Slujitorii Domnului Hristos ar trebui să trăiască la fel ca în prezența Lui și a îngerilor. Ei ar trebui să caute să înțeleagă cerințele timpului nostru și să se pregătească să le facă față. Satana ne atacă mereu pe căi noi și neîncercate până acum și atunci de ce oare ofițerii din oștirea lui Dumnezeu să fie așa de incapabili? De ce oare lasă ei necultivate capacitățile lor naturale? Este o mare lucrare de făcut și, dacă nu este nici o dorință de acțiune armonioasă pentru a face acest lucru, aceasta se datorează iubirii și prețuirii de sine. Numai atunci când suntem atenți să aducem la îndeplinire poruncile Domnului fără a ne lăsa identitatea și amprenta asupra lucrării, atunci muncim eficient și armonios. “Strânși laolaltă”, “strânși laolaltă”, spunea îngerul.
Vă somez pe voi, cei care slujiți în lucrurile sfinte, să vă ocupați mai mult de religia practică. Cât de rar sunt văzute o conștiință sensibilă, o reală părere de rău și durere a sufletului, pornită din inimă, și convingere de păcat. Aceasta se datorează faptului că nu există o lucrare profundă, a Duhului lui Dumnezeu printre noi. Mântuitorul nostru este scara pe care a văzut-o Iacov, a cărei bază se sprijinea pe pământ și al cărei vârf atingea cerurile cele înalte. Aceasta arată care este metoda stabilită pentru mântuire. Dacă vreunul dintre noi va fi în cele din urmă mântuit, el va fi mântuit prinzându-se de Isus așa cum ne ținem de treptele unei scări. Pentru cel credincios, Isus este făcut înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Nimeni să nu-și imagineze că este un lucru ușor să biruiască vrăjmașul și că va fi purtat spre slăvi, spre o moștenire nestricăcioasă, fără nici un efort din partea lui. Să te uiți înapoi înseamnă să amețești; să nu te mai ții înseamnă să pieri. Puțini sunt aceia care apreciază importanța străduinței permanente de a birui. Ei slăbesc stăruința lor și, ca rezultat, devin egoiști și cedează în fața comodității. Nu se consideră că vigilența spirituală este esențială. Ardoarea, seriozitatea în efortul omenesc nu sunt aduse în viața creștină.
-540-
Vor fi unele căderi teribile ale acelora care gândesc că stau neclintiți numai pentru că au adevărul, deși nu-l au așa cum era el în Isus Hristos. Un moment de neatenție poate să scufunde un suflet într-o inevitabilă ruină. Un păcat făptuit duce la altul, iar al doilea pregătește calea pentru al treilea și așa mai departe. Ca soli credincioși ai lui Dumnezeu, noi trebuie să strigăm mereu la El, pentru a fi păstrați prin puterea Lui. Dacă ne abatem chiar și cu un singur pas de la datorie, suntem în primejdia de a continua să mergem pe un drum al păcatului, care se va sfârși în pieire. Există totuși speranță pentru fiecare dintre noi; dar aceasta numai într-un singur fel, și anume legându-ne de Hristos și folosind fiecare energie pentru a ajunge la desăvârșirea caracterului Său.
Acea religie care face din păcat o problemă minoră, ocupându-se de iubirea lui Dumnezeu față de păcătos indiferent de acțiunile acestuia, îl încurajează pe păcătos să creadă că Dumnezeu îl va primi, chiar dacă el continuă să păcătuiască. Aceasta este ceea ce fac unii dintre cei care mărturisesc a crede adevărul prezent. Adevărul este ținut departe de viață și acesta este motivul pentru care nu este nici o putere de convingere și convertire a sufletelor.
Dumnezeu mi-a arătat că adevărul, așa cum este el în Hristos, n-a fost adus niciodată în viața unora din California. Ei nu au religia Bibliei. Ei n-au fost niciodată convertiți; și dacă inimile lor nu vor fi sfințite prin adevărul pe care ei l-au primit, ei vor fi strâns legați împreună cu neghina; pentru că nu aduc nici un fel de roade pentru a demonstra că sunt ramuri ale Viței celei vii.
“Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” Viața multora arată că ei nu au o legătură vie cu Dumnezeu și se mișcă în direcția lumii. În realitate, ei nu au nici o parte cu Isus Hristos. Iubesc distracțiile și sunt plini de planuri, speranțe și ambiții egoiste. Ei slujesc vrăjmașului sub masca pretinsei slujiri lui Dumnezeu. Ei sunt în robia unui supraveghetor tiran și această robie și-au ales-o singuri, făcându-se astfel de bună voie robi ai lui Satana.
-541-
Ideea falsă, întreținută de mulți, că restricțiile în educarea copiilor sunt vătămătoare ruinează mii și mii de vieți. Satana va pune în mod sigur stăpânire pe copii, dacă nu se află în paza și ocrotirea voastră. Nu încurajați asocierea lor cu cei necredincioși. Atrageți-i departe de aceștia. Ieșiți, depărtați-vă voi înșivă de unii ca aceștia și arătați-le astfel că sunteți de partea lui Dumnezeu.
Vor înălța oare cei care pretind a fi copii ai Celui Prea Înalt standardul nu numai atunci când sunt laolaltă în adunările voastre, ci tot timpul? Să nu fie oare de partea Domnului și să-I slujească cu toată inima? Dacă veți face cum au făcut copiii lui Israel, dând uitării cerințele exprese ale lui Dumnezeu, atunci cu siguranță că veți avea parte de judecățile Sale; dar dacă dați la o parte păcatul și exercitați o credință vie, atunci cele mai bogate binecuvântări ale cerului vor fi ale voastre.
Basel, Elveția,
1 martie 1887.
O slujbă duhovnicească
“Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”
În timpul vechiului Israel, preoții examinau în mod sever orice jertfă ce era adusă ca sacrificiu. Dacă era descoperit vreun defect, animalul era refuzat, căci Domnul poruncise că jertfa trebuia să fie “fără cusur”. Noi trebuie să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu și n-ar trebui să căutăm să facem ca jertfele noastre să fie, pe cât este posibil, cât mai desăvârșite? Dumnezeu ne-a dat toate instrucțiunile necesare pentru binele nostru fizic, intelectual și moral; și este de datoria fiecăruia dintre noi să aducem obiceiurile și practicile vieții noastre în orice privință în armonie cu standardul divin. Va fi oare Domnul mulțumit cu orice este mai puțin decât tot ceea ce este mai bun și pe care putem să I-l oferim? “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta”. Dacă Îl iubești cu toată inima ta, atunci vei dori să-I aduci cea mai bună slujire a vieții tale și vei căuta să aduci orice putere a ființei tale în armonie cu legile care îți dezvoltă capacitatea de a face voia Sa.
-542-
Fiecare capacitate a ființei noastre ne-a fost dată ca să putem aduce o slujbă care să fie acceptată de Domnul nostru. Când, prin păcat, noi am pervertit darurile lui Dumnezeu și ne-am vândut puterile prințului întunericului, Domnul Hristos a plătit pentru noi prețul răscumpărării, chiar sângele Său prețios. “El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.” Voi nu trebuie să urmați obiceiurile lumii. “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre.”
Influențe lumești
Scumpă soră G.,
Inima mea este plină de iubire și simpatie față de tine. Starea prezentă de lucruri din familia ta este în mod sigur rezultatul punerii în practică a ideilor tale greșite și încă nu s-a sfârșit acest lucru. Tu n-ai văzut primejdia asocierii atât de mult cu rudele tale. Ei au avut o influență mult mai mare asupra ta și asupra celor ai tăi decât ai avut tu asupra lor. Faptul că ei sunt rudele tale nu i-a făcut să fie mai puțin o piedică în calea bunăstării tale spirituale și mai puțin călcători ai Legii celei sfinte a lui Dumnezeu. Atitudinea lor este în totul tot așa de ofensatoare la adresa lui Dumnezeu ca și aceea a oricăror altora care refuză lumina și adevărul și care nu vor asculta de nici un argument adus în favoarea ei. Mintea ta a fost influențată în mod negativ și la fel au fost și acțiunile tale. Dumnezeu a luat toate măsurile ca să aducă mântuirea la îndemâna noastră, dar El nu ne-o va acorda împotriva voinței noastre. El a pus niște condiții în Cuvântul Său și noi ar trebui ca, în mod sârguincios, interesați în inima și mintea noastră, să ne luăm sarcina de a învăța aceste condiții, ca nu cumva să facem unele greșeli și astfel să dăm greș în a ne asigura dreptul la locuințele de sus.
-543-
Noi nu putem sluji lui Dumnezeu și lumii în același timp. Noi nu putem să ne concentrăm sentimentele asupra rudelor noastre lumești, care nu au nici o dorință de a cunoaște adevărul. Putem căuta pe orice cale, în timp ce suntem asociați cu ei, să lăsăm ca lumina noastră să lumineze; dar cuvintele, comportamentul, obiceiurile și practicile noastre n-ar trebui în nici un caz să fie modelate după ideile și obiceiurile lor. Noi trebuie să înfățișăm adevărul în toate legăturile noastre cu ei. Dacă nu putem face lucrul acesta, cu cât avem mai puține legături cu ei, cu atât va fi mai bine pentru spiritualitatea noastră. Dacă ne așezăm și noi printre asociații a căror influență ne face să uităm ispita, devenim prea slabi în ceea ce privește puterea morală de a rezista. Noi ajungem să ne împărtășim de spiritul lor, să nutrim ideile tovarășilor noștri și să așezăm lucrurile sfinte și veșnice mai prejos de ideile prietenilor noștri. Pe scurt, suntem influențați după cum dorește vrăjmașul a toată neprihănirea.
Tinerii, dacă sunt aduși sub această influență, sunt mult mai ușor afectați decât cei mai în vârstă. Orice lucru le impresionează mintea: înfățișarea pe care o văd, vocile pe care le aud, locurile pe care le vizitează, cei în compania cărora se află, cărțile pe care le citesc. Este imposibil să îți dai seama cât de importante sunt, atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare, tovărășiile pe care le alegem pentru noi, dar în mod deosebit pentru copiii noștri.
Primii ani ai vieții sunt mai importanți decât oricare altă perioadă. Un progres hotărât va fi făcut fie într-o direcție bună, fie în una rea. Pe de o parte se pot obține o mulțime de realizări, iar pe de alta, orice măsură a unei cunoașteri solide, valoroase pentru viața practică, ajungând să cunoaștem pe Dumnezeu și învățând cum să întărim fiecare capacitate pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Atât pentru prezent, cât și pentru binele nostru veșnic, este vitală cunoașterea adevărului divin așa cum este el descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu.