Cuvântul lui Dumnezeu să aibă locul suprem
Poporul lui Dumnezeu va recunoaște cârmuirea omenească drept o orânduire de obârșie dumnezeiască și va învăța ascultarea de ea ca o datorie sfântă în sfera ei legitimă. Dar atunci când cererile ei sunt în conflict cu cerințele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut mai pe sus de legislația omenească. “Așa zice Domnul” nu trebuie să fie dat la o parte pentru un: “Așa zice biserica sau statul”. Coroana lui Hristos trebuie să fie înălțată mai pe sus de diademele potentaților pământești.
Principiul pe care noi trebuie să-l susținem acum este același cu principiul susținut de adepții Evangheliei, cu prilejul marii Reformațiuni. Când principii s-au adunat la Dieta din Speier, în 1529, nădejdea lumii părea aproape să fie zdrobită. Adunării acesteia i-a fost prezentat decretul împăratului, prin care se restrângea libertatea religioasă și se oprea răspândirea mai departe a învățăturii reformate. Vor primi principii Germaniei decretul? Să fie reținută lumina Evangheliei de la mulțimile care erau încă în întuneric? Urmau să se ia hotărâri mari pentru lume. Cei care primiseră credința reformată s-au adunat, și hotărârea unanimă a fost: “Să respingem decretul. În probleme de conștiință majoritatea nu are putere”.
Steagul adevărului și al libertății religioase, pe care l-au ținut sus acești reformatori, ne-a fost încredințat nouă în această luptă de pe urmă. Răspunderea pentru acest mare adevăr este asupra acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu cunoașterea Cuvântului Său. Noi trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă. Noi trebuie să primim adevărurile Lui pentru noi înșine. Putem aprecia adevărurile acestea numai atunci când le cercetăm prin studiu personal. Atunci când facem din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza vieții noastre, se dă pentru noi răspuns la rugăciunea lui Hristos: “Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) Recunoașterea adevărului în cuvânt și faptă este mărturisirea noastră de credință. Numai în felul acesta pot ști alții că noi credem în Biblie.
-403-
Reformatorii aceia, al căror protest ne-a dat nouă numele de protestanți, și-au dat seama că Dumnezeu i-a chemat să ducă lumii Evanghelia și pentru îndeplinirea acestei lucrării ei erau gata să-și jertfească bunurile, libertatea și chiar viața. Suntem noi în acest conflict de pe urmă tot atât de credincioși față de sarcina noastră cum au fost acei reformatori de pe vremuri față de a lor?
Cu primejdia persecuției și a morții, adevărul pentru vremea aceea a fost dus în depărtare și în apropiere. Cuvântul lui Dumnezeu a fost dus oamenilor; toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci, învățați și neînvățați, îl studiau cu sârguință, iar cei care primeau lumina deveneau la rândul lor mesageri. În zilele acelea, adevărul a fost adus la cunoștința oamenilor, prin tipărituri. Pana lui Luther a fost o forță, iar scrierile lui, răspândite până departe, au mișcat lumea. Aceleași mijloace ne stau și nouă la îndemână și pot fi duse repede în toate părțile lumii. Noi trebuie să facem cunoscut lumii ultima solie de avertizare a lui Dumnezeu, adresată oamenilor și care ar trebui să fie râvna noastră la studierea Bibliei și zelul nostru pentru răspândirea luminii!
-404-
Pregătire pentru criza finală
Criza cea mare stă chiar în fața noastră. Pentru a face față încercărilor și ispitelor ei și pentru a îndeplini îndatoririle ei se va cere o credință dăinuitoare. Dar noi putem triumfa în mod glorios; nici un suflet care veghează, se roagă și crede nu va fi prins în cursă de către vrăjmaș.
În timpul încercării ce ne stă în față, semnul legământului purtării de grijă a lui Dumnezeu va fi pus asupra acelora care au păzit cuvântul răbdării Sale. Hristos va spune celor credincioși ai Săi: “Du-te poporul Meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine, ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia”. (Isaia 26, 20.) Leul din Iuda, atât de îngrozitor pentru cei care au lepădat harul Său, va fi Mielul lui Dumnezeu pentru cei ascultători și credincioși. Stâlpul de nor, care exprimă mânie și groază pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu, este lumină, îndurare și eliberare pentru cei care au păzit poruncile Lui. Brațul care este puternic pentru a-i lovi pe răzvrătiți va fi puternic pentru a-i elibera pe cei credincioși. Fiecare credincios va fi în mod sigur adunat. “El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”. (Matei 24, 31.)
Fraților, cărora v-au fost explicate adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, ce parte veți lua voi la scenele de încheiere ale istoriei acestei lumi? Sunteți voi treji față de aceste solemne realități? Vă dați voi seama de marea lucrare de pregătire ce are loc în cer și pe pământ? Toți aceia care au primit lumina, care au avut prilejul de a citi și a auzi profeția, să ia seama la lucrurile scrise în ea, deoarece “timpul este aproape”. Nimeni să nu se mai joace acum cu păcatul, izvor al oricărei mizerii în lumea noastră. Să nu mai rămână în letargie și indiferență prostească. Nu îngăduiți ca soarta sufletului vostru să atârne în nesiguranță. Asigurați-vă că sunteți cu totul de partea Domnului. Să pornească din inimi sincere și de pe buze tremurânde întrebarea: “Cine va fi în stare să rămână în picioare?” Ați pus voi, în aceste ultime ore ale încercării, cel mai bun material la clădirea caracterului vostru? V-ați curățit voi sufletul de orice pată? Ați urmat voi lumina? Aveți voi fapte pe măsura mărturisirii voastre de credință?
-405-
Lucrează asupra voastră influența modelatoare și stăpânitoare a harului lui Dumnezeu? Aveți voi inimi care pot simți, ochi care pot vedea și urechi care pot auzi? S-a făcut oare în zadar declarația adevărului cel veșnic cu privire la națiunile pământului? Ele sunt sub osândire, pregătindu-se pentru judecățile lui Dumnezeu; și, în ziua aceasta, care este mare prin rezultatele veșnice pe care le aduce, poporul ales pentru a fi păstrătorul adevărului de o uriașă însemnătate trebuie să rămână în Hristos. Faceți voi ca lumina voastră să strălucească pentru a lumina națiunile care pier în păcatele lor? Vă dați voi seama că trebuie să apărați poruncile lui Dumnezeu înaintea acelora care le calcă în picioare?
E cu neputință să fiți credincios numai în parte, de formă, și să fiți astfel găsiți cu lipsă și să pierdeți viața veșnică. E cu putință să practicați unele dintre poruncile Bibliei și să fiți priviți drept creștini, și cu toate acestea să pieriți din lipsa calităților absolut esențiale unui caracter creștin. Dacă neglijați sau tratați cu nepăsare avertismentele pe care le-a dat Dumnezeu, dacă cultivați sau scuzați păcatul, vă sigilați destinul propriului vostru suflet. Veți fi cântăriți în balanță și aflați prea ușori. Harul, pacea și iertarea vor fi retrase pentru totdeauna; Isus a trecut pe alături, spre a nu mai veni niciodată în apropierea ce poate fi realizată prin rugăciunile și cererile voastre. Câtă vreme mai zăbovește îndurarea, câtă vreme Mântuitorul mai mijlocește, să facem o lucrare temeinică pentru veșnicie.
-406-
Reîntoarcerea lui Hristos în lumea noastră nu va mai fi multă vreme amânată. Faceți ca aceasta să fie nota principală a soliei voastre.
Fericita nădejde a celei de a doua veniri a lui Hristos, cu solemnele ei realități, are nevoie să fie deseori prezentată oamenilor. Așteptarea arătării pe curând a Domnului nostru ne va face să privim lucrurile pământești ca pe ceva sec și fără valoare.
În curând se va da lupta de la Armaghedon. Acela pe al cărui veșmânt este scris numele: “Împăratul împăraților și Domnul domnilor”, va conduce în curând oștirile cerului.
Acum, slujitorii lui Dumnezeu, nu mai pot spune așa cum spunea profetul Daniel: “Timpul rânduit a fost lung”. (Daniel 10, 1.) Acum, este numai un scurt timp până când martorii lui Dumnezeu își vor fi făcut lucrarea lor de pregătire a căii Domnului.
Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui.
Ziua Domnului se apropie pe furiș, dar presupușii oameni mari și înțelepți nu cunosc semnele venirii lui Hristos sau ale sfârșitului lumii. Nelegiuirea predomină iar iubirea multora s-a răcit.
Sunt mii de mii și milioane de milioane care iau acum hotărâre în ce privește viața sau moartea veșnică. Omul care e absorbit în totul de socotirea avuției sale, de conturile sale, omul care își găsește plăcere în jocurile de noroc, care își găsește plăcerea în a se lăsa în voia unui apetit pervertit, iubitorul de distracții, cel care frecventează teatrul sau salonul de bal, acesta scoate veșnicia din socotelile sale. Toată povara vieții lor este: Ce să mâncăm? Ce să bem? Cu ce să ne îmbrăcăm? Ei nu se găsesc în procesiunea ce înaintează către cer. Ei sunt călăuziți de marele apostat și vor fi nimiciți împreună cu el.