Caracterul școlilor comunității și al învățătorilor lor
Caracterul lucrării aduse la îndeplinire în școlile noastre din comunități ar trebui să fie la nivelul cel mai înalt. Isus Hristos, Vindecătorul, este unicul remediu pentru o educație greșită, iar învățăturile date în Cuvântul Său ar trebui să fie pururea prezentate înaintea tineretului, în forma cea mai atrăgătoare. Disciplina școlară ar trebui să întregească educația din familie și, atât în familie, cât și la școală, ar trebui să se mențină simplitatea și evlavia. Se vor găsi bărbați și femei care au talentul de a lucra în aceste școli mici, dar care nu pot lucra în mod avantajos în școlile mari. Atunci când pun în practică lecțiile Bibliei, ei înșiși vor primi o educație de cea mai mare valoare.
La alegerea învățătorilor ar trebui să luăm toate măsurile, știind că aceasta este o problemă tot atât de solemnă ca și alegerea persoanelor pentru lucrarea de pastorație. Bărbați înțelepți, care pot cunoaște caracterul, ar trebui să facă selecția acestora, deoarece pentru educarea și modelarea minții celor tineri și pentru îndeplinirea cu succes a multor și felurite lucrări ce se cer a fi îndeplinite de învățător în școlile comunităților noastre, este nevoie de talentele cele mai bune ce se pot asigura. La conducerea nici uneia din aceste școli nu ar trebui să fie puse persoane cu o minte îngustă și inferioară. Nu așezați peste copii învățători tineri și fără experiență care n-au îndemânarea de a conduce; deoarece eforturile lor vor tinde spre dezorganizare. Ordinea este prima lege a cerului, și în privința aceasta orice școală ar trebui să fie un model de ceea ce este cerul.
-201-
Este imoral a așeza peste copiii cei mici învățători mândri și lipsiți de iubire. Un învățător de felul acesta va face mult rău acelora al căror caracter se dezvoltă foarte repede. Dacă învățătorii nu sunt supuși lui Dumnezeu, dacă nu au iubire față de copiii peste care sunt puși să le facă educație, sau dacă dau pe față părtinire în favoarea acelora care sunt pe placul lor și manifestă indiferență față de cei mai puțin atrăgători sau față de cei neastâmpărați și nervoși, unii ca aceștia nu trebuie să fie angajați; deoarece rezultatul lucrării lor va fi o pierdere de suflete pentru Hristos.
Sunt necesari învățători, în mod deosebit pentru copii, care sunt calmi și blânzi, dând pe față răbdare și iubire chiar pentru aceia care au mare nevoie de ea. Isus i-a iubit pe copii; El i-a socotit membri mai tineri ai familiei Domnului. El totdeauna i-a tratat cu amabilitate și respect, iar învățătorii trebuie să urmeze pilda Lui. Ei ar trebui să aibă adevăratul spirit misionar; deoarece copiii trebuie să fie formați să devină misionari. Ei ar trebui să-și dea seama că Domnul le-a încredințat ca o sarcină solemnă sufletele copiilor și ale tinerilor. Școlile comunităților au nevoie de învățători care au înalte însușiri morale, persoane vrednice de încredere; persoane care sunt sănătoase în credință și care au tact și răbdare; care umblă cu Dumnezeu și care se abțin chiar și de la aparențele rele. În lucrarea lor ei vor da peste nori. Vor fi nori și întuneric, furtuni și uragane, prejudecăți de întâmpinat din partea părinților care au păreri greșite cu privire la caracterul pe care ar trebui să și-l formeze copiii lor, deoarece sunt mulți aceia care pretind a crede Biblia, în timp ce ei nu aduc principiile ei în viața de familie. Dar, dacă învățătorii sunt fără întrerupere elevi în școala lui Hristos, împrejurările acestea nu-i vor înfrânge.
-202-
Părinții trebuie să-L caute pe Domnul cu o râvnă neobosită, pentru ca ei să nu fie pietre de poticnire în calea copiilor lor. Invidia și gelozia să fie aruncate din inimă și să vină în ea pacea lui Hristos pentru a-i uni pe membrii bisericii într-o adevărată comuniune creștină. Ferestrele sufletului să fie închise față de atmosfera otrăvitoare de pe pământ și să fie deschise spre cer pentru a primi razele vindecătoare ale luminii neprihănirii lui Hristos. Până ce spiritul criticării și bănuielii nu e alungat din inimă, Domnul nu poate face pentru biserică ceea ce El dorește să facă prin deschiderea căii pentru înființarea de școli; până nu este unire, El nu-i va influența pe aceia cărora le-a încredințat mijloace și capacitate de a duce mai departe lucrarea aceasta. Părinții trebuie să atingă o treaptă mai înaltă, ținând calea Domnului și practicând neprihănirea, pentru a fi purtători de lumină. Trebuie să aibă loc o deplină transformare a minții și a caracterului. Un spirit de neunire nutrit în inima câtorva se va transmite și la alții și va nimici influența spre bine care ar fi exercitată de școală. Dacă părinții nu sunt gata și doritori să conlucreze cu învățătorul la mântuirea copiilor lor, ei nu sunt pregătiți pentru a se înființa o școală la ei.
Rezultate ale lucrării școlii comunității
Dacă sunt conduse cum se cuvine, școlile de pe lângă comunități vor fi mijloace pentru a înălța stindardul adevărului în locurile în care ele au fost înființate, deoarece copiii care primesc o educație creștină vor fi martori pentru Hristos. După cum Isus a explicat la Templu tainele pe care preoții și conducătorii nu le înțeleseseră, la fel, la încheierea lucrării de pe acest pământ, copiii care au fost bine educați vor vorbi, în simplitatea lor, cuvinte care vor fi o uimire pentru oamenii care acum vorbesc despre o “înaltă educație”. După cum copiii au cântat în curțile templului: “Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului”, la fel, în aceste zile de pe urmă, vocile copiilor se vor înălța pentru a da ultima solie de avertizare unei lumi ce piere. Atunci când ființele inteligente cerești văd că bărbaților nu li se mai îngăduie să prezinte adevărul, Duhul lui Dumnezeu va veni asupra copiilor, și ei vor face o lucrare de proclamare a adevărului pe care lucrătorii mai vârstnici nu o pot face, deoarece calea lor va fi îngrădită.
-203-
Școlile de pe lângă comunitățile noastre, sunt rânduite de Dumnezeu pentru a-i pregăti pe copii pentru această mare lucrare. Aici, copiii trebuie să fie instruiți cu privire la adevărurile speciale pentru acest timp și în ce privește lucrarea misionară practică. Ei trebuie să se înroleze în oastea lucrătorilor pentru a-i ajuta pe bolnavi și pe cei suferinzi. Copiii pot lua parte la lucrarea misionară medicală, și prin faptele lor mărunte pot face ca ea să înainteze. Investițiile lor pot fi mici, dar orice lucru, oricât de mic, ajută, și prin străduințele lor multe suflete vor fi câștigate la adevăr. Prin ei, solia lui Dumnezeu va fi făcută cunoscut și sănătatea Lui mântuitoare dusă la toate popoarele. De aceea, comunitatea să poarte o povară pentru mieii turmei. Copiii să fie educați și instruiți pentru a-I servi lui Dumnezeu, deoarece ei sunt moștenirea Lui.
Cu mulți ani înainte ar fi trebuit să se înalțe clădiri corespunzătoare pentru școli ale comunității, în care copiii și tineretul să poată primi o adevărată educație.
Manualele folosite în școlile de pe lângă comunitățile noastre trebuie să fie de așa natură, încât să aducă în atenție Legea lui Dumnezeu. În felul acesta, lumina, tăria și puterea adevărului vor fi proslăvite. Tinerii din lume, chiar unii a căror minte a fost stricată, vor lua parte la aceste școli și acolo se vor converti. Mărturia lor cu privire la adevăr va fi înăbușită pentru un timp de teoriile false, întreținute de către părinți, dar până la urmă adevărul va triumfa. Sunt instruită să spun că acest fel de lucrare misionară va avea o influență hotărâtoare în răspândirea luminii și a cunoștinței.
-204-
Cât de important este ca familiile care se așează acolo unde s-a înființat o școală să fie bune reprezentante ale sfintei noastre credințe.
Pe bună dreptate, comunitățile unde se înființează școli pot să se cutremure când văd că li se încredințează răspunderi morale prea mari pentru a le putea exprima prin cuvinte. Se cuvine ca lucrarea aceasta, care a început atât de nobil, să dea greș sau să lâncezească din lipsă de lucrători consacrați? Să-și facă oare loc în această lucrare planuri și ambiții egoiste? Vor îngădui lucrătorii ca dorința după câștig, plăcerea după o viață tihnită, lipsa de evlavie să-L alunge pe Hristos din inima lor și să-L excludă din școală? Ferească Dumnezeu! Lucrarea este de pe acum mult mai înaintată. În cele ale educației, totul este aranjat în vederea unei reforme serioase, în vederea unei educații adevărate și efective. Va primi poporul nostru această sarcină sfântă? Se vor smeri ei la crucea Golgotei, fiind gata pentru orice sacrificiu și orice slujire?
Părinții și profesorii ar trebui să caute cu cea mai mare râvnă acea înțelepciune pe care Isus este totdeauna gata să o dea, deoarece ei lucrează asupra minții oamenilor în perioada cea mai interesantă și cea mai influențabilă a dezvoltării lor. Ei ar trebui să se străduiască să cultive în așa fel tendințele tineretului, încât la fiecare stadiu al vieții lor ei să poată reprezenta frumusețea naturală corespunzătoare perioadelor vieții, desfășurându-se neîncetat, așa cum fac plantele și florile din grădină.
-205-
Îndrumarea și instruirea copiilor este cea mai nobilă lucrare misionară pe care o poate întreprinde un bărbat sau o femeie. Prin buna folosire a mijloacelor intuitive, lecțiile trebuie să fie atât de clare, încât mintea lor să poată fi condusă de la natură la Dumnezeul naturii. Trebuie să avem în școlile noastre persoane care posedă tact și îndemânarea de a săvârși lucrarea aceasta, semănând în felul acesta semințele adevărului. Numai ziua cea mare a lui Dumnezeu poate să descopere binele pe care-l va face lucrarea aceasta.
Talente speciale trebuie să fie consacrate educației celor micuți. Mulți pot să așeze ieslea sus și să dea hrană oilor; dar e mai greu să pui ieslea jos și să hrănești mieii. Aceasta este o lecție pe care învățătorii de la școala primară au nevoie să o învețe.
Ochiul minții trebuie să fie educat, de nu, copilul va afla plăcere în a privi la ce e rău.
Învățătorii ar trebui uneori să ia parte la sporturile și jocurile copilașilor și să-i învețe cum să se joace. În felul acesta, ei ar putea să înfrâneze simțămintele și acțiunile lipsite de bunătate, fără a părea să critice sau să găsească cusururi. Această întovărășire va lega inima profesorilor și a elevilor, iar școala va fi ceva încântător pentru toți.
Învățătorii ar trebui să-i iubească pe copii, deoarece ei sunt membri mai tineri ai familiei Domnului. Domnul le va pune și lor aceeași întrebare ca și părinților: “Unde-ți este turma care-ți fusese dată? Turma de care erai așa de mândru?” (Ieremia 13, 20.)