Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos
Mântuitorul spunea: “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Și Dumnezeu declară prin profet: “Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac minuni, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Domnul”.
Nimeni nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu fără ajutor divin. Apostolul spune că “lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu”. Domnul Hristos “era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: “Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin de Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. În ultima Sa rugăciune pentru urmașii Săi, mai înainte de a intra în umbrele Ghetsemanilor, Mântuitorul și-a ridicat ochii spre cer și, cu milă față de ignoranța oamenilor căzuți, a spus: “Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis”. “Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume.”
-738-
De la început Satana și-a făcut planul să-i facă pe oameni să-L uite pe Dumnezeu, pentru a și-i asigura pentru el. De aceea, a căutat să reprezinte greșit caracterul lui Dumnezeu, pentru a-i face pe oameni să aibă o concepție falsă despre El. Creatorul le-a fost prezentat ca fiind îmbrăcat cu atributele prințului întunericului — arbitrar, sever și neiertător — pentru ca El să fie de temut, ocolit și chiar urât de oameni. Satana spera să încâlcească atât de mult mintea acelora pe care i-a înșelat, încât ei să nu-L cunoască pe Dumnezeu. Apoi el va șterge chipul divin din om și va imprima propria sa înfățișare asupra sufletului; el îi va umple pe oameni cu duhul său și-i va face robi ai voinței sale.
Satana a ispitit-o pe Eva prin falsificarea caracterului lui Dumnezeu, stârnind neîncredere în El și făcând-o să păcătuiască. Prin păcat, mintea primilor părinți a fost întunecată, natura lor degradată și concepția lor despre Dumnezeu, modelată de propria lor limitare și egoism. Și pe măsură ce oamenii deveneau mai îndrăzneți în ceea ce privește păcatul, cunoașterea și iubirea de Dumnezeu au dispărut din mintea și inima lor. “Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat”.
Uneori, lupta lui Satana pentru controlul asupra familiei omenești părea să fie încununată de succes. În timpul veacurilor dinaintea primei veniri a Domnului Hristos, lumea părea că este aproape cu totul sub stăpânirea prințului întunericului și el domnea cu o putere teribilă, ca și când, prin păcatul primilor noștri părinți, împărățiile lumii au devenit de drept proprietatea lui. Chiar și poporul legământului, pe care Dumnezeu l-a ales să păstreze în lume cunoașterea Sa, s-a depărtat atât de mult de El, încât a pierdut adevărata concepție a caracterului lui Hristos.
Domnul Hristos a venit să arate lumii pe Dumnezeu, ca un Dumnezeu al iubirii, plin de milă, de iubire și împreună simțire. Întunericul dens cu care Satana s-a străduit să înconjoare tronul Dumnezeirii a fost risipit de către Răscumpărătorul lumii, și Tatăl S-a făcut din nou cunoscut oamenilor ca lumină a vieții.
-739-
Când Filip a venit la Isus cu cererea: “Arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns”, Mântuitorul i-a răspuns: “De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl?’” Domnul Hristos Se declară pe Sine ca fiind trimis în lume ca un reprezentant al Tatălui. Prin caracterul Său nobil în mila și îndurarea Lui, în iubirea și bunătatea Lui, El stă înaintea noastră ca o personificare a perfecțiunii divine, chipul Dumnezeului invizibil.
Apostolul spune: “Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”.Numai când contemplăm marele plan al mântuirii, numai așa putem să avem o părere dreaptă despre caracterul lui Dumnezeu. Lucrarea de creațiune a fost o manifestare a iubirii Sale; dar darul lui Dumnezeu de a salva neamul omenesc vinovat și ruinat, numai acesta descoperă adâncimile profunde ale bunătății și împreunei simțiri divine. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Când Legea lui Dumnezeu este menținută și dreptatea ei apărată, păcătosul poate fi iertat. Cel mai scump dar pe care cerul trebuie să-l reverse a fost revărsat, pentru ca Dumnezeu să “fie neprihănit și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus”. Prin acest dar, oamenii sunt ridicați de la ruina și degradarea păcatului, spre a deveni copii ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “Ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ‘Ava! adică Tată’.”
Fraților, împreună cu preaiubitul Ioan, vă invit să “vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Ce dragoste, ce inegalabilă dragoste ca, păcătoși și înstrăinați de El, așa cum suntem, să putem fi aduși înapoi la Dumnezeu și adoptați în familia Sa! Noi ne putem adresa astfel Lui cu Numele scump de “Tatăl nostru”, care este un semn al sentimentelor noastre față de El și o garanție a atitudinii Sale pline de considerație și gingășie față de noi și relațiile noastre cu El. Și Fiului lui Dumnezeu, privind la moștenitorii harului, “nu-I este rușine să ne numească frați”. Ei au o relație mult mai strânsă cu Dumnezeu decât aceea a îngerilor care n-au păcătuit niciodată.
-740-
Toată această iubire părintească, ce a venit din generație în generație prin canalele inimii omenești, toate izvoarele de gingășie și bunătate care s-au deschis în sufletele oamenilor nu sunt decât mici pâraie față de oceanele fără margini, atunci când sunt comparate cu iubirea infinită și inepuizabilă a lui Dumnezeu. Limba nu poate să exprime acest lucru. Pana n-o poate înfățișa. Poți medita asupra acestui lucru în fiecare zi a vieții tale. Poți să cercetezi Scripturile în mod sincer și stăruitor pentru a înțelege; poți să faci apel la toată puterea și capacitatea pe care Dumnezeu ți le-a dat, în străduința de a înțelege iubirea și mila Tatălui ceresc; și totuși, dincolo de acestea, mai există încă o infinită bogăție. Poți studia veacuri întregi această iubire și, cu toate acestea, nu vei putea înțelege niciodată pe deplin înălțimea, lărgimea, adâncimea și lungimea iubirii lui Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său să moară pentru lume. Nici chiar veșnicia nu va putea să o descopere pe deplin. Și totuși, studiind Biblia și meditând asupra vieții Domnului Hristos și a planului de mântuire, vom înțelege tot mai mult. Și va fi partea noastră aceea de a ne da seama și a înțelege binecuvântarea pe care Pavel o dorea pentru biserica din Efes, atunci când s-a rugat ca “Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui”.
Este intenția continuă a lui Satana să țină mintea oamenilor ocupată cu acele lucruri care să-i împiedice să capete cunoașterea lui Dumnezeu. El caută să-i țină ocupați cu lucruri ce vor întuneca înțelegerea și vor descuraja sufletul. Suntem într-o lume a păcatului și a corupției, înconjurați de influențe ce tind să ademenească sau să înmoaie inima urmașilor Domnului Hristos. Mântuitorul a spus: “Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” Mulți își fixează ochii asupra nelegiuirii teribile ce există în jurul lor, a apostaziei și slăbiciunii din toate părțile și vorbesc despre aceste lucruri până când inimile lor sunt pline de tristețe și îndoială. Ei țin în modul cel mai înalt înaintea minții lucrarea meșteșugită a arhiînșelătorului și se ocupă de laturile descurajatoare ale experienței lor, în vreme ce se pare că se pierde din vedere puterea Tatălui ceresc în iubirea Lui fără egal. Toate acestea sunt așa cum le dorește Satana. Este o greșeală să te gândești la vrăjmașul neprihănirii că este îmbrăcat cu o mare putere, în timp ce te ocupi prea puțin de iubirea lui Dumnezeu și de puterea Sa. Noi trebuie să vorbim despre atotputernicia Domnului Hristos. Suntem în totul lipsiți de putere pentru a putea scăpa din prinsoarea lui Satana; dar Dumnezeu a stabilit o cale de scăpare. Fiul Celui Prea Înalt are putere să lupte pentru noi, ca “noi, … prin Acela care ne-a iubit”, să putem fi “mai mult decât biruitori”.
-741-
Nu există nici o tărie spirituală, dacă vom continua să ne gândim la slăbiciunile și căderile noastre și să deplângem puterea lui Satana. Acest mare adevăr trebuie să fie fixat ca un principiu viu în mintea și inima noastră — eficiența darului făcut pentru noi. “El poate și va mântui în mod desăvârșit pe toți cei care vin la El”, supunându-se condițiilor arătate în Cuvântul Său. Lucrarea noastră este aceea de a ne așeza voința noastră de partea voinței lui Dumnezeu. Apoi, prin sângele ispășirii, putem deveni părtași naturii divine; prin Hristos noi suntem copii ai lui Dumnezeu și avem asigurarea că Dumnezeu ne iubește așa cum L-a iubit pe Fiul Său. Noi suntem una cu Isus. Mergem acolo unde și pe calea pe care Domnul ne conduce; El are puterea de a risipi umbrele pe care Satana le aruncă deasupra cărării noastre; și în locul întunericului și al descurajării, soarele slavei Sale strălucește în inimile noastre.