Dumnezeu în natură
Alături de Biblie, natura trebuie să fie marele nostru manual. Dar nu e nici o virtute în zeificarea naturii, deoarece aceasta înseamnă înălțarea lucrurilor făcute mai presus de marele Constructor Principal, care a plănuit lucrarea și care în fiecare oră o ține în funcțiune, potrivit cu rânduiala Sa. Atunci când semănăm sămânța și cultivăm planta, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu a creat sămânța și că El o dă pământului. Prin puterea Sa dumnezeiască, El Se îngrijește de sămânța aceea. Potrivit cu rânduiala Sa, sămânța murind transmite viața ei firului verde și spicului care conține alte semințe ce trebuie adunate și puse din nou în pământ pentru a da roade. Putem, de asemenea, studia cum omul, conlucrând cu Dumnezeu, îndeplinește și el o parte. Instrumentul omenesc are partea lui de împlinit, lucrarea lui de făcut. Aceasta este una din lecțiile pe care ni le dă natura și noi trebuie să vedem în ea o lucrare solemnă și frumoasă.
-186-
Se vorbește mult cu privire la Dumnezeu în natură, ca și cum Dumnezeu ar fi legat de legile naturii spre a fi servul naturii. Multe teorii ar face ca mintea să presupună că natura ar fi un organism de sine stătător, aparte de Divinitate, având propria sa putere lăuntrică cu care să lucreze. În legătură cu aceasta, oamenii nu știu despre ce vorbesc. Își închipuie ei oare că natura are o putere ce există prin sine însăși, fără continua intervenție a lui Iehova? Domnul nu lucrează prin legile Sale pentru a înlocui legile naturii. El Își face lucrarea prin legile și însușirile instrumentelor Sale, iar natura ascultă de un: “Așa zice Domnul”.
Dumnezeul naturii este pururea la lucru. Puterea Lui nemărginită lucrează pe nevăzute, dar manifestările ei apar în efectele pe care le produce lucrarea. Același Dumnezeu care călăuzește plantele lucrează în livada de pomi fructiferi și în grădina de legume. El n-a făcut nici un spin, nici un mărăcine și nici o neghină. Acestea toate sunt opera lui Satana, rezultatul degenerării, introduse de el printre lucrurile valoroase; dar numai prin lucrarea nemijlocită a lui Dumnezeu înflorește fiecare boboc de floare. Când a fost în lume în trup omenesc, Hristos a spus: “Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez”. (Ioan 5, 17.) Așa că, atunci când elevii (studenții) își folosesc timpul și forțele în lucrarea agricolă, în cer se spune cu privire la ei: “Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.)
-187-
Terenul din jurul școlii și al casei de rugăciune trebuie să fie păstrat. Aceia care vin să se așeze la Cooranbong pot, dacă vor, să-și găsească locuri de casă în vecinătate sau pe porțiuni ale domeniului Avondale. Dar lumina ce mi-a fost dată este că toată porțiunea aceea de pământ, de la livada școlii până la drumul spre Maitland, și care se întinde pe ambele laturi ale drumului, de la casa de adunare până la școală, ar trebui să devină o fermă și un parc, înfrumusețat cu flori înmiresmate și cu copaci ornamentali. Acolo trebuie să fie livezi de pomi fructiferi și să se cultive tot felul de produse adaptate solului, pentru ca acest loc să poată deveni un exemplu, un mijloc de învățătură pentru cei care locuiesc în apropiere și în depărtare.
De aceea, tot ce nu este absolut trebuincios lucrării de la școală să fie ținut mai la distanță, pentru ca sfințenia locului să nu fie tulburată de o prea mare apropiere a familiilor și a clădirilor. Școala să fie singură. Va fi mai bine pentru diferitele familii particulare, oricât ar fi ele de devotate în slujba Domnului, să fie așezate la o oarecare distanță de clădirile școlii. Școala e proprietatea Domnului și terenurile din jurul ei sunt ferma Lui, unde Marele Semănător poate face din grădina Sa un manual plin de învățături. Rezultatele ostenelilor se vor vedea: “Întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. (Marcu 4, 28.) Pământul va da comorile lui, aducând veselia unei recolte îmbelșugate; iar roadele adunate prin binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să fie folosite ca o carte de învățătură a naturii, cu ajutorul căreia se pot lămuri învățături spirituale, care să fie aplicate la nevoile sufletului.
-188-
O învățătură intuitivă
Sunt lucruri mari ce ne stau în față și pe care noi le vedem că trebuie făcute; și, pe măsură ce se pot obține mijloacele necesare, noi trebuie să mergem înainte. E nevoie să se facă eforturi răbdătoare, chinuitoare, pentru încurajarea și ridicarea așezărilor învecinate, și pentru educarea copiilor în domeniul industrial și sanitar. Școala și toate vecinătățile ei ar trebui să fie exemple, niște parabole care să arate căile de îmbunătățire, invitându-i pe oameni la reformă, așa încât bunul gust, hărnicia și rafinamentul să poată lua locul bădărăniei, murdăriei, dezordinii, ignoranței și păcatului. Chiar și cei mai săraci pot să facă mai plăcut locul unde locuiesc, sculându-se mai de dimineață și lucrând sârguincios. Prin viața și pilda noastră, îi putem ajuta pe alții să vadă ceea ce este respingător în caracterul lor sau în casa și curtea lor, și prin curtoazie creștină noi putem încuraja această îmbunătățire.
Se va ridica deseori întrebarea: Ce se poate face acolo unde predomină sărăcia și trebuie să dai piept cu ea la fiecare pas? În împrejurări de felul acesta, cum putem imprima în minte idei corecte de îmbunătățire? Desigur, lucrarea este dificilă, și dacă profesorii, cei ce gândesc și oamenii care au mijloace nu-și vor întrebuința talentele și nu vor da ajutor, așa cum ar da ajutor Hristos dacă ar fi în locul lor, ar rămâne neîmplinită o lucrare importantă. Reforma necesară nu va fi făcută decât dacă bărbații și femeile vor fi ajutați de o putere din afară de ei. Aceia care au talente și însușiri trebuie să folosească aceste daruri pentru binecuvântarea semenilor lor, lucrând la ridicarea lor pe o treaptă de unde să se poată ajuta singuri. În felul acesta, educației câștigate în școlile noastre, urmează să i se dea cea mai bună întrebuințare.
Talanții încredințați de Dumnezeu nu trebuie să fie ascunși sub obroc sau sub pat. “Voi sunteți lumina lumii”, spunea Hristos. (Matei 5, 14.) Când vedeți familii locuind în cocioabe, lipsiți de mobilier și de îmbrăcăminte, lipsiți de unelte, fără cărți și fără alte semne de viață mai deosebită în jurul căminului lor, veți ajunge voi să vă interesați de ei, vă veți strădui voi să-i învățați cum să-și folosească cel mai bine energiile, așa încât să aibă loc o îmbunătățire, pentru ca lucrarea lor să meargă înainte? Prin muncă sârguincioasă, dând fiecărei însușiri cea mai bună întrebuințare, deprinzându-se să nu piardă timpul, ei ajung să aibă succes în îmbunătățirea situației lor, a casei și curții lor, cu și în cultivarea pământului lor.
-189-
Efortul fizic și puterea morală trebuie să fie unite în străduința de a regenera și reforma. Noi trebuie să ne străduim să câștigăm cunoștințe atât în domeniul celor trecătoare, cât și în al celor spirituale, pentru ca să le putem transmite și altora. Noi trebuie să căutăm să trăim Evanghelia în tot ceea ce cuprinde ea, pentru ca binecuvântările ei trecătoare și spirituale să poată fi simțite pretutindeni în jurul nostru.