Dar ce e aceasta în comparație cu bucuria lor în marea zi a descoperirii finale? “Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunoaștem în parte; dar atunci, vom cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin”. (1 Corinteni 13, 12.)
Răsplătirea lucrătorilor lui Hristos este aceea de a intra în bucuria Lui. Bucuria aceea, pe care Hristos o așteaptă cu mult dor, este prezentată în cererea Lui adresată Tatălui Său: “Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu”. (Ioan 17, 24.)
Îngerii așteptau să spună bun venit lui Isus, atunci când s-a înălțat la cer după învierea Lui. Oastea cerească dorea mult să-L salute din nou pe iubitul lor Conducător, înapoiat la ei din închisoarea morții. Cu nerăbdare, s-au grămădit în jurul Lui atunci când Acesta a intrat pe porțile cerului. Dar El i-a dat înapoi. Inima Lui era cu ceata singuratică și tristă a ucenicilor pe care îi lăsase pe Muntele Măslinilor. Ea este încă cu copiii Săi luptători de pe pământ, care încă mai au să se lupte cu nimicitorul. “Tată”, zice El, “vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.
Cei răscumpărați ai lui Hristos sunt giuvaerurile Lui, tezaurul Lui scump și deosebit. “Ei sunt pietrele cununii împărătești”, “bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”. (Zaharia 9, 16; Efeseni 1, 18.) În ei “va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora”. (Isaia 53, 11.)
Și nu se vor bucura oare și lucrătorii Lui atunci când vor vedea roadele ostenelilor lor? Apostolul Pavel, scriind convertiților din Tesalonic, spune: “Cine este în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteți slava și bucuria noastră”. (1 Tesaloniceni 2, 19-20.) Și el îi îndeamnă pe frații filipeni să fie “fără prihană și curați”, strălucind “ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am străduit în zadar”. (Filipeni 2, 15-16.)
-310-
Fiecare impuls al Duhului Sfânt, care îi conduce pe oameni la bunătate și la Dumnezeu, este notat în cărțile din ceruri, și în ziua lui Dumnezeu, oricine s-a predat ca instrument pentru lucrarea Duhului Sfânt va avea îngăduința să privească ce a realizat viața lui.
Văduva săracă, care a pus cele două parale în tezaurul Domnului, știa puțin în legătură cu ceea ce făcea. Însă exemplul ei de sacrificiu de sine a acționat asupra a mii de inimi în fiecare țară și în fiecare veac. El a adus în tezaurul lui Dumnezeu daruri de la cei de sus și de la cei de jos, de la bogați și de la săraci, a ajutat la susținerea de misiuni, la înființarea de spitale, la hrănirea celor flămânzi, la îmbrăcarea celor goi, la vindecarea celor bolnavi și la predicarea Evangheliei celor săraci. Mulți oameni au fost binecuvântați prin fapta ei neegoistă, și în ziua cea mare a lui Dumnezeu, i se va îngădui să vadă rezultatele multiple ale influenței gestului ei. La fel este și cu darul cel prețios al Mariei față de Mântuitorul. Cât de mulți au fost inspirați la o slujire din iubire datorită amintirii vasului de alabastru spart! Și cât se va bucura ea când va vedea toate acestea!
Minunată va fi descoperirea atunci când căile de sfântă influență sunt aduse la vedere cu rezultatele lor prețioase. Care va fi recunoștința sufletelor care se vor întâlni în curțile cerești atunci când vor înțelege interesul plin de iubire și simpatie ce s-a dat pe față în ceea ce privește mântuirea lor? Toată lauda, cinstea și slava vor fi date lui Dumnezeu și Mielului pentru mântuirea noastră; dar nu va scădea nimic din slava lui Dumnezeu, dacă se va exprima recunoștință uneltei pe care El a folosit-o la salvarea sufletelor gata să piară.
-311-
Cei răscumpărați se vor întâlni și îi vor recunoaște pe aceia a căror atenție au îndreptat-o către Mântuitorul înălțat. Ce fericită convorbire vor avea ei cu aceste suflete! “Eram un păcătos”, se va spune, “fără Dumnezeu și fără nădejde în lume, și tu ai venit la mine și m-ai făcut să iau aminte la scumpul Mântuitor, ca fiind unica mea nădejde. Și eu am crezut în El. Eu m-am pocăit de păcatele mele și am fost făcut să șed împreună cu sfinții în locurile cerești în Hristos Isus”. Alții vor zice: “Am fost un păgân în țările păgâne. Tu ți-ai părăsit prietenii și căminul tău plăcut și ai venit să mă înveți cum să-L găsesc pe Isus și să cred în El, singurul Dumnezeu adevărat. Mi-am dărâmat idolii și m-am închinat lui Dumnezeu, și acum Îl văd față către față. Sunt mântuit, pentru veșnicie mântuit, să pot vedea veșnic pe Acela pe care-L iubesc. Atunci Îl vedeam numai cu ochiul credinței, dar acum Îl văd așa cum este. Acum pot să arăt recunoștința pentru harul Lui răscumpărător Aceluia care m-a iubit și m-a spălat de păcatele mele în sângele Său”.
Alții își vor arăta recunoștința față de aceia care i-au hrănit pe flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. “Atunci când deznădejdea îmi legase sufletul în necredință, Domnul te-a trimis la mine”, zic ei, “pentru a-mi spune cuvinte de nădejde și de mângâiere. Mi-ai adus hrană pentru nevoile mele trupești și mi-ai deschis Cuvântul lui Dumnezeu, trezindu-mă să-mi dau seama de nevoile mele spirituale. Tu te-ai purtat cu mine ca și cu un frate. Ai simțit cu mine în întristările mele și mi-ai vindecat sufletul zdrobit și rănit, așa încât să pot apuca mâna lui Hristos care mi-a fost întinsă pentru a mă mântui. În neștiința mea, m-ai învățat cu răbdare că am un Tată în cer care Se îngrijește de mine. Mi-ai citit prețioasele făgăduințe din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat credința că El mă va mântui. Inima mi-a fost înmuiată, supusă, zdrobită, când am contemplat sacrificiul pe care-l făcuse Hristos pentru mine. Am flămânzit după pâinea vieții, și adevărul a ajuns să fie scump pentru sufletul meu. Iată-mă aici, mântuit, pentru veșnicie mântuit, pentru a trăi pururea în fața Lui și pentru a lăuda pe Acela care și-a dat viața pentru mine”.
-312-
Ce bucurie va fi când acești răscumpărați se întâlnesc și îi salută pe aceia care au purtat o povară pentru binele lor! Iar acelora care au trăit nu pentru a-și place lor, ci pentru a fi o binecuvântare pentru cei nefericiți, care au atât de puține binecuvântări, cum le va mai tresălta inima de mulțumire! Ei vor simți cum se împlinește făgăduința: “Va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți plătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”.
“Atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit”. (Isaia 58, 14.)
“Nu te teme; … Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare”. (Geneza 15, 1.)
“Eu sunt moștenirea ta și partea ta de moșie”. (Numeri 18, 20.)
“Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu”. (Ioan 12, 26.)