumnezeu intenționează ca prețiosul Său cuvânt, cu soliile Sale de avertizare și încurajare, să ajungă la aceia care sunt în întuneric și nu cunosc credința noastră. Ea trebuie să fie dată tuturor și va fi pentru ei de mărturie, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta. Să nu considerați că răspunderea de a-i convinge și de a-i converti pe ascultători zace asupra voastră. Numai puterea lui Dumnezeu poate să înduplece inima oamenilor. Voi trebuie să țineți sus cuvântul vieții, ca toți să aibă prilejul să primească adevărul dacă vor. Dacă se abat de la adevărul de obârșie cerească, aceasta va fi spre osândirea lor.
Noi nu trebuie să ascundem adevărul prin ungherele pământului. El trebuie să fie făcut cunoscut; trebuie să strălucească în orașele noastre cele mari. Domnul Hristos, în lucrarea Sa, era prezent la marginea lacului și la răscrucea marilor căi de comunicație, acolo unde putea întâlni oameni din toate părțile lumii. El dădea adevărata lumină, El semăna sămânța Evangheliei, El scotea adevărul din mijlocul rătăcirii și-l prezenta în simplitatea și claritatea lui originală, așa încât oamenii să-l poată înțelege.
Solul ceresc care era cu noi a spus: “Să nu pierdeți niciodată din vedere faptul că solia pe care o duceți este o solie mondială. Ea trebuie să fie dusă în toate orașele, în toate satele; ea trebuie să fie proclamată la drumuri și la garduri. Nu trebuie să fixați vestirea soliei numai într-un singur loc.” În parabola semănătorului, Domnul Hristos a prezentat o ilustrație a propriei Sale lucrări și a lucrării slujitorilor Săi. Sămânța a căzut pe tot felul de terenuri. Unele semințe au căzut pe teren sărac, dar pentru aceasta semănătorul nu și-a încetat lucrarea. Voi trebuie să semănați semințele adevărului în orice loc. Oriunde puteți pătrunde, țineți sus Cuvântul lui Dumnezeu. Semănați pe malul tuturor apelor. Poate că nu veți vedea de îndată rezultatul ostenelilor voastre, dar nu vă descurajați. Rostiți cuvintele pe care vi le dă Domnul Hristos. Lucrați după metodele Lui. Mergeți înainte oriunde, așa cum a făcut El în timpul lucrării Sale de pe pământ.
-36-
Mântuitorul lumii avea mulți ascultători, dar puțini care să-L urmeze. Noe a predicat oamenilor o sută douăzeci de ani înainte de potop și, cu toate acestea, puțini au fost aceia care au apreciat acest timp prețios de punere la probă. În afară de Noe și de familia lui, nimeni n-a fost numărat între credincioși, care să intre în corabie. Dintre toți locuitorii pământului, numai opt suflete au primit solia; dar solia aceea a osândit lumea. Lumina s-a dat pentru ca ei să poată crede; lepădarea luminii din partea lor s-a dovedit că e spre pieirea lor. Solia noastră pentru lume va fi o mireasmă de viață spre viață pentru toți aceia care o primesc și o osândire pentru toți cei care o leapădă.
Solul s-a îndreptat către unul dintre cei prezenți și a zis: “Ideile voastre cu privire la lucrarea prezentă sunt cu totul prea mărginite. Lumina voastră nu trebuie să fie restrânsă la o mică întindere, pusă sub obroc sau sub pat; ci ea trebuie să fie pusă în sfeșnic ca să poată lumina pe toți cei care sunt în casa lui Dumnezeu — lumea. Trebuie să vă însușiți vederi mai largi decât aveți despre lucrare.”
-37-
Lucrarea în marele New York
St. Helena, California,
1 septembrie 1902
Avenit timpul să facem eforturi hotărâte pentru a vesti adevărul în marile noastre orașe. Solia trebuie să fie prezentată cu o așa putere, încât ascultătorii să fie convinși. Dumnezeu va ridica lucrători care să facă lucrarea aceasta. Nimeni să nu-i stânjenească pe acești oameni rânduiți de Dumnezeu. Nu-i împiedicați. Dumnezeu le-a încredințat o lucrare. Ei vor ocupa sfere de influență deosebite și vor duce adevărul până în locurile cele mai puțin promițătoare. Unii care cândva fuseseră vrăjmași vor deveni ajutoare valoroase, ducând mai departe lucrarea cu mijloacele și influența lor.
În orașele acestea mari trebuie să fie înființate misiuni în care să poată fi instruiți lucrători pentru a prezenta oamenilor solia specială pentru acest timp. E nevoie de toată învățătura pe care o pot da aceste misiuni.
Sub călăuzirea lui Dumnezeu, s-a pornit misiunea din orașul New York. Lucrarea aceasta trebuie să fie continuată în puterea aceluiași Duh Sfânt care a condus la înființarea ei. Aceia care poartă povara lucrării în marele New York ar trebui să aibă sprijinul celor mai buni lucrători disponibili. Să se facă aici un centru pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar tot ce se face să fie un simbol al lucrării pe care Domnul dorește să o vadă făcându-se în lume.
Dacă s-ar putea stabili în acest mare centru o lucrare medicală misionară de către bărbați și femei cu experiență, persoane care ar reprezenta corect adevăratele principii misionare medicale, ar avea o mare putere în a face o bună impresie asupra oamenilor.
-38-
În fiecare oraș în care se pătrunde, să se pună o temelie solidă pentru o lucrare permanentă. Trebuie să se urmeze metodele Domnului. Săvârșind lucrarea din casă în casă, ținând lecturi biblice în familii, lucrătorul poate obține intrare la mulți care umblă după adevăr. Prin tâlcuirea Scripturilor, prin rugăciune, prin exercitarea credinței, ei trebuie să-i învețe pe oameni calea Domnului.
În Marele New York, Domnul are multe suflete prețioase care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal; și mai sunt și unii care din neștiință au mers pe căile rătăcirii. Asupra acestora trebuie să strălucească lumina adevărului, pentru ca să poată vedea pe Domnul Hristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața.
Noi trebuie să prezentăm adevărul în iubirea Domnului Hristos. Nici o extravaganță și nici o manifestare bătătoare la ochi nu ar trebui să însoțească lucrarea. Ea trebuie să se facă după porunca Domnului Hristos. Trebuie să fie săvârșită în umilință, în simplitatea Evangheliei. Lucrătorii să nu se intimideze din cauza aparențelor, oricât de respingătoare ar fi ele. Propovăduiți Cuvântul, iar Domnul, prin Duhul Său Sfânt, va trimite convingere ascultătorilor.
După ce adevărul a impresionat inimile, iar bărbați și femei l-au primit, ei trebuie să fie tratați ca fiind proprietatea Domnului Hristos, și nu ca proprietate a oamenilor. Nici un om nu ar trebui să lege pe alții de sine ca și cum el ar trebui să-i conducă, spunându-le să facă aceasta sau interzicându-le să facă aceea, poruncind, dictând și acționând ca un ofițer asupra unei companii de ostași. Așa au făcut preoții și conducătorii de pe vremea Domnului Hristos; dar nu aceasta este calea cea bună. Lucrătorii trebuie să se strângă unii lângă alții într-o unitate creștină, dar nu trebuie să se exercite o autoritate neînțeleaptă asupra acelora care primesc adevărul. Blândețea lui Hristos trebuie să se arate în tot ceea ce spun și ce fac.
Lucrătorul să arate creșterea sa în har prin supunere față de voia lui Dumnezeu. În felul acesta el va câștiga o experiență bogată. Când primește, crede și ascultă în credință cuvintele Domnului Hristos, se vor da pe față eforturi stăruitoare; se va cultiva o credință care lucrează prin iubire și curăță sufletul. Roada Duhului se va vedea în viață, iar puterea Duhului se va vedea în lucrare.
-39-
Domnul Hristos este exemplul, inspirația și răsplata noastră cea peste măsură de mare. “Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) Domnul este Maestrul constructor, dar omul are o parte de săvârșit. El trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. “Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) Niciodată să nu uitați cuvintele “împreună cu Dumnezeu”.
Aduceți-vă aminte că a lucra împreună cu Hristos ca Mântuitor al vostru personal, aceasta înseamnă pentru voi tărie și biruință. Aceasta este partea pe care o aveți de făcut. Acelora care fac lucrul acesta li se dă asigurarea: “Tuturor celor ce L-au primit … le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.) Domnul Hristos zice: “Fără de Mine, nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5.) Iar sufletul credincios și smerit răspunde: “Pot totul în Hristos care mă întărește”. (Filipeni 4, 13.)
Domnul Hristos este Mântuitorul plin de simpatie și împreună simțire. El a dat împuternicirea Sa: “Mergeți în toată lumea”. (Marcu 16, 15.) Toți trebuie să audă solia de avertizare. Un premiu de cea mai mare valoare este pus în fața acelora care aleargă în alergarea creștină. Aceia care aleargă cu răbdare vor primi o coroană a vieții care nu se veștejește.