Pentru că nu pot să sondeze tainele lui, cei sceptici și cei necredincioși resping Cuvântul lui Dumnezeu; și nu toți aceia care mărturisesc a crede Biblia sunt scutiți de ispite în acest punct. Apostolul spune: “Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” Mintea care a fost educată să critice, să se îndoiască și să cenzureze, pentru că nu poate să cerceteze, să pătrundă în planurile lui Dumnezeu, trebuie să se ferească, astfel “ca nimeni dintre voi să n-aibă o inimă rea”. Este drept să se studieze în mod amănunțit învățăturile Bibliei și să se cerceteze “lucrurile lui Dumnezeu în măsura în care ele sunt descoperite în Scripturi. În timp ce ‘lucrurile ascunse sunt ale Domnului’, ‘acele lucruri descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri’. Dar este lucrarea lui Satana să pervertească puterea de investigare a minții. O anumită mândrie este amestecată cu considerația pentru adevărul biblic, așa că oamenii se simt înfrânți și nerăbdători dacă nu pot explica fiecare parte a Bibliei, spre satisfacerea lor. Este prea umilitor pentru ei să recunoască faptul că nu înțeleg cuvintele inspirate. Ei nu sunt binevoitori să aștepte cu răbdare până când Dumnezeu va considera că este potrivit să le descopere adevărul. Ei simt că înțelepciunea lor omenească, neajutorată, este insuficientă să-i facă în stare să înțeleagă Scripturile; și, nereușind să facă lucrul acesta, ei neagă, în mod categoric, autoritatea ei. Este adevărat că multe teorii și doctrine populare, care se consideră a fi învățături ale Bibliei, n-au nici o bază în Scripturi și, într-adevăr, sunt contrare întregului conținut al inspirației. Aceste lucruri au fost o cauză de îndoială și nedumerire pentru multe minți. Cu toate acestea, ele nu trebuie să fie atribuite Cuvântului lui Dumnezeu, ci perversiunii omului față de el. Dar dificultățile din Biblie nu se reflectă asupra înțelepciunii lui Dumnezeu; ele nu vor fi cauza ruinei acelora care n-ar fi fost distruși, dacă asemenea dificultăți n-ar fi existat. Dacă n-ar fi fost nici un fel de taine în Biblie, pentru a-i face să ridice întrebări, aceleași minți, datorită propriei lor lipse de discernământ spiritual, ar fi găsit motive de poticnire în declarații foarte clare ale lui Dumnezeu.
-702-
Oamenii care își imaginează că sunt înzestrați cu puteri intelectuale de o valoare atât de înaltă, încât pot găsi explicații la toate căile și lucrările lui Dumnezeu, caută să înalțe înțelepciunea omenească, punând-o pe picior de egalitate cu înțelepciunea divină, și să slăvească pe om ca pe Dumnezeu. Ei nu fac decât să repete ceea ce Satana i-a declarat Evei în Eden: ‘Veți fi ca Dumnezeu’. Satana a căzut din cauza ambiției lui de a fi egal cu Dumnezeu. El dorea să intre în sfatul și planurile cerului, de la care a fost exclus din cauza neputinței sale ca ființă creată de a înțelege înțelepciunea Celui Infinit. Această mândrie orgolioasă a fost aceea care l-a dus la răzvrătire și, prin aceleași mijloace, el caută să aducă ruina omului.
Sunt taine în Planul de mântuire — umilirea Fiului lui Dumnezeu, să poată fi găsit asemenea oamenilor, iubirea minunată și bunăvoința Tatălui de a da pe Fiul Său — care pentru îngerii cerului sunt subiecte de o continuă uimire. Apostolul Petru, vorbind despre descoperirile date profeților despre patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate, spunea că acestea sunt lucruri ‘pe care chiar îngerii doresc să le privească’. Și acestea vor constitui studiul celor răscumpărați în decursul veacurilor nesfârșite. În timp ce vor contempla lucrarea lui Dumnezeu în creațiune și răscumpărare, noi adevăruri vor continua să se descopere minții ce se minunează și se delectează. Pe măsură ce învață tot mai mult despre înțelepciunea, iubirea și puterea lui Dumnezeu, mintea lor se va dezvolta continuu și lumina lor va crește mereu.
-703-
Dacă ar fi fost posibil pentru ființele create să înțeleagă pe deplin pe Dumnezeu și lucrarea Sa, atunci, ajungând la acest punct, pentru ei n-ar mai fi fost nici o descoperire a adevărului, nici o creștere a cunoștinței, nici o continuă dezvoltare a minții și a inimii. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi suprem, iar omul, ajungând la limita cunoașterii și realizării, ar înceta să mai avanseze. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că lucrurile nu stau așa. Dumnezeu este infinit, în El sunt ‘ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei’. Și în toată veșnicia, oamenii pot fi cercetători care învață totdeauna, și totuși nu epuizează niciodată comorile înțelepciunii Sale, ale bunătății și puterii Sale.
Dumnezeu intenționează ca, din această viață, adevărul să fie totdeauna dezvăluit poporului Său. Nu există decât o singură cale prin care această cunoaștere să poată fi obținută. Noi putem obține o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea acelui spirit prin care a fost dat Cuvântul: ‘Nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.’ ‘Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.’ Și făgăduința Mântuitorului, făcută urmașilor Săi, era: ‘Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul… Căci El va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi’.
Dumnezeu dorește ca omul să-și folosească puterile rațiunii; și studiul Bibliei va întări și va înălța mintea așa cum nici un alt studiu nu o poate face. Este cel mai bun exercițiu mintal și spiritual pentru ființa omenească. Și totuși, trebuie să fim atenți ca nu cumva să zeificăm rațiunea, care este supusă slăbiciunii și neputinței omenești. Dacă Scripturile n-ar fi acoperite pentru înțelegerea noastră ca de niște nori, astfel încât adevărurile cele mai clare să nu fie înțelese, noi am avea acea simplitate a credinței asemenea unui copil, gata să învețe și să ceară cu insistență ajutorul Duhului Sfânt. Un sentiment al puterii și înțelepciunii lui Dumnezeu, precum și neputința noastră de a înțelege măreția Lui ar trebui să ne inspire umilință și ar trebui să deschidem Cuvântul Lui ca și cum am fi în prezența Sa, cu o teamă sfântă. Când ne apropiem de Biblie, rațiunea trebuie să recunoască o autoritate superioară ei, iar inima și mintea trebuie să se plece în fața Marelui Eu sunt”.
-704-
Noi vom înainta în adevărata cunoaștere spirituală, numai dacă ne dăm seama că trebuie să recunoaștem micimea noastră și întreaga noastră dependență de Dumnezeu; dar toți cei care se apropie de Biblie cu un spirit gata de a fi învățat și cu spirit de rugăciune, ca să studieze cuvintele ei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vor primi iluminare divină. Sunt multe lucruri ce par dificile sau obscure pe care Dumnezeu le va face clare și simple pentru cei care vor căuta în acest fel să le înțeleagă.
Uneori, se întâmplă ca oameni care au o capacitate intelectuală dezvoltată prin educație și cultură să nu reușească să înțeleagă anumite pasaje ale Scripturii, pe care alții, care sunt mai puțin educați, a căror înțelegere pare a fi slabă și a căror minte este neorganizată, le vor înțelege, găsind tărie și mângâiere în ceea ce ceilalți declară că sunt taine sau trec pe lângă ele ca nefiind importante. De ce se întâmplă astfel? Mi s-a explicat că aceștia din urmă nu se sprijină pe propria lor putere de înțelegere. Ei merg la Izvorul luminii, la Cel care a inspirat Scripturile și, cu o inimă umilită, cer lui Dumnezeu înțelepciune și o vor primi. Sunt mine ale adevărului care pot fi descoperite de către cercetătorul zelos. Domnul Hristos a prezentat adevărul ca pe o comoară ascunsă într-un ogor. Ea nu se află chiar la suprafață; noi trebuie să săpăm adânc după ea. Dar succesul nostru în aflarea lui nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, ci de umilința inimii noastre și de credința care se prinde de ajutorul divin.
Fără călăuzirea Duhului Sfânt, vom fi mereu dispuși să denaturăm Scripturile sau să le interpretăm greșit. Se citește mult Biblia, dar, în multe cazuri, nu aduce nici un folos, ci chiar o vătămare gravă. Când Cuvântul lui Dumnezeu este deschis fără respect și fără rugăciune, când gândurile și sentimentele noastre nu sunt îndreptate la Dumnezeu sau nu sunt în armonie cu voința Sa, atunci mintea este cuprinsă de îndoială; și chiar atunci când se studiază Biblia, scepticismul se întărește. Vrăjmașul preia controlul asupra gândurilor și sugerează interpretări care nu sunt corecte.
-705-
Ori de câte ori oamenii nu caută ca, în cuvânt și faptă, să fie în armonie cu Dumnezeu, atunci, oricât de învățați ar putea fi, ei sunt predispuși să nu înțeleagă Scripturile și astfel nu este sigur să ne încredem în explicațiile lor. Când căutăm într-adevăr să facem voia lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ia preceptele Cuvântului Său și face din ele principii ale vieții, scriindu-le pe tablele sufletului. Și numai cei care urmează lumina ce le-a fost dată deja, numai aceia pot spera să primească mai departe iluminarea Duhului lui Dumnezeu. Lucrul acesta este în mod clar prezentat în cuvintele Domnului Hristos: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”.
Cei care caută în Scriptură să găsească contradicții nu au o înțelegere spirituală. Având o viziune deformată, ei vor găsi multe motive de îndoială și necredință în lucrurile care, în realitate, sunt clare și simple. Dar pentru cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu cu respect, căutând să cunoască voința Sa ca să asculte de ea, totul se schimbă. Ei sunt plini de teamă și de uimire, pe măsură ce contemplează curăția și calitatea desăvârșită a adevărurilor descoperite. Cine se aseamănă se atrage. Cine se aseamănă se apreciază. Sfințenia se întovărășește cu sfințenia. Credința cu credința. Pentru inima umilă și mintea sinceră și cercetătoare, Biblia este plină de lumină și cunoaștere. Cei care se aproprie de Scriptură în acest spirit sunt aduși în comuniune cu profeții și apostolii. Spiritul lor asimilează pe acela al lui Hristos și ei tânjesc să devină una cu El.
Mulți simt că au o răspundere, și anume aceea de a explica fiecare dificultate aparentă din Biblie, pentru a putea face față celor chițibușari, celor ce caută nod în papură, scepticilor și necredincioșilor. Dar, încercând să explice ceea ce ei înșiși înțeleg în mod imperfect, aceștia sunt în primejdia de a produce confuzie în mintea altora în legătură cu punctele clare și ușor de înțeles. Nu aceasta este lucrarea noastră. Nici nu trebuie să ne lamentăm pentru faptul că există aceste dificultăți, ci să le acceptăm ca fiind îngăduite de înțelepciunea lui Dumnezeu. Este datoria noastră să primim adevărul Său, care este clar în toate punctele esențiale pentru mântuirea noastră, și să practicăm principiile lui în viața noastră, învățând și pe alții atât prin cuvânt, cât și prin exemplu. În felul acesta, va fi clar pentru lume că avem o legătură cu Dumnezeu și implicit avem încredere în Cuvântul Său. O viață de sfințenie — un exemplu zilnic de integritate, de blândețe și iubire neegoistă — va fi o exemplificare vie a învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu și un argument în favoarea Bibliei, un argument căruia puțini vor fi în stare să-i reziste. Acesta se va dovedi a fi cel mai eficient control al tendințelor predominante ale scepticismului și necredinței.