Solia îngerului al treilea în școlile noastre
În cartea Apocalipsului, citim despre o lucrare specială, pe care Dumnezeu dorește ca poporul Lui să o facă în aceste zile de pe urmă. El a descoperit Legea Sa și ne-a arătat adevărul pentru acest timp. Adevărul acesta se desfășoară fără încetare, și Dumnezeu intenționează ca noi să manifestăm inteligență cu privire la el, pentru ca să putem fi în stare să facem deosebirea între bine și rău, între neprihănire și nelegiuire.
-128-
Solia îngerului al treilea, marele adevăr de punere la probă pentru acest timp, trebuie să fie o materie de studiu în toate instituțiile noastre. Este planul lui Dumnezeu ca prin ele să se dea această solie specială, de avertizare, iar raze strălucitoare de lumină să strălucească în lume. Timpul este scurt. Primejdiile zilelor de pe urmă sunt asupra noastră, și noi trebuie să veghem și să ne rugăm, să studiem și să luăm aminte la învățăturile ce ne sunt date în cărțile lui Daniel și în Apocalipsa.
Atunci când Ioan a fost exilat de lângă cei pe care-i iubea, pe singuratica insulă Patmos, Hristos a știut unde să-l găsească pe martorul Său credincios. Ioan spunea: “Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăția și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe”. Ziua Domnului este ziua a șaptea, Sabatul creațiunii. În ziua pe care Dumnezeu a sfințit-o și a binecuvântat-o, Hristos a făcut cunoscut, “prin îngerul Său, robului Său Ioan” lucrurile care urmează să se întâmple înainte de încheierea istoriei lumii, și El dorește ca noi să ajungem pricepuți cu privire la ele. Nu în zadar declară El: “Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1, 9-10, 1-3.) Aceasta este o educație care trebuie să se facă cu răbdare. Învățăturile noastre trebuie să fie însușite pentru vremea în care trăim, și învățătura noastră religioasă să fie dată în armonie cu soliile pe care le trimite Dumnezeu.
Noi urmează să stăm în fața magistraților pentru a da seama de ascultarea noastră de Legea lui Dumnezeu și pentru a face cunoscut temeiurile credinței noastre. Și tineretul ar trebui să înțeleagă lucrurile acestea. Ei ar trebui să cunoască lucrurile care urmează să se întâmple mai înainte de încheierea istoriei lumii. Lucrurile acestea au de a face cu fericirea noastră veșnică, iar învățătorii și elevii (studenții) ar trebui să le dea mai multă atenție. Prin scris și viu grai, ar trebui să se dea cunoștințe care să fie o hrană, la timpul potrivit, nu numai pentru cei tineri, ci și pentru cei ajunși în anii maturității.
-129-
Noi trăim în mijlocul scenelor de încheiere a acestor vremuri primejdioase. Domnul a prevăzut necredința care predomină acum cu privire la revenirea Sa; și, de repetate ori, El a dat avertizări în Cuvântul Său că evenimentul acesta va fi neașteptat. Ziua cea mare va veni ca un laț “peste cei ce locuiesc pe toată fața pământului”. (Luca 21, 35.) Dar există două categorii. Uneia apostolul îi prezintă cuvintele acestea încurajatoare: “Voi fraților nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț”. (1 Tesaloniceni 5, 4.) Unii vor fi gata atunci când vine Mirele și vor intra cu El la ospățul nunții. Cât de prețios este gândul acesta pentru aceia care veghează și așteaptă arătarea Lui. Hristos “a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană”. (Efeseni 5, 25-27.) Aceia pe care Dumnezeu îi iubește se bucură de favoarea aceasta, deoarece ei sunt plăcuți la caracter.
Trebuie să se aducă la îndeplinire marea și grandioasa lucrare de a scoate un popor care să aibă un caracter asemenea lui Hristos și care să fie în stare să stea în picioare în Ziua Domnului. Atâta vreme cât plutim pe curentul lumii, nu avem nevoie nici de pânză nici de rame. Osteneala noastră începe însă atunci când ne întoarcem pentru a vâsli împotriva curentului. Satana va introduce tot felul de teorii pentru a perverti adevărul. Lucrarea va merge greu, deoarece, de la căderea lui Adam, moda lumii a fost să păcătuiască. Dar Hristos este pe câmpul de luptă. Duhul Sfânt este la lucru. Uneltele divine se unesc cu cele omenești pentru a modela caracterul după modelul desăvârșit, iar omul trebuie să dea pe față ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntru. Vom face noi ca popor această lucrare dată nouă de Dumnezeu? Dăm noi cu multă atenție ascultare întregii lumini ce ne-a fost dată, păstrând mereu înaintea noastră un obiectiv, și anume acela de a-i pregăti pe elevi pentru Împărăția lui Dumnezeu? Dacă prin credință înaintăm pas cu pas pe calea cea bună, mergând pe urmele Marelui Conducător, pe cărarea noastră va străluci lumina, iar circumstanțele vor lucra pentru a îndepărta dificultățile. Aprobarea lui Dumnezeu va da nădejde și îngeri slujitori vor conlucra cu noi, aducând lumină, har, curaj și bucurie.
-130-
Atunci să nu se mai piardă timp în stăruirea asupra multor lucruri care nu sunt esențiale și care n-au nici o legătură cu nevoile prezente ale poporului lui Dumnezeu. Să nu se mai piardă timp cu înălțarea oamenilor care nu cunosc adevărul, deoarece “timpul este aproape”. Nu e acum timp pentru a umple mintea cu teorii numite în vorbirea populară “educația înaltă”. Timpul folosit pentru ceea ce nu tinde să facă sufletul, ca să fie asemenea lui Hristos, este un timp pierdut pentru veșnicie. Noi nu ne putem îngădui așa ceva, deoarece fiecare moment este încărcat cu interese veșnice. Acum, când e aproape să înceapă marea lucrare a judecății celor vii, să îngăduim oare ca o ambiție nesfințită să ia inima în stăpânire și să ne facă să neglijăm educația cerută pentru a face față nevoilor acestor zile primejdioase?
În fiecare caz, trebuie să se ia marea hotărâre dacă e să primim semnul sau chipul fiarei, sau sigiliul viului Dumnezeu. și acum, când ne aflăm la hotarele lumii veșnice, ce poate fi de un atât de mare preț pentru noi decât faptul de a fi găsiți credincioși și sinceri față de Dumnezeul Cerului? Ce ar putea fi vrednic de a fi prețuit mai presus de adevărul și Legea Sa? Ce educație poate fi dată elevilor din școlile noastre, care să fie atât de necesară ca o cunoaștere a unui “așa zice Biblia”?
-131-
Știm că sunt multe școli care oferă ocazii de cultivare în domeniul științei, dar noi dorim ceva mai mult decât atât. Știința adevăratei educații este adevărul care trebuie să fie atât de adânc implantat în suflet, încât să nu poată fi șters de rătăcirea care abundă în tot locul. Solia îngerului al treilea este adevăr, lumină și putere și ar trebui să fie lucrarea atât a școlilor, cât și a bisericilor noastre, a profesorilor, cât și a deservenților cultici aceea de a o prezenta în așa fel, încât să facă o impresie bună asupra inimilor. Aceia care acceptă poziția de educatori ar trebui să prețuiască din ce în ce mai mult voința descoperită a lui Dumnezeu, atât de lămurit și evident prezentată în Daniel și Apocalips.
Studierea Bibliei
Nevoile urgente, care se fac simțite în vremea aceasta, cer o stăruitoare educație în cele ale Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este adevărul prezent. Pe întreaga față a pământului trebuie să aibă loc o reformă în ceea ce privește studierea Bibliei, pentru că acum este nevoie de acest lucru ca niciodată mai înainte. Pe măsură ce reforma aceasta progresează, se va aduce la îndeplinire o mare lucrare, deoarece, atunci când Dumnezeu a spus că el, Cuvântul Lui, nu se va întoarce gol la El, El și-a propus să facă tot ceea ce a spus. Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, “pe care El L-a trimis”, constituie educația cea mai înaltă, și ea va acoperi pământul cu minunata ei iluminare, așa cum apele acoperă fundul mării.
Studiul Bibliei este necesar îndeosebi în școli. Elevii trebuie să fie înrădăcinați și întemeiați în adevărul divin. Atenția lor trebuie să fie atrasă nu la ceea ce spun oamenii, ci la Cuvântul lui Dumnezeu. Mai presus de toate celelalte cărți, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie studiul nostru, marele manual de studiu, temelia oricărei educații, iar copiii noștri trebuie să fie educați în adevărurile cuprinse în el, indiferent de obiceiurile și deprinderile de mai înainte. Făcând lucrul acesta, profesorii și elevii vor afla comoara ascunsă, educația superioară.
-132-
Rânduielile biblice trebuie să fie călăuza vieții de toate zilele. Crucea lui Hristos trebuie să fie tema care să descopere lecțiile pe care trebuie să le studiem și să le practicăm. Hristos trebuie să fie adus în toate studiile, pentru ca elevii să soarbă cunoașterea de Dumnezeu și să-L poată reprezenta pe El în caracter. Desăvârșirea Lui trebuie să fie studiul nostru acum și în veșnicie. Cuvântul lui Dumnezeu, rostit de Hristos în Vechiul și în Noul Testament, este pâinea venită din cer; dar mare parte din ceea ce este numit știință este un fel de mâncare de origine omenească, o hrană stricată ea nu este mană adevărată.
În Cuvântul lui Dumnezeu se găsește înțelepciune neîndoielnică, neistovită — înțelepciune care își are originea nu într-o minte mărginită, ci în mintea cea nemărginită. Dar mare parte din ceea ce Dumnezeu a descoperit din Cuvântul Său este întunecat pentru oameni, deoarece nestematele adevărului sunt îngropate sub gunoiul înțelepciunii și tradiției omenești. Pentru mulți, comorile Cuvântului rămân ascunse, deoarece ei nu au căutat cu o sârguință zeloasă înțelegerea preceptelor. Cuvântul trebuie să fie cercetat cu scopul de a-i curăți și pregăti pe aceia care-l primesc, pentru a deveni membri ai familiei împărătești, copii ai Împăratului ceresc.
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu va trebui să ia locul studiului acelor cărți care au dus mintea oamenilor la misticism, departe de adevăr. Principiile lui vii, întrețesute în viața noastră, vor fi unica noastră apărare în încercări și ispite; învățătura lui dumnezeiască este singura cale către succes. Atunci când încercările vin asupra fiecărui suflet, au loc apostazii. Unii se vor dovedi violenți, aroganți și încrezuți, și se vor abate de la credință, suferind naufragiu în cele ale credinței. De ce? Deoarece ei nu au trăit “cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Ei nu au săpat adânc și nu și-au făcut sigură temelia. Atunci când cuvintele Domnului le sunt prezentate prin solii Săi aleși, ei murmură și socotesc că drumul e prea strâmt. În capitolul al șaselea al Evangheliei lui Ioan, citim despre unii care erau socotiți ucenici ai lui Hristos, dar cărora, atunci când le-a fost prezentat în mod lămurit adevărul, nu le-a plăcut și nu au mai mers cu El. Tot la fel și acești elevi (studenți) superficiali se vor depărta de Hristos.
-133-
Oricine a fost convertit la Dumnezeu este chemat să crească în iscusința sa, folosindu-și talanții. Fiecare ramură a Viței celei vii care nu crește este tăiată și aruncată la gunoi. Prin urmare, care ar trebui să fie caracterul educației date în școlile noastre? Să fie potrivit cu înțelepciunea acestei lumi sau potrivit cu înțelepciunea de sus? Oare nu se vor trezi profesorii la răspunderea pe care o au în privința aceasta și nu vor vedea ei cum Cuvântul lui Dumnezeu are un loc mult mai cuprinzător în instruirea ce se face în școlile noastre?