Trăim într-un timp când tot ce este fals și superficial este înălțat mai presus de ceea ce este real, natural și durabil. Mintea trebuie să fie păstrată liberă de tot ceea ce ar putea să o ducă în direcții greșite. Ea n-ar trebui să fie împovărată cu povești fără nici o valoare, care nu întăresc puterile mintale. Gândurile vor fi de aceeași natură ca și hrana pe care o dăm minții. Timpul consacrat lucrurilor nefolositoare, fără importanță, ar putea fi mai bine folosit, meditând la tainele minunate ale planului de mântuire și în folosirea fiecărei puteri date de Dumnezeu pentru a învăța căile Lui, pentru ca picioarele noastre să nu se poticnească pe muntele cel negru al necredinței sau să se abată de la calea sfințeniei, care a fost întinsă înaintea noastră prin sacrificiul infinit al răscumpărării adus de Domnul ca să umblăm pe ea. Tăria intelectului, cunoștința substanțială câștigată sunt realizări pe care aurul din Ofir nu le poate cumpăra. Prețul lor este mai presus de aur sau argint. De obicei, tinerii nu preferă acest fel de educație. Ei își stimulează dorințele, ceea ce le place sau nu le place, preferințele și înclinațiile; dar dacă părinții înțeleg corect ce anume cere Dumnezeu de la ei, dacă înțeleg corect adevărul și influențele prietenilor din jurul copiilor lor, atunci vor simți răspunderea dată lor de Dumnezeu pentru a călăuzi cu fermitate pe tinerii fără experiență pe calea cea dreaptă, știind că ceea ce vor semăna aceea vor și culege.
Dacă glasul meu ar putea să ajungă la părinții din întreaga țară, i-aș avertiza să nu cedeze dorințelor copiilor lor atunci când își aleg prietenii sau tovarășii. Părinții acordă puțină atenție faptului că tinerii primesc mult mai repede impresiile vătămătoare decât impresiile divine; de aceea, tovarășii lor ar trebui să fie dintre cei ce sunt în favoarea creșterii în har și pentru adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu și care trebuie să fie fixat în inimă. Dacă copiii sunt în tovărășia acelora care vorbesc numai despre lucrurile neimportante, lumești, atunci mintea lor va ajunge la același nivel. Dacă ei aud că principiile religiei sunt ponegrite și credința noastră desconsiderată, dacă obiecțiuni glumețe, ironice, cu privire la adevăr ajung la urechile lor, aceste lucruri se vor strânge înaintea lor și le vor modela caracterele. Dacă mintea lor este plină cu povești, fie ele adevărate sau neadevărate, atunci nu va mai fi loc pentru informații folositoare, pentru cunoștințe științifice care ar trebui să-i preocupe. Ce dezastru a produs această plăcere, după o lectură ușuratică în minte! Cum a distrus ea principiile sincerității și ale adevăratei evlavii, care stau la temelia unui caracter armonios! Aceasta este asemenea unei otrăvi lente introduse în sistemul corpului nostru și care, mai curând sau mai târziu, își va face efectul ei amar. Când ceva rău și greșit impresionează mintea în tinerețe, se face un semn, dar nu pe nisip, ci pe o stâncă ce durează.
-545-
Prieteniile copiilor voștri sunt de așa natură, încât îi îndepărtează de orice influență care ar interveni și i-ar face să renunțe la obiceiurile lor distrugătoare de sănătate. Ei sunt neliniștiți, agitați, atunci când nu pot să aibă propriul lor drum. Sfatul unor creștini le este neplăcut. Ei merg pe drumul spre ruină și orice influență care caută să-i conducă într-o direcție opusă trezește în inimă cele mai rele impulsuri. Ei sunt creaturi ale împrejurărilor. Formarea acestor legături timpurii, care sunt nefavorabile unor impresii religioase, a avut o puternică influență stăpânitoare asupra lor la fiecare pas. Tinerii să fie așezați în cele mai favorabile împrejurări posibile; pentru că prietenii pe care și-i fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care și le formează vor avea un cuvânt greu de spus dacă vor fi de folos aici, cum și cu privire la interesele lor viitoare, veșnice, și aceasta cu o certitudine ce este infailibilă. Părinții nu trebuie să cedeze în fața înclinațiilor copiilor lor, ci ei ar trebui să urmeze calea clară a datoriei pe care Dumnezeu a însemnat-o, reținându-i cu bunătate, interzicându-le, cu fermitate și hotărâre, și totuși cu dragoste, dorințele lor rele și, cu un efort zelos, cu rugăciune și perseverență, călăuzindu-le pașii departe de cele lumești, spre ceruri. Copiii n-ar trebui lăsați să meargă pe orice cale ar fi înclinați și pe drumuri ce le sunt deschise în orice parte, îndepărtându-i astfel de calea dreaptă. Nimeni nu este într-o primejdie așa de mare ca cei care nu sunt conștienți de primejdie și sunt neliniștiți și rebeli față de orice avertizare și sfat.
-546-
Sora mea, pentru că am văzut primejdia în care te afli, de aceea ți-am scris acum în acest fel. Poate că sunt mulți cei care te laudă și se bucură de ospitalitatea ta, fără să caute să împartă o binecuvântare printr-un sfat bun, dar eu trebuie să te avertizez cu privire la primejdia nevăzută, care va pune în pericol fericirea ta prezentă și veșnică. Ne apropiem de timpuri furtunoase și dorim să studiem adevărata temelie a credinței noastre. Avem nevoie să cercetăm cartea Legii, spre a vedea dacă titlul nostru la moștenirea nepieritoare este fără pată.
Poporul nostru a fost considerat ca fiind prea neînsemnat pentru a fi vrednic de luat în seamă, dar o schimbare trebuie să aibă loc. Lumea creștină acționează astfel, încât în mod necesar va aduce poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu în atenție. Există o continuă subminare a adevărurilor lui Dumnezeu prin teorie și învățături false de origine omenească. Se fac mișcări pentru a înrobi conștiința acelora care vor fi credincioși lui Dumnezeu. Puterile celor ce fac legi vor fi împotriva poporului lui Dumnezeu. Fiecare suflet va fi probat. O, dacă am fi, ca popor, înțelepți pentru noi și, prin învățătură și exemplu, să împărțim această înțelepciune cu copiii noștri! Fiecare poziție a credinței noastre va fi cercetată; și dacă nu suntem cercetători scrupuloși ai Bibliei, înțelepciunea marilor oameni ai lumii ne va duce pe calea pierzării.
Lumea este ocupată, este neliniștită și osândită. Răul este urmat cu zel, ca și când acesta ar fi neprihănire, rătăcirile ca și când ar fi adevăr și păcatul ca și când ar fi sfințenie. Întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele. Și oare poporul lui Dumnezeu să fie adormit în astfel de timpuri? Oare acei care au adevărul să doarmă ca și când ar fi paralizați? Necredincioșii declară că, dacă ei ar crede ceea ce mărturisesc creștinii, ar fi mult mai zeloși decât sunt aceștia. Dacă noi credem că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, atunci “ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă?”
-547-
Fiecare suflet care crede realmente în adevăr va avea fapte corespunzătoare. Toți vor fi zeloși, solemni și neobosiți în eforturile lor de a câștiga suflete pentru Hristos. Dacă adevărul este plantat adânc mai întâi în sufletele lor, atunci ei vor căuta să-l planteze și în inimile altora. Adevărul este păstrat mult prea mult în curtea de afară. Aduceți-l în templul lăuntric al sufletului, întronați-l în inimă și lăsați-l să controleze viața. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie studiat și ascultat și atunci inima va găsi odihnă, pace și bucurie, iar aspirațiile vor tinde spre cer; dar atunci când adevărul este ținut în afara vieții, în curtea de afară, inima nu este încălzită de focul viu, arzător, al bunătății lui Dumnezeu.
Religia lui Isus este rezervată de mulți pentru anumite zile sau ocazii, iar în restul timpului este lăsată la o parte și neglijată. Principiul statornic al adevărului nu este numai pentru câteva ore în Sabat sau câteva acte de binefacere, ci el trebuie să fie adus în inimă, să purifice și să sfințească pe deplin caracterul. Dacă este un moment când omul să fie singur, fără această lumină și tărie specială din ceruri, atunci el se poate dispensa de adevărul lui Dumnezeu. Biblia, Cuvântul curat și sfânt al lui Dumnezeu, trebuie să fie sfătuitorul și călăuza sa, puterea ce controlează viața. Ea ne oferă lecțiile ei, dacă le vom primi în inimă.
Avraam a fost un om favorizat de Dumnezeu. Domnul a spus: “Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine.” Avraam a fost onorat de Dumnezeu pentru că a cultivat religia în familie. Dumnezeu este Acela care a spus: “Căci Eu îl cunosc și știu că el va porunci” — el nu va trăda în nici un fel răspunderea sfântă, și nici nu se va supune nimănui altcuiva, decât numai lui Dumnezeu; există o lege și Avraam o va păstra; nici un sentiment nu va întuneca simțul său de dreptate și nu se va interpune între Dumnezeu și sufletele supușilor Săi; acel fel de îngăduință care este deosebit de aspră nu va duce pe Avraam pe căi greșite.
-548-
Atât părinții, cât și copiii Îi aparțin lui Dumnezeu și trebuie conduși de El. Avraam și-a condus casa prin îmbinarea afecțiunii cu autoritatea. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a dat reguli după care să ne călăuzim. Aceste reguli formează standardul de la care nu ne putem abate, dacă dorim să păzim calea Domnului. Voința lui Dumnezeu trebuie să fie supremă. Întrebarea pentru noi nu este: Ce fac alții? Ce vor crede rudele mele sau ce vor spune dacă voi urma calea aceasta? Ci, mai degrabă: Ce a spus Dumnezeu? Nici un părinte sau copil nu poate prospera cu adevărat decât dacă urmează calea Domnului.
Sunt plină de mulțumire pentru că ai fii nobili, care caută să umble pe căile Domnului; dar sper că vei înțelege mai clar calea datoriei cu privire la tovarășii lor. Acest lucru va fi hotărâtor și te va face să crești în spiritualitate sau, dacă dai înapoi, să te pipernicești în ceea ce privește viața ta religioasă. Îndemnurile serioase ale conștiinței trebuie să fie ascultate, chiar dacă lucrul acesta este dificil; aceasta te va ajuta să câștigi în ceea ce privește puterea morală. Îndatoririle sunt adesea cruci pe care trebuie să le ridicăm. Rugăciunea și lauda la adresa lui Dumnezeu nu sunt totdeauna oferite fără o luptă. Lepădarea de sine și purtarea crucii sunt situate chiar pe calea pe care trebuie să mergem, dacă vrem să ajungem la porțile cetății lui Dumnezeu. Domnul Isus a deschis calea; vrem să-L urmăm?
Noi trebuie să fim lucrători împreună cu Dumnezeu, și aceasta nu numai pentru mântuirea noastră, ci făcând tot ce putem pentru salvarea altora. În felul acesta, devenim parteneri în marele plan al mântuirii și vom fi în curând “părtași în marea și veșnica greutate de slavă. Dumnezeu vă cheamă să faceți drum spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Fie ca Domnul să te binecuvânteze, aceasta este ruga mea. Dar nu uita: dacă ești unit cu Hristos, trebuie să fii conlucrător cu El. Evlavia și îndatoririle noastre religioase se vor limita numai la interesele noastre, în afară de faptul că ne împărtășim zilnic de spiritul lui Hristos. Interesul pentru sufletele altora este menit să lărgească, să adâncească și să dea stabilitate caracterului creștin.
-549-
Domnul vine. Ne apropiem de casă și dorim să sorbim adânc din atmosfera cerului, ca să ne identificăm cu Mântuitorul în toate planurile Sale. Atunci vom fi înălțați și făcuți în stare să ridicăm și pe alții și vom fi astfel eficienți în fapte bune.