Parabola cu oaia rătăcită
Parabola cu oaia rătăcită ar trebui să fie apreciată în fiecare familie ca un motto. Păstorul divin lasă pe cele nouăzeci și nouă de oi și se duce în pustie pentru a o căuta pe cea pierdută. Sunt desișuri, mlaștini și crăpături primejdioase prin stânci, și Păstorul știe că, dacă oaia se găsește în oricare din locurile acestea, o mână prietenoasă trebuie să o ajute să iasă afară. Auzind behăitul ei în depărtare, El înfruntă toate primejdiile și orice greutate pentru ca să o poată salva. Când descoperă oaia pierdută nu o întâmpină cu mustrări. El nu simte altceva decât bucurie pentru că a găsit-o în viață. Cu mână hotărâtă, dar gingașă, El dă la o parte spinii sau o scoate din mlaștină; cu duioșie, o ridică pe umerii Săi și o aduce înapoi la staul. Răscumpărătorul cel curat, fără de păcat, poartă pe cel păcătos și murdar.
Purtătorul de păcat duce în spate oaia mânjită, totuși povara Sa este atât de scumpă pentru El, încât se bucură cântând: “Mi-am găsit oaia care era pierdută”. Fiecare dintre voi trebuie să cugete la faptul că, personal, ați fost purtați pe umerii lui Hristos. Nici unul dintre voi să nu cultive un duh poruncitor, un spirit de îndreptățire de sine și critică; deoarece nici o oaie n-ar fi intrat vreodată în staul, dacă Păstorul nu ar fi întreprins o chinuitoare căutare în pustiu. Faptul că o singură oaie s-a pierdut a fost destul pentru a trezi simpatia Păstorului și pentru a-L pune în mișcare să-și înceapă căutarea.
Această lume mică a fost scena întrupării și suferinței Fiului lui Dumnezeu. Hristos nu a mers la lumile necăzute, ci a venit în lumea acesta, în întregime uscată și desfigurată de blestem. Perspectiva nu era favorabilă, ci cât se poate de descurajatoare. Totuși, El nu va slăbi “nici nu se va lăsa până nu va așeza dreptate pe pământ.” (Isaia 42, 4.) Noi trebuie să păstrăm în minte marea bucurie manifestată de Păstor la găsirea oii pierdute. El îi invită pe vecinii Săi: “Bucurați-vă împreună cu Mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută”. Și face tot cerul să răsune de cântarea sa de bucurie. Tatăl Însuși se bucură pentru cel salvat, cântând. Ce sfântă bucurie se exprimă prin parabola aceasta! Este privilegiul nostru acela de a fi părtași la această bucurie.
-125-
Oare voi, care aveți exemplul acesta înaintea voastră, conlucrați cu El, cu Acela care caută să mântuiască ce este pierdut? Sunteți voi împreună lucrători cu Hristos? Nu puteți să îndurați suferința, sacrificiul și încercarea, de dragul lui Hristos? Există ocazii de a face bine sufletului celor tineri și celor greșiți. Dacă vedeți pe vreunul ale cărui cuvinte sau a cărui atitudine arată că s-a depărtat de Dumnezeu, nu-l ocărâți. Nu e lucrarea voastră de a-l osândi, ci de a vă apropia de el pentru a-i da ajutor. Luați seama la umilința lui Hristos, la blândețea și smerenia Lui, și lucrați cum a lucrat El, cu o inimă plină de o sfințită gingășie. “În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel și ei vor fi poporul Meu. Așa vorbește Domnul: ‘Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă’. Domnul mi se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31, 1-3.)
Pentru a lucra așa cum a lucrat Hristos, eul trebuie să fie răstignit. Aceasta este o moarte chinuitoare, dar ea este viață, este o viață pentru suflet. “Așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este Sfânt: ‘Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite’”. (Isaia 57, 15.)
Secțiunea 3 — Educația
“Domnul dă înțelepciune, din gura Lui iese cunoștința și priceperea”.
-126-
Nevoia unei reforme a educației
“Ei vor zidi iarăși pe vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam…. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit: ‘Dregător de spărturi’, ‘Cel ce drege drumurile’ și face țara cu putință de locuit”. (Isaia 61, 4; 58, 12.) Cuvintele acestea ale inspirației prezintă înaintea credincioșilor în adevărul prezent lucrarea care trebuie să fie făcută acum în educația copiilor și a tineretului nostru. Atunci când adevărul pentru aceste zile de pe urmă va fi adus în lume prin proclamarea soliilor primului înger, al doilea și al treilea, ne-a fost arătat că, în ceea ce privește educația copiilor noștri, trebuie să fie introdusă o nouă rânduială; dar s-a cerut mult timp pentru a înțelege ce anume schimbări trebuie să se facă.
Lucrarea noastră este o lucrare de reformațiune; și este planul lui Dumnezeu ca, prin lucrarea deosebită care se face prin instituțiile noastre de educație, atenția oamenilor să fie atrasă la ultimul mare efort de a-i salva pe cei care pier. În școlile noastre, standardul educației nu trebuie coborât. El trebuie să fie înălțat mai sus și tot mai sus, mult deasupra nivelului său actual; dar educația dată nu trebuie să fie mărginită numai la cunoașterea celor cuprinse în manualele de școală. Numai studierea manualelor școlare nu poate oferi studenților instruirea de care ei au nevoie și nici nu poate da adevărata înțelepciune. Scopul școlilor noastre este de a procura locuri unde membrii mai tineri ai familiei Domnului, pot fi instruiți după planul lui Dumnezeu, de creștere și dezvoltare.
-127-
Satana a folosit cele mai ingenioase metode pentru a-și țese planurile și principiile lui în sistemele de educație, și în felul acesta să aibă o fortăreață în mintea copiilor și a tineretului. Lucrarea adevăratului educator este aceea de a dejuca uneltirile lui Satana. Noi suntem legați printr-un legământ solemn și sfânt față de Dumnezeu, de a ne crește copiii pentru El și nu pentru lume; de a-i învăța să nu-și așeze mâna în mâna lumii, ci să-L iubească pe Dumnezeu, să se teamă de El și să țină poruncile Sale. Ei ar trebui să fie pătrunși de gândul că sunt făcuți după chipul Creatorului lor și că Hristos este modelul după care ei trebuie să fie modelați. Trebuie să se dea cea mai sârguincioasă atenție educației care va oferi cunoașterea mântuirii și va face ca viața și caracterul să se conformeze asemănării divine. Iubirea lui Dumnezeu și curăția sufletului, țesute în viață asemenea unor fire de aur, iată ce are în adevăr valoare. Înălțimea pe care omul o poate ajunge în felul acesta încă n-a fost pe deplin înțeleasă.
Pentru realizarea acestei lucrări trebuie să se așeze o temelie larg cuprinzătoare. Trebuie să se introducă un scop și să i se găsească un loc, iar elevii trebuie să fie ajutați să aplice principiile biblice la tot ceea ce fac. Tot ce e strâmb, tot ce este sucit, în afara liniei drepte, trebuie să fie lămurit, arătat și evitat, deoarece este o nelegiuire care nu trebuie să fie continuată. E important ca fiecare profesor să iubească și să cultive principii și învățături sănătoase, deoarece aceasta este lumina ce trebuie să fie reflectată pe cărarea tuturor elevilor.