Fără scuze
Este un plan rânduit de cer ca oamenii să înapoieze Domnului ce este al Lui; iar lucrul acesta este arătat atât de lămurit, încât bărbații și femeile să nu aibă nici o scuză pentru o greșită înțelegere sau fugă de datoriile și răspunderile pe care Dumnezeu le-a pus asupra lor. Aceia care pretind că ei nu pot înțelege aceasta, ca fiind datoria lor, descoperă universului ceresc, bisericii și lumii faptul că ei nu pot să vadă această cerință atât de lămurit arătată. Ei gândesc că, dacă urmează planul Domnului, își vor împuțina propriile lor averi. În lăcomia sufletelor lor egoiste, ei doresc să aibă întregul capital, atât capitalul inițial, cât și dobânzile, pentru ca să le întrebuințeze în folosul lor.
Dumnezeu așează mâna Sa asupra tuturor averilor omului zicând: Eu sunt proprietarul întregului Univers, și toate bunurile acestea sunt ale Mele. Zecimea pe care voi ați reținut-o, Eu am rezervat-o pentru susținerea slujitorilor Mei în lucrarea lor de a deschide Scripturile înaintea celor care sunt în ținuturile întunericului, care nu înțeleg Legea Mea. Folosind fondul Meu de rezervă pentru a satisface propriile voastre plăceri, voi ați jefuit sufletele de lumina pe care Eu luasem măsura ca ei să o primească. Voi ați avut prilejul de a vă dovedi credincioșia față de Mine și ați furat fondul meu de rezervă. “Sunteți blestemați cu blestem”. (Maleahi 3, 9.)
O nouă ocazie
Domnul este îndelung răbdător și plin de milă, iar celor care au făcut nelegiuirea aceasta El le dă o nouă ocazie: “Întoarceți-vă la Mine”, zice El, “și Mă voi întoarce la voi!” Dar ei zic: “În ce trebuie să ne întoarcem?” (Maleahi 3, 9.7.) Mijloacele lor au fost îndreptate pe căile servirii și proslăvirii de sine, ca și cum bunurilor lor ar fi fost ale lor, iar nu tezaure date lor cu împrumut. Conștiințele lor pervertite s-au înăsprit atât de mult și au ajuns atât de nesimțitoare, încât ei nu văd marea nelegiuire pe care au săvârșit-o, barând calea în așa fel, încât lucrarea adevărului nu poate să înainteze.
-388-
Omul, ființă mărginită, deși folosește pentru sine talanții pe care Dumnezeu i-a rezervat pentru proclamarea mântuirii, pentru a duce vestea cea bună cu privire la iubirea Mântuitorului sufletelor ce pier, deși barează drumul prin egoismul său, întreabă: “Cu ce Te-am înșelat?” Dumnezeu răspunde: “Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați, câtă vreme căutați să Mă înșelați tot poporul în întregime”. Toată lumea este angajată în jefuirea lui Dumnezeu. Cu banii pe care El i-a împrumutat, oamenii se dedau la risipă, amuzamente, beții, ospețe și satisfacții rușinoase. Dar Dumnezeu spune: “Mă voi apropia de voi pentru judecată”. (Ver 8.9.5.) Întreaga lume va avea de dat socoteală în ziua cea mare, când fiecare va primi osânda potrivit cu faptele sale.
Binecuvântarea
Dumnezeu Se obligă să-i binecuvânteze pe aceia care ascultă de poruncile Sale. “Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare…. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor”. (Ver 10.11.)
Având aceste cuvinte de lumină și de adevăr înaintea lor, cum îndrăznesc oamenii să neglijeze o datorie atât de clară? Cum îndrăznesc ei să fie neascultători de Dumnezeu, când ascultarea de cerințele Lui înseamnă binecuvântarea Lui atât în cele materiale, cât și în cele spirituale, și neascultarea înseamnă blestemul lui Dumnezeu? Satana este distrugătorul. Dumnezeu nu poate să-i binecuvânteze pe aceia care refuză să fie ispravnici credincioși. Tot ce poate face este să-i îngăduie lui Satana să facă lucrarea lui nimicitoare. Vedem nenorociri de tot felul și de toate gradele, abătându-se asupra pământului; și pentru ce? Puterea înfrânătoare a Domnului nu este exercitată. Lumea a trecut cu vederea Cuvântul lui Dumnezeu. Lumea trăiește ca și cum nu ar exista Dumnezeu. Ca și locuitorii lumii de pe timpul lui Noe, ei refuză să gândească la Dumnezeu. Nelegiuirea predomină într-o măsură alarmantă, iar pământul este copt pentru seceriș.
Nemulțumiții
“Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Și mai întrebați: ‘Ce-am spus noi împotriva Ta?’ Ați spus: ‘Degeaba slujim lui Dumnezeu; și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor? Acum fericim pe cei trufași; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu și scapă!’” (Ver 13-15.) Aceia care rețin de la Dumnezeu cele ce I se cuvin își arată în felul acesta nemulțumirea. Domnul îi îndeamnă să-L pună la încercare, aducând zecimea lor în casa visteriei și să vadă dacă nu va turna o binecuvântare asupra lor. Dar ei nutresc răzvrătire în inima lor, și sunt nemulțumiți de Dumnezeu; în același timp, ei Îl jefuiesc și își însușesc bunurile Lui. Când li se prezintă păcatul, ei zic: Am avut vremuri grele; recolta a fost slabă, dar nelegiuiților le merge bine. Nu face să ții poruncile Domnului.
Dar Dumnezeu nu dorește ca cineva să umble trist înaintea Lui. Aceia care se plâng în felul acesta de Dumnezeu și-au atras singuri asupra lor greutățile. Ei L-au jefuit pe Dumnezeu, și lucrarea Lui a fost împiedicată din cauză că banii care ar fi trebuit să curgă în tezaurul Lui au fost folosiți pentru scopuri egoiste. Ei și-au dovedit necredincioșia față de Dumnezeu prin neîmplinirea planului prescris de El. Când Dumnezeu le-a dat prosperitate și li s-a cerut să-I dea partea Lui, ei au clătinat din cap și nu puteau să vadă că aceasta era datoria lor. Ei și-au închis ochii înțelegerii, ca să nu poată vedea. Ei au reținut banii Domnului și au împiedicat lucrarea ce El dorea să se facă. Dumnezeu nu a fost onorat prin felul cum au fost întrebuințate bunurile pe care li le-a încredințat. De aceea, El a lăsat să se abată blestemul asupra lor, îngăduind nimicitorului să prăpădească roadele lor și să aducă nenorociri asupra lor.
-390-
“Cei ce se tem de Domnul”
În Maleahi 3, 16, este prezentată o clasă opusă, o categorie de credincioși care se strâng laolaltă, nu pentru a găsi vină la Dumnezeu, ci pentru a vorbi despre slava Lui și a povesti despre îndurările Lui. Aceștia au fost credincioși la datoria lor. Ei au dat Domnului ce era al Lui. Ei fac mărturisiri care fac pe îngerii cerești să cânte și să se bucure. Aceștia nu au a se plânge împotriva lui Dumnezeu. Aceia care umblă în lumină, care sunt sinceri și credincioși în împlinirea datoriei lor, nu sunt auziți plângându-se și găsind greșeli. Ei rostesc cuvinte de curaj, nădejde și credință. Cei care sunt nemulțumiți și se plâng sunt cei care-și servesc lor înșiși, cei care nu-I dau lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine.
“Cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește. Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce-I slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește”. (Ver 16-18.)
Răsplătirea unei dărnicii din tot sufletul este ducerea minții și a inimii într-o mai strânsă comuniune cu Spiritul.
-391-
Omul care a căzut în nenorocire și a ajuns în datorii nu trebuie să ia partea Domnului pentru a-și achita datoriile sale față de semenii săi. El ar trebui să se gândească la faptul că, în aceste tranzacții, el este pus la probă și că, rezervându-și partea Domnului pentru folosul său personal, el Îl jefuiește pe Dătător. El este dator față de Dumnezeu pentru tot ce are, dar ajunge un îndoit datornic atunci când folosește fondul rezervat lui Dumnezeu pentru a plăti datoriile față de ființele omenești. “Necredincioșie față de Dumnezeu” stă scris în dreptul numelui său în cărțile din cer. El are să dea socoteală lui Dumnezeu pentru faptul că și-a însușit mijloacele Domnului pentru propriul său folos. Și această lipsă de principii, dovedită în însușirea pe nedrept a mijloacelor lui Dumnezeu, se va da pe față în administrarea altor probleme. Aceasta se va vedea în toate lucrurile legate de propriile sale afaceri. Omul care-L jefuiește pe Dumnezeu cultivă trăsături de caracter care-l opresc a fi admis în familia lui Dumnezeu de sus.
O folosire egoistă a bogățiilor îl dovedește pe cel în cauză ca fiind necredincios față de Dumnezeu și-l face pe ispravnicul mijloacelor să fie necorespunzător pentru a i se acorda o mai mare îmbelșugare a cerului.
Pretutindeni sunt căi pe care se pot revărsa faptele de bunăvoință. Mereu apar nevoi, misiunile sunt împiedicate din lipsă de mijloace. Acestea va trebui să fie abandonate, dacă poporul lui Dumnezeu nu se trezește să-și dea seama de adevărata stare a lucrurilor. Nu așteptați până la moarte ca atunci să vă faceți testamentul, ci dispuneți de mijloacele voastre câtă vreme sunteți în viață.