Neglijarea “Mărturiilor”
Nu numai aceia care resping în mod fățiș Mărturiile, ci și cei care nutresc îndoieli cu privire la ele sunt pe un teren primejdios. A desconsidera lumina înseamnă a o respinge.
“Unii dintre voi recunosc în mod verbal mustrările, dar nu le primesc în inimă. Voi mergeți înainte ca și până acum, fiind numai puțin susceptibili la influența Duhului lui Dumnezeu, devenind tot mai orbi, având mai puțină înțelepciune, mai puțină stăpânire de sine, având mai puțină putere morală, mai puțin zel și mai puțină plăcere pentru exerciții religioase; și dacă nu vă veți converti, în cele din urmă veți renunța cu totul la Dumnezeu. Voi n-ați făcut o schimbare hotărâtă în viața voastră de când v-a fost adresată mustrarea, pentru că n-ați văzut și nu v-ați dat seama de defectele voastre de caracter și de marele contrast dintre viața voastră și viața Domnului Hristos. Ce importanță au rugăciunile voastre, atâta vreme cât se găsește nelegiuire în inimile voastre? Dacă nu faceți o schimbare hotărâtă, veți ajunge, nu după mult timp, obosiți, sătui de mustrare, așa cum au fost copiii lui Israel; și, asemenea lor, veți apostazia, vă veți înstrăina de Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 4:332 (1879). ]
-681-
“Mulți merg în mod direct contra luminii pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său, pentru că ei nu citesc cărțile care conțin lumina și cunoștința despre avertismente, mustrări și înștiințări. Interesul față de lume, iubirea pentru modă și lipsa religiozității au întors atenția de la lumina lui Dumnezeu, dată în mod atât de milostiv, în timp ce cărțile și revistele care conțin erori circulă pretutindeni în toată țara. Scepticismul și necredința se dezvoltă pretutindeni. Lumina atât de prețioasă, venind de la tronul lui Dumnezeu, este ascunsă sub obroc. Dumnezeu va face răspunzător pe poporul Său pentru această neglijență. Trebuie să I se dea socoteală pentru fiecare rază de lumină pe care El a lăsat-o să lumineze pe cărarea noastră, fie că a fost folosită pentru înaintarea noastră în lucrurile cerești, fie că a fost respinsă pentru că a fost mai plăcut să urmeze înclinațiile inimii.”
“Volumele Spiritului Profetic [ciclul Marea Luptă ] și de asemenea Mărturiile ar trebui să fie duse în fiecare familie de păzitori ai Sabatului și frații ar trebui să cunoască valoarea lor și să fie sfătuiți să le citească. N-a fost planul cel mai înțelept acela de a avea aceste cărți într-un număr mic și numai câte un set într-o comunitate. Ele trebuie să se afle în biblioteca fiecărei familii și să fie citite iarăși și iarăși. Ele să fie ținute acolo unde pot fi citite de mulți” [Testimonies for the Church 4:391, 390 (1880). ]
Pastorii și membrii să nu uite că adevărul Evangheliei împietrește atunci când nu mântuiește. Respingerea luminii îi ține pe oameni captivi, îi leagă cu lanțurile întunericului și ale necredinței. “Sufletul care refuză să asculte invitația milei, și face aceasta zi după zi, în curând va auzi cele mai urgente apeluri fără acea emoție care să-i miște sufletul. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, avem nevoie de cea mai fierbinte evlavie și mai puțină înălțare de sine. Cu cât este eul mai înălțat, cu atât mai mică va fi credința în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu…. Cei care se încred cu totul în ei înșiși vor vedea din ce în ce mai puțin pe Dumnezeu în Mărturiile Spiritului Profetic.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:134 (1882). ]
-682-
Cum să primești mustrarea
“Cei care sunt mustrați de Duhul lui Dumnezeu n-ar trebui să se ridice împotriva umilului instrument. Este Dumnezeu, și nu un muritor supus greșelii, Acela care a vorbit pentru a-i salva de la ruină.” [Testimonies for the Church 3:257 (1873). ] Firii omenești nu-i place să fie mustrată, să primească mustrarea și nici nu este posibil pentru inima omului, neluminată de Duhul lui Dumnezeu, să-și dea seama de necesitatea de a mustra sau de a binecuvânta. Când omul se supune ispitei și se complace în păcat, mintea lui devine întunecată. Simțul moral este pervertit. Avertizările conștiinței sunt desconsiderate și vocea ei se aude din ce în ce mai slab. Treptat, el pierde puterea de a face deosebire între bine și rău, până când nu mai are nici un simțământ al adevăratei lui stări înaintea lui Dumnezeu. El poate să păzească forma religiei și în mod zelos să păstreze taina ei, în timp ce este lipsit de spiritul ei. Starea sa este aceea descrisă de Martorul credincios: “Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic’; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. Când Duhul lui Dumnezeu, prin solia de mustrare, declară că aceasta este condiția sa, el nu poate vedea că solia este adevărată. El trebuie să respingă avertizarea din cauza aceasta? NU! Dumnezeu a dat suficiente dovezi, ca toți cei care doresc să facă astfel să poată să-și înțeleagă singuri problema în legătură cu caracterul Mărturiilor; și, recunoscându-le ca fiind de la Dumnezeu, este de datoria lor să accepte mustrarea, chiar dacă nu văd starea păcătoasă a umblării lor. Dacă își dau seama pe deplin de starea lor, atunci de ce să mai fie nevoie de mustrare? Dar pentru că nu o cunosc, Dumnezeu, în mila Sa, o așează înaintea lor, astfel încât să se poată pocăi și să facă o reformă în viața lor, mai înainte de a fi prea târziu. “Cei care disprețuiesc avertizările vor fi lăsați în întuneric pentru a se înșela singuri. Dar cei care i-au dat ascultare și, în mod zelos, au început să se despartă de păcatele lor, pentru a avea parte de harul de care au nevoie, vor deschide porțile inimilor lor, astfel încât scumpul lor Mântuitor să intre și să locuiască cu ei.” [Testimonies for the Church 3:257 (1873). ] “Cei care sunt cel mai strâns legați de Dumnezeu sunt aceia care Îi cunosc vocea atunci când le vorbește. Cei care sunt spirituali recunosc lucrurile spirituale. Unii ca aceștia vor fi recunoscători pentru faptul că Domnul le-a arătat greșelile.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:134. ]
-683-
“David a învățat înțelepciunea din modul în care Dumnezeu S-a purtat cu el și s-a plecat în umilință sub pedeapsa Celui Prea Înalt. Portretul fidel al adevăratei sale stări, așa cum a înfățișat-o profetul Natan, l-a făcut pe David să-și cunoască propriile sale păcate și l-a ajutat să se depărteze de ele. El a acceptat în mod smerit sfatul și s-a umilit înaintea lui Dumnezeu. ‘Legea Domnului’, exclamă el, ‘este desăvârșită și înviorează sufletul’.” [Testimonies for the Church 4:14, 15 (1876) ].
“Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care sunt toți părtași, atunci n-ați fi … fii.” Domnul nostru a spus: “Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te”. “Pentru prezent, nici o pedeapsă nu pare să fie primită cu bucurie, ci cu întristare; cu toate acestea, după aceea se văd roadele aducătoare de pace ale neprihănirii, pentru aceia care le exercită.” Deși disciplinarea este amară, ea a fost lăsată de un Tată blând și iubitor, “ca să putem fi părtași de sfințenia Lui”.