Datoria de a mustra
“Dacă relele sunt vădite în mijlocul poporului Său și dacă slujitorii lui Dumnezeu trec indiferenți pe lângă ele, atunci, în mod real, ei îl susțin și îl îndreptățesc pe cel păcătos și sunt tot așa de vinovați și vor avea parte tot așa de sigur de dezaprobarea lui Dumnezeu, pentru că vor fi făcuți răspunzători pentru păcatele celor vinovați. În viziune, mi-au fost arătate multe situații în care neplăcerea lui Dumnezeu a fost atrasă datorită neglijării slujitorilor Săi de a trata relele și păcatele existente între ei. Cei care au scuzat aceste rele au fost învățați de către oameni să fie foarte amabili și drăguți în atitudinea lor, numai pentru faptul că au evitat să se achite de o datorie clară și scripturistică. Sarcina nu era plăcută pentru sentimentele lor și de aceea au evitat-o.” [Testimonies for the Church 3:266 (1873). ]
Mărturia cercetătoare a lui Dumnezeu “îi va alege pe aceia din Israel care au luptat vreodată cu mijloacele rânduite de Dumnezeu să țină în afara bisericii corupția și stricăciunea. Răul trebuie numit rău. Păcatele grozave trebuie să fie spuse pe nume. Tot poporul lui Dumnezeu trebuie să vină mai aproape de El…. Atunci ei vor vedea păcatul în adevărata lui lumină și își vor da seama cât de ofensator este el înaintea lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 3:324 (1873). ] “Mărturia directă și clară trebuie să fie vie în biserică sau, de nu, blestemul lui Dumnezeu va sta asupra poporului Său tot așa de categoric cum a stat asupra Israelului din vechime din cauza păcatelor lor.” [Testimonies for the Church 3:269 (1873). ]
“Niciodată n-a fost nevoie de avertizări și mustrări credincioase așa cum este acum, în acest timp. Satana s-a coborât cu putere mare, știind că timpul său este scurt. El a umplut lumea cu povești închipuite care plac, iar poporului lui Dumnezeu îi place să i se spună lucruri liniștitoare, care să nu-l tulbure…. Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă eforturi mai categorice, mai hotărâte, pentru a împinge înapoi întunericul ce vine. Astăzi, mai mult decât oricând mai înainte, este nevoie de lucrarea mai strânsă a Duhului lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 3:327, 328 (1873). ]
-677-
Când, în tinerețea mea, am acceptat lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu s-o fac, o dată cu ea am primit făgăduința că am să primesc un ajutor special din partea marelui și puternicului Ajutor. Mi-a fost dată, de asemenea, solemna însărcinare de a transmite cu credincioșie solia Domnului, fără să fac vreo deosebire între prieteni și vrăjmași. Când este vorba de Dumnezeu, nu trebuie căutat la fața omului. Fie că trebuie să te ocupi de bogați sau de neștiutori, nu trebuie să aibă loc nici o trădare a încrederii sfinte din partea solului lui Dumnezeu.
“Nimeni să nu nutrească gândul că regret sau că retractez vreuna din mărturiile clare pe care le-am transmis unor persoane în mod individual sau poporului. Dacă am greșit pe undeva, atunci am greșit că n-am mustrat păcatul mai categoric și mai ferm. Unii frați și-au luat responsabilitatea de a critica lucrarea mea și de a propune o cale mai ușoară de a corecta relele. Acestor persoane le spun: Eu am urmat calea Domnului, și nu căile voastre. Ceea ce am spus și am scris în mărturii sau în mustrările date n-a fost exprimat prea deschis….
Cei care, într-o formă sau alta, slăbesc forța mustrărilor puternice pe care Dumnezeu mi le-a dat să le rostesc trebuie să răspundă în ziua judecății pentru lucrarea lor.… Acelora care și-au luat răspunderea să mă mustre și, în judecata lor mărginită, să propună o cale care li se pare mai înțeleaptă, le spun din nou: nu accept eforturile voastre. Lăsați-mă cu Dumnezeu și lăsați-L să mă învețe. Voi lua cuvintele Domnului și am să le transmit poporului. Nu mă aștept ca toți să primească mustrările și să facă o reformă în viața lor, dar trebuie să-mi împlinesc datoria față de toți la fel. Voi umbla în umilință înaintea lui Dumnezeu, făcându-mi lucrarea pentru prezent și veșnicie.
Dumnezeu n-a dat fraților mei lucrarea pe care mi-a dat-o mie. Mi s-a reproșat că modul meu de a transmite mustrările în public i-a făcut pe alții să fie tăioși, critici și aspri. Dacă lucrurile stau astfel, atunci aceștia trebuie să-și rezolve problema cu Dumnezeu. Dacă alții își asumă o responsabilitate pe care Dumnezeu nu le-a dat-o; dacă ei nesocotesc învățătura pe care El le-a transmis-o tot mereu, prin instrumentul umil pe care l-a ales, de a fi buni, răbdători și îngăduitori, atunci ei singuri trebuie să răspundă pentru urmări. Cu o inimă plină de durere, mi-am adus la îndeplinire datoria neplăcută față de scumpii mei prieteni, neîndrăznind să-mi plac mie însămi, nereținând mustrările, chiar și atunci când era vorba de soțul meu; și nu voi fi mai puțin credincioasă în avertizarea altora, fie că vor auzi sau nu. Când le vorbesc oamenilor, rostesc multe cuvinte pe care nu le-am gândit mai dinainte. Duhul Domnului vine adesea asupra mea. Simt că sunt purtată, dusă departe de mine; viața și caracterul diferitelor persoane îmi sunt prezentate clar în minte. Văd greșelile lor și primejdiile în care se află și mă simt obligată să vorbesc despre cele ce sunt aduse înaintea mea. Nu îndrăznesc să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:19-20 (1882). ]
-678-
Respingerea mustrării
“Mulți disprețuiesc și desconsideră mustrarea credincioasă dată de Dumnezeu în Mărturii. Mi-a fost arătat că unii din zilele acestea au mers așa de departe, încât au ars cuvintele scrise de mustrare și avertizare, așa cum a făcut împăratul cel nelegiuit al lui Israel. Dar împotrivirea față de amenințările lui Dumnezeu nu va împiedica împlinirea lor. A sfida cuvintele Domnului, rostite prin instrumentul ales de El, nu va face decât să provoace mânia Sa și, în cele din urmă, să aducă ruina asupra celui vinovat. Indignarea se stârnește adesea în inima păcătosului împotriva instrumentului pe care Dumnezeu l-a ales ca să transmită prin el mustrările Lui. Totdeauna a fost așa și același spirit există și astăzi, și anume acela care a persecutat și a întemnițat pe Ieremia pentru că a ascultat Cuvântul Domnului.” [Testimonies for the Church 4:180 (1876). ]
De la începutul lucrării mele, fiind chemată să aduc o mărturie clară și precisă, să mustru relele și să nu le cruț, au fost dintre aceia care au stat în opoziție, împotrivindu-se mărturiei mele, și au venit în urma mea și au vorbit lucruri blânde, îndulcite, pentru a reprezenta greșit și a distruge influența lucrării mele. Domnul, mă va împuternici să aduc mustrări, și atunci, vor exista persoane care se vor interpune între mine și popor, pentru a face ca mărturia mea să nu aibă efect.
-679-
“În aproape fiecare caz unde mustrarea este necesară, vor fi unii care vor trece în întregime cu vederea faptul că Duhul Domnului a fost întristat, iar cauza Sa va fi acoperită cu reproșuri. Aceștia îi vor compătimi pe cei care merită să fie mustrați, pentru că simțămintele personale au fost rănite. Toate aceste simpatii nesfințite îi așează pe simpatizanți acolo unde sunt părtași la vinovăția celui mustrat. În nouă cazuri din zece, dacă cel mustrat a fost lăsat sub un simțământ al greșelilor lui, el ar putea să fie ajutat să le vadă și astfel să se schimbe. Dar simpatizanții intriganți și nesfințiți dau un înțeles cu totul greșit motivelor celui mustrat și naturii mustrării, iar prin simpatizarea cu cel mustrat, îl fac pe cel în cauză să simtă că a fost, de fapt, nedreptățit; și sentimentele sale s-au ridicat în răzvrătire împotriva aceluia care nu și-a făcut decât datoria. Aceia care și-au împlinit cu credincioșie datoria neplăcută, cu un simțământ al răspunderii față de Dumnezeu, vor primi binecuvântarea Sa.” [Testimonies for the Church 3:359 (1875).
“Sunt unii, în aceste zile de pe urmă, care vor striga: ‘Spuneți-ne lucruri plăcute, profetizați amăgiri, înșelăciuni’. Dar nu aceasta este lucrarea mea. Dumnezeu m-a pus ca un mustrător al poporului Său; și tot așa de sigur cum a pus asupra mea povara cea grea, El va face responsabili pe cei cărora solia le este adresată pentru modul în care au tratat-o. Cu Dumnezeu nu se poate glumi și cei care disprețuiesc lucrarea Sa vor fi răsplătiți după faptele lor. Nu eu mi-am ales această lucrare neplăcută. Aceasta nu este o lucrare care să-mi aducă favoruri sau laudele oamenilor. Este o lucrare pe care numai puțini o vor aprecia. Dar cei care caută să facă munca mea de două ori mai grea, prin prezentarea greșită a ei, printr-o geloasă bănuială și necredință, creând astfel prejudecăți în mintea altora împotriva Mărturiilor pe care Dumnezeu mi le-a dat și limitându-mi astfel lucrarea, au de rezolvat problema cu Dumnezeu, în timp ce eu voi merge înainte, în măsura în care Providența și frații mei îmi vor deschide calea înaintea mea. În Numele și în puterea Răscumpărătorului meu, voi face ce voi putea…. Datoria mea nu este aceea de a-mi plăcea mie însămi, ci de a face voia Tatălui meu ceresc, care mi-a încredințat lucrarea pe care o fac.” [Testimonies for the Church 4:231, 232 (1876). ]
-680-
Dacă Dumnezeu mi-a dat o solie pe care trebuie să o transmit poporului Său, aceia care mă vor împiedica în lucrare și vor slăbi credința poporului în adevărul ei nu luptă împotriva instrumentului, ci împotriva lui Dumnezeu. “Nu instrumentul este acela pe care voi îl disprețuiți și insultați, ci Dumnezeu, care v-a vorbit în aceste avertizări și mustrări.” “Cu greu este posibil ca oamenii să aducă o mai mare insultă la adresa lui Dumnezeu, decât să disprețuiască și să respingă instrumentele pe care El le-a rânduit să-i conducă.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:235; Testimonies for the Church 3:355. ]