Dacă nu înțelegem însemnătatea clipelor ce se scurg repede în veșnicie și nu ne pregătim pentru a sta în ziua cea mare a lui Dumnezeu, vom fi ispravnici necredincioși. Străjerul trebuie să cunoască ora din noapte. Totul e îmbrăcat acum cu o solemnitate de care trebuie să-și dea seama toți cei care cred adevărul pentru timpul de față. Ei trebuie să lucreze în vederea zilei lui Dumnezeu. Judecățile lui Dumnezeu stau gata să cadă asupra lumii și noi avem nevoie să ne pregătim pentru ziua cea mare.
Timpul nostru este prețios. Nu avem decât puține, foarte puține zile de probă, în care să ne pregătim pentru viața viitoare, nepieritoare. Noi nu avem timp de pierdut în mișcări la voia întâmplării. Trebuie să ne ținem ca nu cumva doar să atingem suprafața Cuvântului lui Dumnezeu.
Este adevărat și acum, ca și atunci când Hristos era pe pământ, că orice incursiune făcută de Evanghelie în teritoriul inamicului este întâmpinată cu o dârză împotrivire din partea vastelor lui oștiri. Conflictul ce ne stă în față va fi cel mai îngrozitor din câte s-au văzut. Dar, cu toate că Satana este reprezentat ca fiind puternic, ca un viteaz înarmat, înfrângerea lui va fi deplină, și oricine se unește cu el și alege mai degrabă apostazia decât credincioșia va pieri împreună cu el.
-408-
Spiritul atotstăpânitor al lui Dumnezeu, este chiar acum în curs de a se retrage de pe pământ. Uragane, furtuni și vijelii, incendii și inundații, dezastre pe mare și pe uscat vin unele după altele într-o succesiune rapidă. știința caută să explice toate acestea. Semnele care se îngrămădesc în jurul nostru și care vorbesc despre apropierea Fiului lui Dumnezeu sunt atribuite oricăror cauze în afara celor adevărate. Oamenii nu pot întrezări îngeri veghetori, care țin în frâu cele patru vânturi, ca ele să nu bată până ce nu sunt sigilați slujitorii lui Dumnezeu; dar când Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să dea drumul vânturilor, va fi o așa priveliște, scene de neînțelegeri și lupte pe care condeiul nu le poate descrie.
Acelora care sunt nepăsători acum, li se dă din partea lui Hristos avertizarea: “Fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. (Apocalipsa 3, 16.) Metafora vărsării din gura Lui înseamnă că El nu poate să prezinte nici rugăciunile, nici exprimările voastre de iubire față de Dumnezeu. El nu poate nicicum să aprobe învățăturile date de voi din Cuvântul Său și nici lucrarea voastră spirituală El nu poate să prezinte serviciile voastre religioase cu rugămintea de a vi se da har.
Dacă s-ar putea să se dea cortina la o parte, dacă voi ați putea discerne scopul lui Dumnezeu și judecățile care sunt gata să se reverse peste o lume blestemată, dacă v-ați putea vedea propria voastră atitudine, v-ați teme și ați tremura pentru propriile voastre suflete și pentru sufletele semenilor voștri. Rugăciuni călduroase însoțite de un chin care sfâșie inima, s-ar înălța la cer. Voi ați plânge între tindă și altar, mărturisindu-vă orbirea și decăderea spirituală.
“Sunați cu trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare! Strângeți poporul, țineți o adunare sfântă! Aduceți pe bătrâni, strângeți copiii și chiar pruncii de la țâță! Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei! Preoții, slujitorii Domnului, să plângă între tindă și altar, și să zică: Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocură popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?’” (Ioel 2, 15-17.)
-409-
“Întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet! Sfâșiați-vă inimile nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite. Cine știe dacă nu Se va întoarce și nu se va căi? Cine știe dacă nu va lăsa după el o binecuvântare?” (Ver 12-14.)
După apostazia lui Israel și după aspra lor pedepsire, solia de har a lui Dumnezeu pentru poporul care se căia suna astfel: “Iată, o voi ademeni și o voi duce în pustie, și-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo îi voi da iarăși viile, și valea Acor i-o voi preface într-o ușă de nădejde, și acolo va cânta ca în vremea tinereții ei, și ca în ziua când s-a suit din țara Egiptului”.
“În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: ‘Bărbatul meu!’ Și nu-Mi vei mai zice: ‘Stăpânul meu!’… Te voi logodi cu mine pentru totdeauna, te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioșie, și vei cunoaște pe Domnul”. (Osea 2, 14-20.)
“Și vei ști că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, și nu este altul afară de Mine. Și poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară”. (Ioel 2, 27.)
-410-
Avertizările, mustrările, făgăduințele, toate sunt pentru noi, peste care a venit sfârșitul veacului. “De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji”. (1 Tesaloniceni 5, 6.)
“Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. (Luca 21, 34.)
“Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. (Marcu 14, 31.) Vegheați împotriva apropierii furișe a vrăjmașului, vegheați împotriva vechilor deprinderi și înclinații naturale, ca nu cumva să se afirme, constrângeți-le să dea înapoi și vegheați. Vegheați asupra cugetelor, vegheați asupra planurilor, ca nu cumva să ajungă egoiste. Vegheați asupra sufletelor pe care Hristos le-a răscumpărat cu însuși sângele Său. Vegheați asupra ocaziilor de a face bine.
Vegheați, “ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind”. (Marcu 13, 36.)