Ferma școlii din Avondale
Sunt câteva lucruri cu privire la pregătirea și folosirea terenurilor din apropierea școlii și a casei de rugăciune care mi-au fost descoperite și despre care mi s-au dat instrucțiuni să vi le prezint. Până de curând nu m-am simțit liberă să vorbesc despre ele și chiar acum nu mă simt liberă să vă descopăr toate lucrurile, deoarece poporul nostru nu este încă pregătit pentru a înțelege tot ceea ce, datorită providenței lui Dumnezeu, se va dezvolta la Avondale.
În viziuni de noapte, unele lucruri mi-au fost arătate în mod clar. Oamenii își alegeau loturi de pământ în apropiere de școală, pe care aveau de gând să ridice case și să-și așeze cămine. Dar Cineva a stat în mijlocul nostru și a zis: “Voi faceți o mare greșeală, care vă va face să regretați. Terenul acesta nu trebuie să fie ocupat cu clădiri, decât în măsura necesară de a procura cele trebuincioase pentru profesorii și elevii școlii. Terenul acesta din jurul școlii trebuie să fie rezervat ca fermă a școlii. El trebuie să devină o parabolă vie pentru elevi. Elevii nu trebuie să privească terenul școlii ca pe ceva de rând, ci trebuie să privească la el ca la un manual deschis în fața lor, pe care Domnul dorește ca ei să-l studieze. Lecțiile lui vor da cunoștințe în ce privește cultivarea sufletului. ”
“Dacă veți îngădui ca terenul de lângă școală să fie ocupat cu locuințe particulare, și apoi veți fi obligați să alegeți pentru cultivare alt teren departe de școală, lucrul acesta ar fi o mare greșeală, o greșeală pe care totdeauna o veți regreta. Tot terenul din jurul școlii trebuie să fie privit ca fermă a școlii, unde tineretul poate să fie educat sub supravegherea unor îndrumători bine calificați. Tineretul care va veni la școlile noastre are nevoie de tot terenul din jur. Ei trebuie să-l planteze cu copaci ornamentali și cu pomi fructiferi, și să cultive grădini de zarzavat.”
“Ferma școlii trebuie să fie privită ca un manual în natură, din care profesorii pot scoate învățături practice. Elevii noștri trebuie învățați că Hristos, care a creat lumea și toate câte sunt în ea, este viața și lumina fiecărei viețuitoare. Viața fiecărui copil și tânăr care e dispus să folosească ocaziile de a primi o bună educație va fi făcută să fie plină de recunoștință și fericire în timpul cât va fi în școală prin lucrurile asupra cărora cad privirile lui”.
-182-
Lucrarea ce ne stă în față
Avem nevoie de mai mulți profesori și de mai mult talent pentru a-i educa pe elevi în diferite ramuri, pentru ca multe persoane să poată merge din locul acesta, binevoitoare și capabile, să ducă și altora cunoștințele pe care ei le-au primit. Orfanii, băieți și fete, ar trebui să găsească aici un cămin. Ar trebui să se înalțe clădirile necesare unui spital și să se procure cele necesare pentru funcționarea școlii. Trebuie angajat un administrator competent pentru fermă, cum și persoane înțelepte, energice, care să lucreze ca și conducători ai diferitelor ramuri industriale, oameni care să-și folosească talanții pentru a-i învăța pe elevi cum să lucreze.
Vor veni la școală mulți tineri care doresc să învețe diferite meserii. Instruirea în aceste meserii ar trebui să cuprindă contabilitatea, dulgheria și tot ceea ce se înțelege prin lucrări la fermă. De asemenea, ar trebui să se facă pregătiri pentru a se învăța o serie de lucruri despre: fierărie, zugrăveală, cizmărie, bucătărie, brutărie, spălătorie, cârpitul rufelor, dactilografie și tipărire. Orice putere ce ne stă la îndemână trebuie pusă în slujba acestei lucrări de instruire pentru ca elevii să poată părăsi școala bine pregătiți pentru datoriile vieții practice.
Locuințele și clădirile necesare lucrării școlare ar trebui să fie construite chiar de către elevi. Acestea nu ar trebui să fie îngrămădite unele în altele și nici să fie așezate în apropierea clădirilor propriu-zise ale școlii. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei lucrări, ar trebui să se formeze grupe mici, care să fie conduse de conducători competenți, iar elevii să fie învățați cum să aibă o deplină înțelegere a responsabilității lor. Toate aceste lucruri nu pot fi săvârșite deodată, dar trebuie să începem să lucrăm prin credință.
-183-
Teren ce trebuie păstrat ca rezervă
Domnul dorește ca terenul din jurul școlii să-I fie dedicat ca sală a Lui de clasă. Ne găsim așezați într-un loc unde e pământ din belșug, dar terenul din jurul școlii și al locașului de închinare nu ar trebui să fie ocupat cu locuințe particulare. Aceia care cred adevărul prezent nu sunt toți transformați în ceea ce privește caracterul. Ei nu sunt cu toții pilde bune, pentru că nu reprezintă caracterul lui Hristos. Sunt mulți care ar fi bucuroși să locuiască aproape de casa de rugăciune și de școală, dar care nu ar fi de ajutor, ci piedici. Ei socotesc că trebuie să fie ajutați, să li se facă favoruri. Nu apreciază nici caracterul, nici situația lucrării în care sunt angajați. Ei nu înțeleg că tot ce s-a făcut la Avondale a fost săvârșit cu cea mai aspră muncă și prin întrebuințarea unor bani dați cu sacrificiu sau care trebuie să fie dați înapoi acelora de la care au fost împrumutați.
Printre cei care doresc să se așeze în apropiere de școlile noastre vor fi unii care sunt plini de propria lor importanță și de grijă față de propria lor reputație. Ei sunt sensibili și înclinați spre dezbinare. Aceștia au nevoie să se pocăiască, deoarece ei sunt departe de a fi în situația de a primi binecuvântarea Domnului. Satana îi ispitește să pretindă favoruri care, dacă le-ar fi acordate, le-ar face numai rău și, în felul acesta ar aduce necazuri asupra fraților lor de credință. Principiile vii ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie aduse în viața multora care acum nu găsesc loc pentru aceste principii. Aceia care învață în școala lui Hristos vor considera fiecare favoare de la Dumnezeu ca fiind prea bună pentru ei. Ei își vor da seama că nu merită toate bunătățile pe care le primesc, și se vor considera fericiți. Fața lor va exprima pace și odihnă în Domnul, deoarece au Cuvântul lui Dumnezeu, care le poartă de grijă.
-184-
“Așa vorbește Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți, și ce loc Mi-ați putea da voi ca locuință? Toate aceste lucruri, doar Mâna Mea le-a făcut, și toate și-au căpătat astfel ființa, zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”. (Isaia 66, 1-2.) În ultimele zile de încheiere ale anului 1898, am avut multe experiențe care ne învață ce înseamnă cuvintele acestea. Inima mea era foarte împovărată și mi-au fost prezentate problemele cu privire la relele care se vor ivi de pe urma măsurilor de a da din terenul învecinat cu școala spre a fi ocupat cu case de locuit. Părea că ne aflam într-un consiliu și s-a ridicat în mijlocul nostru Cineva de la care așteptam să ne scoată din încurcătură. Cuvintele pe care El le-a rostit erau clare și hotărâte:
“Pământul acesta, prin hotărârea lui Dumnezeu, este spre folosința școlii. Voi ați avut dovezi de ce poate face firea pământească și ce va da ea pe față atunci când se va afla sub ispită. Cu cât e mai mare numărul familiilor care se așează în jurul clădirilor școlii, cu atât mai multe greutăți vor veni în calea profesorilor și a elevilor. Egoismul natural aflat în fiii oamenilor este gata să țâșnească în viață, dacă nu le e totul pe plac. Pământul acesta din jurul școlii trebuie să fie ferma școlii, și ferma aceasta urmează să ocupe mult mai mult teren decât v-ați gândit voi că va ocupa. Aici trebuie să se facă muncă fizică în mod alternativ cu studiul intelectual, potrivit cu sfaturile date. Avondale trebuie să fie un centru filantropic. Poporul lui Dumnezeu din Australia urmează să fie mișcat de Duhul lui Dumnezeu pentru a contribui cu simpatia și mijloacele lor la sprijinirea și încurajarea multor lucrări de caritate și binefacere, care vor fi mijloace de a-i învăța pe săraci, pe neajutorați și pe cei neștiutori cum să se ajute singuri”.
-185-
O panoramă
Cu diferite ocazii, mi s-a dat lumină cu privire la faptul că pământul din jurul școlii noastre trebuie să fie folosit ca fermă a Domnului. În mod deosebit, părți din această fermă urmează să fie cultivate într-un mod foarte înțelept. Am văzut în fața mea un teren pe care erau sădiți tot felul de pomi fructiferi, care vor rodi aici, în localitatea aceasta; mai erau și grădini de zarzavaturi, unde se semănau semințe, apoi erau cultivate plantele.
Dacă administratorii acestei ferme și profesorii școlii vor primi și lăsa ca Duhul Sfânt să lucreze împreună cu ei, aceștia vor avea înțelepciune în lucrarea lor, și Dumnezeu le va binecuvânta munca. Îngrijirea pomilor, săditul, semănatul și adunarea recoltei urmează să fie lecții minunate pentru toți elevii. Legăturile invizibile, care leagă semănatul și recoltatul, trebuie să fie studiate, iar bunătatea lui Dumnezeu să fie scoasă în evidență și apreciată. Domnul este Acela care dă forță și putere solului și seminței. Dacă n-ar fi lucrarea lui Dumnezeu, combinată cu îndemânarea și priceperea omului, sămânța semănată ar fi fără de folos. O putere nevăzută este mereu la lucru în favoarea omului pentru a-l hrăni și îmbrăca. Parabola cu sămânța, așa cum e studiată în experiența de toate zilele a profesorului și a elevului, trebuie să descopere faptul că Dumnezeu este la lucru în natură și trebuie să explice lucrurile împărăției cerului.